25,884 matches
-
pentru a ajunge la transformarea sufletului omului, prin intermediul mâinii și al tainelor: limbaj: propozițional, organizat pe baza unor reguli; folosirea uneltelor: manufactură pentru îmbrăcăminte, mâncare; cultură: social determinată; conștiința reflexivă: să cunoască ce unii cunosc; implicarea etică: cunoașterea sensului de rău și bine; impulsurile estetice: cunoașterea sensului timpului; implicarea metafizică: probleme trans-cedentale, vizibile sau senzoriale, rostul vieții. - semne ale mâinii în destinul artistic: Orice mână artistică are o formă specială, întrucât artele cer o prelucrare a ideilor prin intermediul mâinii, producerea unei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
destinului simbolic: Părțile mâinilor puteau fi ascunse uneori, de pildă brațele, deși sunt astăzi considerate adevărată podoabă feminină (vezi celebrele brațe ale reginei Franței, Anna de Austria) pentru că se aprecia că au o semnificație negativă, asociată fie cu protecția de rău (inelele de pe deget), fie ca relație cu soarele - mâna dreaptă, și cu luna - mâna stângă, fie ca o credință ce înfățișează arma vicleană, trădătoare, în mâna ascunsă stângă. Protecția oferită de mâinile materne se transformă în protecția oferită de mâinile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
indică încă un alt conținut universal: fac aluzie la judecata finală a istoriei. Brațul refuzului exprimă condamnarea, mâna dăruirii - care indică pâinea de pe masă - vestește garanția viitoarei cine în Împărăția Cerească. Dumnezeu respectă libertatea oamenilor, chiar și atunci când omul alege răul. Leonardo da Vinci arată că prin cuvântul MÂNĂ, al lui Isus, acesta creează trupul social, care se formează chiar în acest moment, cu un ecou diferit în mintea fiecăruia dintre cei prezenți, cu excepția lui Iuda Iscarioteanul. - liniile palmare descoperă mesaje
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
non-verbal (gest, mimică, postură) și sistemul verbal (cuvinte) din perspectiva unui timp simultan (gestul divin) sau succesiv (gestul uman: Adam numește animalele, deci posedă cuvântul), demersul fenomenului referindu-se la contrarii (deosebirea dintre Dumnezeu, care știe ce este binele și răul și Adam și Eva care doar stau în Paradis), la control (Dumnezeu este Stăpânul Absolut, poate controla cunoașterea oamenilor și îi poate alunga pe Adam și Eva din Paradis) și la subaltern (Adam este subaltern divinității, Eva, creată din coasta
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
liber, adică a nu dori nimic, contemplarea mâinii arată că etica grijii de sine depinde de sex, de voci feminine (context), masculine (renunțare la context), de practici ascetice, de exerciții, ce constituie un antrenament de abstinență, de meditația privitoare la relele viitoare (a imagina viitorul ca și când ar fi prezent, pentru a ne convinge de inexistența propriu-zisă a răului), de practicarea abstinenței, a privațiunilor, de rezistența fizică, prin meditație (supravegherea reprezentărilor ce vin din gândire), prin meditația pregătirii pentru moarte (a trăi
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de voci feminine (context), masculine (renunțare la context), de practici ascetice, de exerciții, ce constituie un antrenament de abstinență, de meditația privitoare la relele viitoare (a imagina viitorul ca și când ar fi prezent, pentru a ne convinge de inexistența propriu-zisă a răului), de practicarea abstinenței, a privațiunilor, de rezistența fizică, prin meditație (supravegherea reprezentărilor ce vin din gândire), prin meditația pregătirii pentru moarte (a trăi fiecare zi din viață, ca și când ar fi ultima). ANIMALELE SPERIE, NU AU MÂINI, MÂINILE STAU LA BAZA
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
le apăra, dar era un lucru necesar binelui comun. Era justificat atacul asupra bunului renume al celui ce apăra greșelile, deoarece era unealta de propagare. Din acest motiv, uneori trebuia atacată, pe bună dreptate, faima scriitorilor, pentru a evita extinderea răului. Exista un tip de mânie care nu era considerată a fi păcat, ci devenea virtute când era folosită întru apărarea credinței, ca atunci când cineva vedea că-i sunt insultați părinții și le sărea în ajutor 87. Lucrarea se încheia cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
-i sunt insultați părinții și le sărea în ajutor 87. Lucrarea se încheia cu o scrisoare de-a Papei Pius X către episcopatul lombard, în care se atrăgea atenția asupra potențialului evanghelizator pe care îl avea presa, dar și asupra răului pe care-l făceau ziarele care pretindeau a fi catolice și de fapt nu erau. Episcopatul era îndemnat să ia măsurile necesare pentru ca ziarele să respecte Magisteriul 88. Exista un avertisment difuzat sub egida Sfântului Scaun, în care erau menționate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cărților). La scurt timp după alegerea sa (în februarie 1879), Papa Leon XIII a participat la o audiență cu mii de ziariști catolici prima întrevedere pontificală de acest fel demonstrând astfel importanța acordată presei 117. În cadrul ei a vorbit despre răul provocat de "acea desfrânată libertate de a tipări orice, care ar trebui numită mai degrabă libertinaj", deoarece prin intermediul ei s-au otrăvit suflete, iar societatea a avut de suferit. El i-a îndemnat pe oamenii presei să folosească în scopuri
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
libertate de a tipări orice, care ar trebui numită mai degrabă libertinaj", deoarece prin intermediul ei s-au otrăvit suflete, iar societatea a avut de suferit. El i-a îndemnat pe oamenii presei să folosească în scopuri pozitive instrumentele ce slujiseră răului 118. A avut ca obiectiv dezvoltarea jurnalismul catolic 119, îndemnând credincioșii să nu sprijine presa contrară Bisericii 120. Papa considera acest mijloc de informare un instrument eficient pentru evanghelizare, dar și pentru educarea credincioșilor, mai ales în țările unde catolicii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
însă nu în totalitate 295. Comportamentul mult mai agresiv al comuniștilor față de Biserica Catolică se explică prin structura centralizată a acesteia, puternica ei subordonare față de Vatican și solidaritatea dintre diferitele comunități din întreaga lume296. Papa Pius XII vedea în comunism "răul absolut, astfel că ciocnirile dintre cele două instituții au fost constante și violente"297. Deși au existat numeroase tentative inițiate de comuniști, nu a fost posibilă o înțelegere între PCR și Biserică. Statutul legal al Bisericii Catolice, așa cum reiese din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fanteziste 494. Datorită acestei lucrări, istoriografia maghiară îl va cita deseori (practic cu orice prilej) pe Auner în susținerea tezelor privind originea catolicilor moldoveni. Scrierea a fost repudiată ulterior de Auner, fiind chiar omisă în general în autobiografiile sale; însă "răul" fusese făcut deja. Monseniorul Auner nu a oferit niciodată o explicație privitoare la această gravă eroare istoriografică, dar nici în ceea ce privea schimbarea totală a opticii istoriografice, la numai patru ani de la apariția controversatei cărți. În perioada apariției Revistei catolice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
compensate de cele pozitive care vorbeau în favoarea religiei, când, de fapt, sufletele erau profund rănite. Absurdul situației rezida tocmai în faptul că guvernele, care continuau să dețină controlul asupra publicațiilor, cenzurau informațiile inofensive, permițând apariția celor care provocau un mare rău societății". Conform istoricului Iribarren, Papa Grigore XVI era îngrijorat de problemele imediate de ordin moral pe care noua societate le crea și de instabilitatea socială, ce cauza mișcări publice și revolte care, justificate prin libertatea și suveranitatea poporului, duceau frecvent
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
autoritățile civile), responsabilitatea cea mai mare revenind totuși autorilor (ziariști, scriitori, actori, regizori, editori, producători, impresari, distribuitori etc.) deoarece în condițiile actuale ale societății, prin activitatea lor de informare și influențare, ei pot duce neamul omenesc la bine sau la rău. Mijloacele de comunicare trebuie folosite eficient în numeroasele opere de apostolate, în funcție de împrejurări și prevenind inițiativele dăunătoare (Ibidem). 157 Ibidem, p. 43. 158 Ibidem, p. 44. 159 Communio et progressio este cel mai detaliat și complet document al Bisericii referitor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sale, plus 3.000 lei care se vor calcula în funcție de ce va trebui să plătească Dioceza din Oradea" (Ibidem, ff. 43-44). 866 Iată ce a afirmat Pal referitor la prestația presei catolice românești la expoziția de la Vatican: "Cu părere de rău trebuie să recunoaștem că și noi românii de ambele rituri, și latini și orientali suntem destul de modest reprezentați. Și în realitate nu ne putem măsura cu acele nații catolice unde cultura și pana măiastră lucrează de sute de ani, unde
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
peste resursele lui. Realul îl devorează. Gândirea e ultima fortăreață. Baza caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de care autorul Desperado se folosește în mod repetat: deruta, abandonul logicii, anularea (ne)fericirii, falsa resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă a eroului e expusă chiar de el, sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și atribuindu-i reacții absolut firești. Trăsătura definitorie a distopiilor Desperado (spre deosebire de Jonathan Swift, cu Țara Cailor, de pildă) este reușita imaginației, care face ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. Când eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de John Fowles se petrece la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o idee strălucită. * Imaginea turistică a unei țări comuniste văzute ca un infern pitoresc: Rates of Exchange de Bradbury, Honey for the Bears de Burgess, scurta sclipire chinezească din Staring at the Sun de Barnes, descriu haosul, masca hilară a răului comunist la nivel social, politic, economic, rău pe care eroii vestici nu-l pot înțelege, fiindcă nu l-au trăit. Acești eroi călători în estul comunist se sperie ușor și o iau la fugă. Nu există tragedie mai mare decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Clockwork Orange, autoarea jurnalului mental, supraviețuitoarea din The Memoirs of a Survivor, scriitorul britanic îndrăgostit de frumoasa traducătoare eroina lui Brownjohn, toți sunt victime ale unor ființe care, se tem ei, lor le-ar putea face rău. Nu e un rău fatal, dar schilodește. Toți acești autori par să spună în cor că frica e întemeiată. Râsul și spaima sunt singurele reacții ale vesticilor în fața comunismului în literatură. Comedia și tragedia în stare pură. Cum însă de multă vreme ele nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zice Faust (diavolul e la fel de obsedant ca țărâna, semnul omului pieritor), îl cunoaște pe Mirabilis, "și astfel a început straniul meu destin". Mirabilis îl inițiază în "acea veche credință", și anume că Dumnezeu a creat Moartea iar lumea e predestinată Răului. Păcatul se moștenește din generație în generație, condiția umană e mortalitatea. Cum spune Mirabilis, Noi botezăm în numele Tatălui neștiut, fiindcă e cu adevărat un Dumnezeu neștiut; Cristos a fost șarpele care a ademenit-o pe Eva, și ca șarpe a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l afli pe Dumnezeu în piatră. Apoi își strânse haina întunecată și se îndepărtă în înserare fără să mi se mai arate vreodată. Domn al Întunecimii și Morții, Mirabilis își continuă existența în Dyer, care zidește toată viața biserici ale răului, într-o lume a răului, în care nu e nimic rău să uzi fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne răzvrătim împotriva a ce se întâmplă. Suntem doar fericiți că înțelegem. Ori mai degrabă deducem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
piatră. Apoi își strânse haina întunecată și se îndepărtă în înserare fără să mi se mai arate vreodată. Domn al Întunecimii și Morții, Mirabilis își continuă existența în Dyer, care zidește toată viața biserici ale răului, într-o lume a răului, în care nu e nimic rău să uzi fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne răzvrătim împotriva a ce se întâmplă. Suntem doar fericiți că înțelegem. Ori mai degrabă deducem. Am devenit complici cu gândul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorul de frustrarea că nu poate imagina infinitul. Universul lui Ackroyd se reduce de fapt la cele șapte biserici, toate ridicate în spiritul morții prin viață și vieții prin moarte. Nimic nu mai e doar alb ori negru. Binele și răul cresc laolaltă. Dovada este capitolul 4, care descrie un Ned rătăcitor, paralel celui ucis de Dyer cu secole înainte. Povestirea ne încurcă programat, dar ecourile lirice, repetate înadins și ele, ne vin în ajutor. "Țărâna" ne amintește de tărâmul nopții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sfredelească! Cei doi eroi curg unul în altul. Care e unul și care celălalt? La ce ne-ar folosi chiar dacă am ști? Tot ce vrem, în timp ce citim, este de fapt să nu știm. Suspansul romanului este această neștiință prevestitoare de rău. Ca un topor care nu mai cade, care ne îngăduie să rămânem vii când lectura se încheie. Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar copil, cerșind în pragul nesfârșirii. Un copil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]