28,530 matches
-
recunoască dispozițiile Actului prin jurământ iar cei care au refuzat erau închiși pe viață. Parlamentul Reformei care a ținut șapte ani (1529-1536) a votat toate măsurile propuse de coroană. Clerul a trebuit să acorde regelui titlul de protector și șef suprem al bisericii și să desființeze „primul venit” al beneficiilor ecleziastice, care până atunci fuseseră plătite papei. Parlamentul a votat "Statutul apelurilor" care interzicea să se facă apel la Roma, "Actul de Supremație", care-l considera pe rege „unicul și supremul
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
suprem al bisericii și să desființeze „primul venit” al beneficiilor ecleziastice, care până atunci fuseseră plătite papei. Parlamentul a votat "Statutul apelurilor" care interzicea să se facă apel la Roma, "Actul de Supremație", care-l considera pe rege „unicul și supremul șef al bisericii Angliei” și îi atribuia jurisdicția spirituală cât și jurisdicția civilă și "Actul de Succesiune", care anula prima căsătorie, pe copiii născuți din această căsătorie îi priva de drepturile lor la coroană în favoarea descendenților Annei Boleyn. Opoziția la
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
servi momentului istoric. Totodată, în cadrul aceleiași Secții Propagandă militară, a fost înființat "Biroul Cinema". Începând din 1941 toate filmările și filmele sau jurnalele de actualități au fost subordonate obiectivelor propagandistice ale statului intrat într-un război vital pentru interesele sale supreme. În armata română, scopurile propagandistice propuse urmau să se realizeze prin: organizarea unor ședințe educative, serbări ostășești, editarea unor broșuri educative, activitatea misionarilor propagandiști, echipele teatrale, caravanele cinematografice, radioul, presa militară, afișarea unor mesaje propagandistice.
Propagandă () [Corola-website/Science/300180_a_301509]
-
Samuel Anthony Alito, Jr., cunoscut și ca Samuel A. Alito, Jr. (n. 1 aprilie 1950) este unul din cei nouă membri actuali ai Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite ale Americii. A fost nominalizat de către cel de-al patruzeci și treilea președinte al Statele Unite ale Americii, presedintele în exercițiu, George W. Bush, în ziua de 30 octombrie 2005 și confirmat de în 31 ianuarie 2006 printr-un
Samuel Alito () [Corola-website/Science/300201_a_301530]
-
W. Bush, în ziua de 30 octombrie 2005 și confirmat de în 31 ianuarie 2006 printr-un vot foarte strâns de 58-42. A prestat jurământul de credință imediat dupa confirmarea să, devenind cel de-al 110-lea membru al Curții Supreme de Justiție a SUA de la înfințarea să în 1789, conform Constituției Statelor Unite. Înainte de a fi membru al Curții Supreme, Alito a fost judecător al între 1990 și 2006. Alito s-a născut în Trenton, New Jersey într-o familie de
Samuel Alito () [Corola-website/Science/300201_a_301530]
-
strâns de 58-42. A prestat jurământul de credință imediat dupa confirmarea să, devenind cel de-al 110-lea membru al Curții Supreme de Justiție a SUA de la înfințarea să în 1789, conform Constituției Statelor Unite. Înainte de a fi membru al Curții Supreme, Alito a fost judecător al între 1990 și 2006. Alito s-a născut în Trenton, New Jersey într-o familie de Italieni americani, părinții săi fiind Samuel A. Alito, Sr. și Roșe Alito, născută Fradusco. Alito este membru al Bisericii
Samuel Alito () [Corola-website/Science/300201_a_301530]
-
născută Fradusco. Alito este membru al Bisericii Romano-Catolice. Alito spunea despre el însuși, într-o declarație ... profetica despre viitorul său, făcută la Princeton, în 1972 -- "Șam intenționează să facă dreptul și eventual să "țină de cald unui scaun" al Curții Supreme de Justiție."
Samuel Alito () [Corola-website/Science/300201_a_301530]
-
George Coșbuc ș.a., interzise de dictatură comunistă). Lozincile perioadei erau: «Jos Mafia!», «Jos Grosu!», «Jos Cenzură!», «Libertate!». În această perioadă Mișcarea Democratică este singura organizație care se confruntă deschis cu nomenclatura Partidului Comunist al RSSM, reușind să promoveze în Sovietul Suprem al URSS (martie, 1989) o serie de personalități cu vederi naționale și democratice (Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Ion Ungureanu ș.a.) La 20 mai 1989 Grupul de Inițiativă convoacă la Chișinău în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor congresul de constituire a
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]
-
la simbolistică națională, au fost obținute următoarele realizări politice: FPM era singura formațiune care s-a confruntat în campania electorală din 25 februarie—10 martie 1990) cu exponenții Partidului Comunist, reușind să obțină o treime de mandate în legislativul — Sovietul Suprem al RSSM de legislatură a XII-a (de la 26 aprilie 1990 Parlamentul Republicii Moldova) și împreună cu comuniștii moderați, în principal cei din zonele rurale, FPM deținea majoritatea. La 30 iunie—1 iulie 1990 s-a desfășorat cel de-al II-lea
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]
-
din est (în special de la Tiraspol), precum și activiști ai Partidului Comunist din Chișinău care au vrut să mențină MSSR în Uniunea Sovietică. Principalul succes al mișcării naționaliste între 1988 și 1989 a fost adoptarea la 31 august 1991 de către Sovietului Suprem al RSS Moldova a limbii moldovenești ca limbă oficială, iar în declarația de preambul unitatea lingvistică moldo-română, și întoarcerea la alfabetul latin pre-sovietic. În 1990, când a devenit clar faptul că Moldova în cele din urmă va de veni independentă
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
1990, Transnistria realiza 40% din produsul intern brut și 90% din producția de electricitate a RSS Moldovenești Partidul Comunist Moldovenesc a fost o componentă a Partidul Comunist al Uniunii Sovietice . Partidul Comunist a fost partid unic. El a avut puterea supremă, deoarece toate organizațiile și societățile comerciale îi erau direct subordonate. Elita politică din RSS Moldovenească a fost una dintre cele mai fidele Moscovei. Una dintre dovezi este și redenumirea multor orașe și comune după diferiți lideri comuniști de la centru. Cea
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
influență nepatriotică la curte. Nepopulara țarină era descendentă a unor principi germani, iar "prietenul" ei, Rasputin, era acuzat că ar fi spion german. Când Rasputin s-a arătat interesat să meargă pe front ca să binecuvânteze trupele la începutul războiului, Comandantul Suprem, Marele Duce Nicolae, i-a promis că-l va spânzura, dacă se arată în zonă. Rasputin a pretins mai apoi că a avut o revelație cum că armatele rusești nu vor obține succese până când țarul în persoană nu va prelua
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
locuitorii satului Crăciunelu de Jos. Zeci de tineri din localitatea de pe Târnavă și-au vărsat sângele în încleștările din Basarabia, Crimeea, de la Cotul Donului etc., de partea armatei regale române. Lor li se adaugă atât cei care vor da jertfă supremă, între 23 VIII 1944 și 12 V 1945, în luptele date împotriva Germaniei naziste, cât și cei care vor pieri că prizonieri în lagărele de pe întinsul Uniunii Sovietice. Între cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos căzuți în cel
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784. Un alt eveniment important din istoria acestei localități s-a desfășurat în anul 1849, când biblioteca "Castelului Bohuș", a fost folosită ca loc pentru desfășurarea tratativelor între generalul Görgey Arthur, comandantul suprem al armatei revoluționare maghiare, și generalul rus Frolov, finalizate cu capitularea celui dintâi. Ioan Slavici despre localitatea natală: "Când eram copil mai mic vedeam cetatea Vilagășului numai de jos, din sat; mi se părea mică și nu mă îndoiam că
Șiria, Arad () [Corola-website/Science/300306_a_301635]
-
Teiuș și apoi la Aiud. În luna martie 1849, are loc la Geomal o aprigă confruntare între răsculații tribunului Fodor și o companie de „honvezi”. După ce românii ies învingători, inamicii sunt alungați până în „Drumul Țării”. Învingătorul Fodor solicită comandantului său suprem un sprijin constant în 30 de pușcași, câțiva lăncieri și muniții. Primind ordin de la Avram Iancu să păzească drumul ce leagă Aiudul de inima Munților Apuseni, tribunul Matei Nicola își stabilește tabere întărite la Geoagiul de Sus și în Cheile
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
sub acronimul "SA"). Înainte de fondarea Partidului nazist NSDAP termenul "" fusese utilizat pentru a desemna forțele armate ale Germaniei, precum și cele ale altor națiuni. Spre exemplu, articolul 47 al Republicii de la Weimar, din 1919, declara pe "Reichspräsident", președintele Republicii, drept „comandant suprem al întregului "Wehrmacht" al "Reich"-ului”. Analog, o referire la "Englische Wehrmacht" se referea la ansamblul tuturor forțelor militare britanice. Termenul oficial de referire la armata Republicii de la Weimar era "Reichswehr" (Forțele de apărare ale imperiului). În 1935 armata germană
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
de acord însă că circa 11 milioane de soldați și ofițeri ai wehrmachtului au fost capturați ca prizonieri de război, dar nu există nici o sursă care ar putea spune câți dintre aceștia au decedat în prizonierat. În mod legal comandantul suprem al wehrmachtului era Hitler în calitatea sa de șef al statului german, poziție pe care a obținut-o după decesul președintelui , în august 1934, și pe care a deținut-o până la sinuciderea sa de la 30 aprilie 1945. Inițial, administrarea și
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
iscat în urma , ministerul de război a fost desfințat și a fost înlocuit de "Înaltul Comandament al Forțelor Armate" (în germană, "" sau "OKW") sub comanda "Generalfeldmarschall" . Deși, teoretic, "OKW" coordona toate activitățiile militare, în realitate controlul lui Keitel asupra celorlalte comandamente supreme era limitată, întrucât armata de uscat ("das Heer"), marina de război ("die Kriegsmarine") și arma aeriană ("die Luftwaffe") aveau propriile lor comandamente după cum urmează: "" ("OKH", armata de uscat), "" ("OKM", marina) și "" ("OKL", forțele aeriene). Fiecare din aceste "Înalte Comandamente" avea
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
o platformă politică alternativă pentru a-l învinge pe Gorbaciov. Acestă platformă politică antigorbaciovistă a fost una a naționalismului rusesc și a democratizării. Printr-o remarcabilă întorsătură a sorților politici, Elțîn a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Sovietului Suprem al Rusiei în mai 1990, devenind astfel primul președinte ales al țării. În urmmătoarele luni au fost aprobate o serie de legi care dădeau prioritate legilor Rusiei în fața celor ale Uniunii și care stabileau cedarea numai a unei treimi a
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Grația lui Baal") este pus de tatăl său, neconsolat de înfrângerea suferită de Cartagina în primul război punic, să jure ură veșnică romanilor. La moartea lui Hasdrubal, forțele cartagineze din Spania îl aleg, în 224 î.Hr., pe Hannibal în calitate de comandant suprem. A perfecționat sistemul de cooperare în luptă între cavalerie și infanterie, a dovedit în practică importanța unui sistem eficient de recunoaștere și transmitere a informațiilor, rolul unei ofensive hotărâte. Strateg și tactician genial, bun organizator, conducător care a reușit să
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
război macedonean (215 î.Hr. - 205 î.Hr.), obligându-l pe Filip al V-lea să se consacre, în excusivitate, operațiunilor militare din Grecia. În anul 210 î.Hr., un nou general roman, în vârstă de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
spânzurate de pe arbore . Pe 26 august, seara, mulțimea condusă de Mackintosh, s-a împărțit în două coloane, una spre judecătorie, cealaltă spre locuința inspectorului vămilor. Reunite, au năvălit asupra casei lui Hutchinson, devastând-o. În noiembrie, generalul Thomas Gage, comandantul suprem al forțelor britanice din America, a oferit trupe regulate pentru menținerea ordinii. Guvernatorul coloniei, Francis Bernard, a refuzat susținând că prezența trupelor putea stârni furie . Ulterior, efigiile luo George Grenville și a lui John Huske au fost spânzurate de același
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
că prezența trupelor putea stârni furie . Ulterior, efigiile luo George Grenville și a lui John Huske au fost spânzurate de același "arbore al libertății". Până la urmă, Andrew Oliver refuză să preia timbrele expediate din Anglia, iar guvernatorul, consiliul și curtea supremă, precum și inspectorul șef vamal au refuzat să ordone distribuie și să aplice timbrul. Pe 18 decembrie, locuitorii orașului au reluat protestele, începând să devasteze clădiri. La câteva săptămâni, populațiile din Rhode Island, New York, New Hampshire, Connecticut, New Jersey, Virginia, Maryland
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
nucleu unitățile de voluntari din apropiere de Boston. Virginia, Maryland și Pennsylvania au înrolat șase companii de pușcași care să fie trimiși în Noua Anglie. După numeroase discuții, pe 15 iunie, Congresul l-a numit pe George Washington drept commandant suprem, un om de 40 de ani, înalt, taciturn, rezervat, cunoscut ca un mare plantator din Virginia, cu aer de sinceritate și francheță, a cărui alegere a fost determinată de calcule bine gândite, arătându-se potrivnic politicii britanice de îngrădiri și
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Karl de Brunswick-6000, ducii de Hesse-Hanau și Anspach-Bayreuth-2400, principia de Waldeck și Anahlt-Zerbist-1200. Fermierii germani, îmbrăcați în uniforme militare, trebuiau să înfrunte lipsuri, boli, epidemii și moarte într-o țară îndepărtată ca America pentru o cauza străină. Generalul Howe, comandantul suprem al forțelor britanice din America a primit întăriri, până la sfârșitul anului 1776, efectivele sale ridicându-se de la 8000 la 34 000 de soldați echipați și instruiți. Zece mii de tunici roșii și Hessiani au fost trimiși în Canada la dispoziția generalului
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]