25,812 matches
-
istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici concepția politică a lui Iorga din aceste zile întunecate. El nu a crezut niciodată în durabilitatea pactului sovieto-nazist și nu se îndoia nici de victoria în cele din urmă a Aliaților asupra nazismului. Acestea aveau atît temeiuri istorice și se bazau totodată pe credința lui Iorga că era ceva inevitabil și în beneficiul omenirii. Odată cu fondarea Statului Național Legionar, familia Iorga a început să aibă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Statele Unite 9 "Time", 29 aprilie 1985, p. 29 10 George Orwell a condamnat în 1942 egocentrismul abstract al unora dintre intelectualii englezi în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Aceștia aduseseră în discuție patru sau cinci argumente care preziceau victoria naziștilor și a japonezilor. Orwell comenta că nici un om obișnuit nu gîndea astfel la timpul respectiv. "Asemenea absurdități erau crezute doar de către intelectuali" 11 Cît de departe poate ajunge această înțelegere greșită este ilustrat de remarcile a doi mari oameni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Brătianu. Acesta și-a exprimat (chipurile) regretul că nu exista nici o posibilitate de încheiere a unei păci separate. Ulterior, o dată cu înaintarea armatelor germane, Brătianu l-a luat peste picior pe Iorga, întrebîndu-l: Ce părere aveți acum despre șansele unei victorii a Aliaților?" Iorga l-a asigurat că el a crezut întotdeauna într-o victorie a Aliaților, fără să poată prezice momentul producerii acesteia. O viață de om..., vol. II, pp. 234 și 281 16 Op. cit., vol. II, pp. 243-244 17
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încheiere a unei păci separate. Ulterior, o dată cu înaintarea armatelor germane, Brătianu l-a luat peste picior pe Iorga, întrebîndu-l: Ce părere aveți acum despre șansele unei victorii a Aliaților?" Iorga l-a asigurat că el a crezut întotdeauna într-o victorie a Aliaților, fără să poată prezice momentul producerii acesteia. O viață de om..., vol. II, pp. 234 și 281 16 Op. cit., vol. II, pp. 243-244 17 Op. cit., vol. II, pp. 214-215; vezi și Șeicaru, op. cit., pp. 61-62; dna Liliana Pippidi-Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pace care au urmat: dacă ar fi fost așa, cum se explică faptul că În numai 25 de ani ea reușea din nou să domine Europa? În realitate, cum Germania nu și-a achitat datoriile de război după 1919, prețul victoriei pentru Aliați a fost mai mare decât cel al Înfrângerii pentru Germania; ea a ieșit din război relativ mai puternică decât În 1913. „Problema germană” apărută În Europa prin ascensiunea Prusiei cu o generație În urmă a rămas nerezolvată. țărișoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constituite, trebuiau mai Întâi să se confrunte cu moștenirea regimurilor discreditate din timpul războiului. Naziștii și aliații lor fuseseră Învinși, dar acest lucru era, evident, insuficient, având În vedere gravitatea crimelor comise. Dacă legitimitatea guvernelor postbelice se baza doar pe victoria militară asupra fascismului, cu ce erau ele mai bune decât regimurile fasciste detronate? Era important ca actele acestora din urmă să fie identificate drept crime și pedepsite corespunzător. Bazat pe un solid raționament politic și legal, impulsul punitiv venea și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înainte de toate, viitorul ei politic incert. Anul 1947 urma să fie crucial pentru soarta continentului. Până atunci, europenii fuseseră acaparați de reparații și reconstrucție sau ocupați cu punerea bazelor instituționale pentru refacerea pe termen lung. În cele opstprezece luni de la victoria Aliaților, dispoziția pe continent a trecut de la ușurare (la gândul păcii și al unui nou Început) la resemnare sumbră; sarcina abia Începută se dovedea de o complexitate dezarmantă. Era clar, la Începutul lui 1947, că deciziile cele mai dificile nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Caraibele. Dar aceleași iluzii imperiale (cum li se spunea deja, nu doar la Washington) Îi făceau pe strategii britanici să fie mult mai lucizi În privința Europei decât aliații lor americani. Londra luptase pentru Înfrângerea Germaniei, iar dacă prețul acestei victorii era un Imperiu Sovietic În estul Europei, el nu era prea mare. Britanicii continuau să vadă Europa În termenii unui echilibru al puterilor: În cuvintele lui sir William Strang, de la Ministerul de Externe, „este mai bine să domine Rusia Europa de Est
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Spre sfârșitul războiului era clar că Londra nu putea rivaliza cu Moscova sau Washingtonul. Regatul Unit Își epuizase forțele În eroica Încleștare cu Germania și mult timp nu a mai putut nici măcar să mimeze alura unei mari puteri. Între ziua victoriei europene din 1945 și primăvara anului 1947, efectivele britanice au fost reduse de la 5,5 milioane de oameni la numai 1,1 milioane. În toamna anului 1947, Marea Britanie a fost nevoită să renunțe la manevrele navale pentru a economisi combustibil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
costuri enorme În zona lor de ocupație, nu mai putea să dureze mult. Economia germană trebuia salvată, cu sau fără acordul sovieticilor. Nu e de mirare că britanicii, care duseseră două lungi războaie Împotriva Germaniei și erau sleiți de dificilele victorii, erau cei mai interesați să Închidă acest capitol, instituind pe continent un modus vivendi oarecare, și să meargă mai departe. În vremuri mai bune, britanicii s-ar fi Întors În insule (așa cum Îi suspectau pe americani că vor să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Berlin. Astfel, când sovieticii au ocupat și anexat Basarabia și Bucovina (luate de la România), Rutenia subcarpatică (de la Cehoslovacia), vestul Ucrainei (de la Polonia), estul Finlandei, trei republici baltice independente și orașul Königsberg/Kaliningrad din Prusia Orientală, toate acestea au părut laurii victoriei, și nu roadele unor acorduri infame cu inamicul fascist. Pentru Uniunea Sovietică, lărgirea teritorială avea două consecințe. Punea capăt statutului de paria. Acest lucru conta foarte mult pentru Stalin, devenit liderul unui imens bloc eurasiatic: pentru a consacra acest nou
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la urma urmei, prin lovitura de stat a unei minorități, În condiții nefavorabile și Într-un mediu extrem de ostil), iar Stalin, ca orice tiran, trebuia să invoce pericole și dușmani - locali sau străini. Mai mult, el știa prea bine că victoria din al doilea război mondial fusese obținută printr-un noroc: dacă nemții ar fi atacat cu o lună Înainte (conform programului inițial al lui Hitler), Uniunea Sovietică putea fi Îngenuncheată. Ca și Statele Unite după Pearl Harbor, Însă din motive oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și al păcii. Spectrul revanșismului german nu bântuia numai calculele francezilor, ci și pe cele ale rușilor. Când Stalin, Truman și Churchill s-au Întâlnit la Potsdam (În perioada 17 iulie - 2 august 1945, cu Attlee În locul lui Churchill după victoria laburiștilor În alegerile generale britanice), ei au reușit să cadă de acord În câteva privințe: expulzarea nemților din Europa de Est, divizarea administrativă a Germaniei pentru a facilita ocupația, obiectivele „democratizării”, „denazificării” și „decartelizării”. Dincolo de acest nivel general al bunelor intenții, au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Altfel nu se poate.” Faimosul aforism al lui Stalin - consemnat de Milovan Djilas În ale sale Conversații cu Stalin - era mai puțin original decât părea la prima vedere. Al doilea război mondial nu era pentru Europa primul conflict În care victoria armată dicta organizarea socială: războaiele religioase din secolul al XVI-lea s-au Încheiat În 1555 cu Pacea de la Augsburg, care permitea domnitorilor să-și impună religia În teritoriile câștigate (cuius regio eius religio); În cuceririle europene ale lui Napoleon
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Europa (415 milioane de dolari), 72% din fonduri provenind din Statele Unite. Însă cel mai important lucru pentru contemporani era faptul că partizanii comuniști iugoslavi au opus ocupației germane și italiene unica mișcare de rezistență Încununată de succes. Propulsați de victorie, comuniștii lui Tito n-au avut nevoie de o coaliție asemenea celor din teritoriile est-europene eliberate și au purces de Îndată la distrugerea tuturor adversarilor lor. La primele alegeri postbelice, În noiembrie 1945, alegătorii s-au confruntat cu următoarea „alternativă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locuințe, pensii - le părea multora o recompensă binemeritată pentru sacrificiile recente ale țării. Dar Însemna și că majoritatea alegătorilor britanici (și mulți membri ai Parlamentului) nici nu-și imaginau cât de săracă era țara lor și ce preț plătiseră pentru victoria În bătălia epică Împotriva Germaniei. În 1945, Marea Britanie era insolvabilă. Englezii se mobilizaseră total și mai mult timp decât orice altă țară: În 1945, 10 milioane de femei și bărbați (dintr-o populație activă de 21,5 milioane) erau Înrolați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clemență: numai În 1941 și 1942, 157.593 dintre ei au fost executați pentru „lașitate”. Dar, după un Început șovăielnic, URSS a copleșit și a Îngenuncheat colosul nazist, zdrobind magnifica mașină de război germană. Pentru prieteni, ca și pentru dușmani, victoria sovietică În al doilea război mondial ilustra Împlinirile bolșevismului. Politica lui Stalin dădea roade, crimele-i antebelice erau aproape uitate. Victoria, cum Stalin știa prea bine, e măsura succesului. Dar victoria sovietică a fost amarnic de scumpă. Dintre toți Învingătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de război germană. Pentru prieteni, ca și pentru dușmani, victoria sovietică În al doilea război mondial ilustra Împlinirile bolșevismului. Politica lui Stalin dădea roade, crimele-i antebelice erau aproape uitate. Victoria, cum Stalin știa prea bine, e măsura succesului. Dar victoria sovietică a fost amarnic de scumpă. Dintre toți Învingătorii din al doilea război mondial - ba chiar dintre toate țările participante, Învinși și Învingători la un loc -, numai URSS a suferit pagube economice permanente. Pierderile umane și materiale erau imense și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecutul imperial al Rusiei i-a permis lui Stalin să jefuiască mai bine Europa Centrală după război. Cum am văzut, În Europa, Stalin dorea mai presus de orice securitatea. Dar nu era indiferent la beneficiile economice ce puteau decurge din victoriile sale În vest. De la Polonia la Bulgaria, statele mici din Europa Centrală trăiseră În umbra Germaniei chiar și Înainte de al doilea război mondial: În anii ’30 mai cu seamă, Germania nazistă era cel mai important partener comercial și principala sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puternic ca oricând, aureolat, În țară și În afară, de gloria Armatei lui Roșii. Cultul personalității dictatorului sovietic, destul de proeminent și Înainte de război, a atins acum apogeul. Documentarele sovietice despre al doilea război mondial Îl Înfățișau pe Stalin obținând victoria de unul singur, plănuind strategii și conducând bătălii fără vreun general prin preajmă. În toate domeniile, de la botanică la dialectică, Stalin a fost declarat autoritatea supremă, de necontestat. Biologii sovietici au primit ordin să adopte teoriile șarlatanului LÎsenko, care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales) din exterior În timpul luptei antinaziste. Evreii sovietici, ca mulți alții aflați sub influența Moscovei, sperau că starea de spirit ecumenică din anii războiului, când Stalin cerea și accepta ajutor de la oricine, se va traduce În vremuri mai bune după victorie. În realitate, s-a Întâmplat exact contrariul. Încă Înainte de Încheierea războiului, Stalin exila, cum am văzut, națiuni Întregi spre est și avea, fără Îndoială, planuri similare pentru evrei. Pe pământ sovietic, ca și În Europa Centrală, deși evreii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii ’30 În războiul civil din Spania (și erau mulți din Europa de Est și Germania) au fost primii suspectați. László Rajk luptase acolo (În calitate de comisar politic al „batalionului Rákosi”), ca și Otto Sling, unul dintre acuzații În procesul Slánský. După victoria lui Franco, mulți veterani din Spania s-au refugiat În Franța, ajungând În lagărele de concentrare locale. De acolo, mulți s-au alăturat Rezistenței franceze, unde au luptat alături de comuniști din Germania și din alte părți care se refugiaseră În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ne batem pentru ceva”. Generația lui Mlynáø nu cunoscuse decât anii de război și ocupație nazistă, perioadă În care „erai de o parte sau de cealaltă - nu exista cale de mijloc. Experiența noastră unică ne-a inoculat astfel ideea că victoria concepției corecte Însemna pur și simplu lichidarea, distrugerea celeilalte”2. Entuziasmul inocent cu care unii tineri est-europeni s-au aruncat În brațele comunismului („Am chef de revoluție!” exclama scriitorul Ludvík Vaculík În fața prietenei lui când s-a Înscris În partid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În câțiva ani Fericirea va fi lege supremă, iar Bucuria, orizontul zilnic”. Sentimentele comunistului Éluard se regăseau chiar la intelectuali și artiști care nu intraseră În partid. În 1948, după lovitura de stat cehă, Simone de Beauvoir era sigură că victoria va fi a comuniștilor pretutindeni: după cum nota contemporanul Paul Nizan cu mulți ani Înainte, un filosof revoluționar poate fi de folos numai dacă e de partea clasei care aduce revoluția, iar comuniștii erau reprezentanții autoproclamați ai acelei clase. Intelectualii angajați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alții. Toți au confirmat trecutul impecabil al PCF, meritele revoluționare ale Uniunii Sovietice și implicațiile scandaloase ale afirmațiilor lui Kravcenko - chiar dacă ar fi fost adevărate. La pronunțarea sentinței, Kravcenko a primit 1 franc insultător În chip de daune morale. Această victorie „morală” a stângii progresiste coincidea cu prima rundă de procese politice din Est și cu adoptarea pozițiilor intelectuale pro și contra Uniunii Sovietice - cum repeta Sartre de câteva luni, „trebuie să alegem Între URSS și blocul anglo-saxon”. Pentru mulți critici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]