25,825 matches
-
cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o intensitate inimitabilă. De la sentimentul de libertate ratată în copilărie (episodul saniei pe zăpadă în munți), la ratarea iubirii în imaginea fetei cu zambile din grădina adolescenței (singura în care apa iubirii aduce fertilitate), ajungem direct în grădina cu un stârv îngropat, care pare gata să înmugurească. Urmează viața de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
XX; el a schimbat nu numai statutul poetului, ci și pe cel al lectorului. Avem de-a face cu gândurile unui presupus erou, care străbate anevoie țara stearpă a lipsei de afecțiune și apropiere. Imaginile pornesc de la pierderea libertății în copilărie și merg spre pierderea iubirii în adolescență, căsătoria condamnată la singurătate, sordidul vieții în doi, încercarea de evadare din uscăciune și eșuarea oricăror nădejdi de mai bine, pe țărmul mării, când eroul nu poate decât să privească înapoi. Poemul este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trist. Brownjohn e departe de a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite acum), ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația l-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Șiretlicul e chiar poemul, care trece din jocul de copil în jocul creației. Pretextul concret jocul de-a v-ați ascunselea duce de fapt la o afirmare a împlinirii. Textul pare nostalgic, dar nu avem de-a face cu amintirea copilăriei în poem, ci cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei, care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a vârstei pierdute se preschimbă în bucuria creației, care înfrânge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește nenumărați indivizi: Pete de lumină. Oricât de târziu mă culc ori mă scol, ard lumini. Nopți de nesomn, când mă uit pe geam, altcineva din clădire e și el treaz. Lumea copilăriei poetei este New York. Lumea vieții ei adulte este Londra. Locuiește la Londra, dar fuge la țară adeseori. Nu e totuși un spirit rural. Trecutul și prezentul sunt legate de oraș. Author! Author! (Authorul! Autorul!) dezvăluie planul ei ascuns, care e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
părea că aș avea ceva de zis și fiindcă habar n-aveam să povestesc. Cât despre misterul nopților arăbești de poveste, tot ce găsim în poezia ei e Anglia, în ciuda unor secvențe pitorești de demult, din amintirea ștearsă a basmului copilăriei. Ceea ce i-a dat Iranul lui Mimi Khalvati este taina și teama fremătătoare a poveștilor persane. Ali Baba, Aladin, Sindbad, duhuri, vrăjitori, califul Harun al-Rashid, feminitatea incandescentă a eroinei care s-a identificat cu povestea îndrăgostită (Șeherazada), sunt toate parte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea e punctată de întreruperi fulgerătoare. Poetul se deconspiră ca personaj: Eu, a cărui copilărie E un plictis uitat... E uitat și Eliot. Larkin se concentrează asupra unei intimități sondate cu precizie. Ideea e veche pentru noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară din poezie. Se întoarce însă, cu câte un vers ca "unde mi-am netrăit copilăria". The Whitsun Weddings (1964), cu nouă ani mai târziu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară din poezie. Se întoarce însă, cu câte un vers ca "unde mi-am netrăit copilăria". The Whitsun Weddings (1964), cu nouă ani mai târziu, e un volum mai sigur pe sine. Poemele au înțelesuri intime, știute numai de poet, ceea ce le face mai puțin accesibile. Volumul are o coerență narativă specială, caracteristică poeților Desperado. Această
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să spună, Luați-o de la cap, de la cap, de la cap. Copilăria pare mereu mai tristă sensibilității care înaintează în vârstă: Ca războaiele și iernile Absente din ferestrele Copilăriei opace... Vine altă lume. Văzută din spatele unor ferestre de sus (care ne amintesc de Eliot când urcă scara vârstei în Ash Wednesday III
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să spună, Luați-o de la cap, de la cap, de la cap. Copilăria pare mereu mai tristă sensibilității care înaintează în vârstă: Ca războaiele și iernile Absente din ferestrele Copilăriei opace... Vine altă lume. Văzută din spatele unor ferestre de sus (care ne amintesc de Eliot când urcă scara vârstei în Ash Wednesday III) tinerețea dă năvală înapoi în trupul irosit și îl află de nelocuit. Ochii îmbătrâniți privesc în sus
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate opri sau întoarce deterioarea. Larkin e sufocat de indignare: "De ce nu urlă?" Ca și Emily Dickinson, Larkin e cel mai în formă când cercetează, ba chiar înscenează moartea. Versurile de acest fel sunt toate memorabile. Bătrâneții Larkin îi spune "copilărie răsucită". Întreaga lui poezie, ca și a lui Eliot, e oarecum răsucită. Prinde putere și dragoste de viață, de frumusețea realului, abia când îmbătrânește. Îl împinge în poem același sentiment al pierderii, pe care era prea tânăr pentru a-l
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado tocmai prin imensa poftă de altceva. Cadoul e un mic poem cu rimă despre una dintre primele amintiri din copilărie ale poetului: un căluț de lemn. Întregul poem e un cal de lemn, care se leagănă între lumea copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu ideea că poezia mea este firească. În mintea mea, ceea ce scriu este o formă de artă extrem de conștientă și mai ales foarte trează chiar dacă nu neapărat conștientă de sine. Pe de altă parte, ai mare dreptate fiindcă încă din copilărie scriam poezie cum respiram. Ceea ce vreau să subliniez este că nu am deloc încredere în revărsările năvalnice de poezie "spontană" ori "poetică". Când studenții sau poeții mai tineri îmi declară cu mândrie că nu-și lucrează "poemele" fiindcă nu vor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept declarația ta. RF. Din copilărie sunt feministă, în sensul că am fost convinsă că femeile sunt egale cu bărbații, că trebuie să aibă drepturi egale, salarii egale, prilejuri egale de afirmare. Mi-aduc aminte chiar de la bun început cum mă înfuriau bărbații care negau această
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci și al celor mai mărunte, celor mai simple, intime acte de viață este, cred, pentru totdeauna, scopul poeziei al literaturii în general. 2001 4.6. Ruth Fainlight: New York LIDIA VIANU: Te-ai născut la New York. Cum era orașul în copilăria ta? RUTH FAINLIGHT: M-am născut la New York, mai exact într-o maternitate pe Grand Concourse din Bronx, în mai 1931. La vremea aceea, dacă e să ne luăm după ce mi s-a spus, era un cartier agreabil, cu străzi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care locuia aproape și cu care stăteam mult, mai ales după ce s-a născut fratele meu), momentele când desenam ori mostrele de material cu care mă jucam, alegând ce culori și țesături merg mai bine pentru păpușile mele. LV. E copilăria la New York altfel decât copilăria într-un oraș mai mic ori la țară? RF. În Anglia am locuit la Londra, într-o suburbie a clasei de mijloc, în nordul orașului, la câteva străzi depărtare de sora tatei și familia ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care stăteam mult, mai ales după ce s-a născut fratele meu), momentele când desenam ori mostrele de material cu care mă jucam, alegând ce culori și țesături merg mai bine pentru păpușile mele. LV. E copilăria la New York altfel decât copilăria într-un oraș mai mic ori la țară? RF. În Anglia am locuit la Londra, într-o suburbie a clasei de mijloc, în nordul orașului, la câteva străzi depărtare de sora tatei și familia ei. Cred că copilăria mea la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altfel decât copilăria într-un oraș mai mic ori la țară? RF. În Anglia am locuit la Londra, într-o suburbie a clasei de mijloc, în nordul orașului, la câteva străzi depărtare de sora tatei și familia ei. Cred că copilăria mea la Londra a fost la fel cum ar fi fost ea la New York LV. Ți-ai dat seama, copil fiind, că New York-ul e un oraș multicultural? Te-ai integrat ușor sau te-ai simțit străină acolo? RF. Copil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cât de mare... Simt că locul meu e aici. Dar nu mulți mă percep în peisaj englezesc când atât de mult din mine e "altfel", când mulți mă văd mai degrabă șezând într-o curte interioară persană. Peisajul englezesc al copilăriei mele a fost Isle of Wight. Câmpiile de acolo sunt primul decor ce se leagă de poezie pentru mine acolo, pe dealuri ori în curtea școlii, ne-a citit profesoara de engleză Aubrey de Selincourt din romantici. În engleză am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poemului, avem doi eroi (autorul și cititorul), iar acești eroi își pot schimba oricând rolurile și au nevoie de pricepere și de-o parte a paginii și de cealaltă. LV. Numești undeva engleza limba ta "adoptivă", "zâna ta bună". Universul copilăriei e foarte prezent în poezia ta. Multe poeme se clădesc pe începuturi misterioase, pe care o lungă absență le face și miraculoase. De fapt, tu unde ești mai acasă? Teheran ori Londra, pe scenă ori în poem? MK. N-am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp fidelă textului pe care îl analizează. Tot așa cum nu are rost nici să scrii romane dacă nu reflecți fidel natura umană. 22 septembrie 2004 4.13. Eva Salzman: New York LIDIA VIANU: Te-ai născut la New York. Cum a fost copilăria ta acolo? EVA SALZMAN: M-am născut în partea de nord-est a Manhattan-ului, într-un spital de pe East River, dar am crescut în Brooklyn Heights. Tatăl meu, compozitor, scria atunci pentru Times și a dat un anunț la nașteri, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Delegaților de peste tot sună la NYPD (poliția orașului New York), speriați nevoie mare că rudele lor dau de belea cu moravurile din New York. Mulți New Yorkezi s-au simțit de-a dreptul jigniți că au trebuit să găzduiască convenția! LV. E copilăria în New York altfel decât copilăria într-un orășel ori la țară? ES. Copilăria mea a fost mai liberă, fiindcă părinții mei erau hippie, dar copiii din New York sunt incredibil de precoci. Prietenilor mei nevinovați de la țară li se interzicea să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
NYPD (poliția orașului New York), speriați nevoie mare că rudele lor dau de belea cu moravurile din New York. Mulți New Yorkezi s-au simțit de-a dreptul jigniți că au trebuit să găzduiască convenția! LV. E copilăria în New York altfel decât copilăria într-un orășel ori la țară? ES. Copilăria mea a fost mai liberă, fiindcă părinții mei erau hippie, dar copiii din New York sunt incredibil de precoci. Prietenilor mei nevinovați de la țară li se interzicea să ne viziteze pe noi, șmecherii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]