25,947 matches
-
regesc. Norocul Îl va Însoți În toate imprejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð 'Iskarièthj, tradus În românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”. S-au propus următoarele ipoteze: Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, Încovoiat”), intrat și În greacă sub forma sik£rioj. Termenul Înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de mărturisirea Domnului. Toți se simt vizați, toți Încearcă să se disculpe. Acel Meti ego trebuie Înțeles nu ca o dezmințire, ci ca o mirare dubitativă: „Sper că nu eu!” De obicei se traduce prin: „Oare nu eu?” ceea ce confirmă ipoteza unei vinovății de grup, Încă neindividualizate. Urmează momentul al doilea, când Isus adaugă, sporind presiunea și suspansul: va fi „cel care Întinde cu mine În blid”. Despre Iuda se spusese deja că a luat hotărârea predării lui Isus, dar fără
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
moarte va intoxica Întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pus accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul În procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie banii. Apoi „se retrage”, luându-și viața, copleșit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
om, intim al lui Isus, vinovat de moartea Acestuia, continuând să trăiască liniștit, „en cultivant son petit jardin”, până la moarte? Fără doar și poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de Învățăturile false pe care le proclamă Împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul Împotriva Duhului este păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, pe de altă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat Învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus dicit, nullum intellegatur nisi perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Areopagitul s-ar ascunde, În realitate, un alt Dionisie, cunoscut de tradiția creștină ca Dionisie „cel Mic” (Exiguus), prietenul lui Cassiodor, marele traducător al Părinților greci În latină. Stăniloae mărturisește În răspunsul său că, sufletește, ar fi Înclinat către această ipoteză - din patriotism, fiindcă Dionisie cel Mic era născut pe teritoriul actual al României -, Însă „dragostea de adevăr” Îl obligă să-l situeze pe Dionisie către sfârșitul secolului I d.Hr. sau mai târziu, În prima jumătate a secolului al II-lea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ar fi pus la Îndoială aceste Învățături de credință, zdruncinându-le autoritatea. Or, ajunge să citim prefața de la De principiis pentru a-l absolvi pe Origen de orice intenție vătămătoare, dat fiind că el afirmă În mai multe rânduri că ipotezele sale au În vedere strict subiectele asupra cărora „propovăduirea apostolică” nu lăsase nici o dispoziție precisă (originea sufletelor, sfârșitul lumii, soarta diavolului etc.). A vorbi despre „Învățături ferme ale credinței” la Începutul secolului al III-lea pare cel puțin Îndrăzneț, chiar dacă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
decedați pur și simplu, iar dacă un pitagoreic Își Întâlnea un fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.129-134. Caroline F. Whelan construiește o ipoteză interesantă asupra episodului morții lui Iuda, așa cum Îl „construiește” Matei: „Suicide in the Ancient World. A Re-examination of Mattew 27,3-10”, În Laval théologique et philosophique nr. 49, 1993, pp. 505-522. Whelan atrage atenția că Matei pune față În față
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și mai fundamentată intelectual. Fiind cea mai amplă contestare a doctrinelor urbanistice contemporane, ea a stârnit o dezbatere ale cărei ecouri răsună și azi. Acum, la trei decenii de la apariția cărții, multe dintre opiniile exprimate de Jacobs fac parte din ipotezele de lucru ale urbaniștilor contemporani. Deși ceea ce autoarea numea „atacul meu Împotriva urbanismului și reamenajării din ziua de astăzi” viza În primul rând orașele americane, În centrul criticii sale se aflau doctrinele lui Le Corbusier și felul În care au
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din punct de vedere temporal, cât și funcțional, În cadrul acestor limite autoimpuse. În rest, totul era rezolvat, grație formulelor pentru spațiul verde, lumină, școli și număr de metri pătrați pe cap de locuitor. În urbanism, ca și În silvicultură, de la ipotezele simpliste la practica modelării mediului - În vederea adaptării lui la simplificările cerute de formule - nu este decât un pas. Un exemplu Îl reprezintă logica proiectelor de satisfacere a nevoilor de aprovizionare ale unei populații date. După ce au aplicat formula unui spațiu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cele din urmă, rezulta un grup arbitrar și miop de birocrați, aflați În fruntea unei forțe de muncă ce lucrează ziua Întreagă cu „rea credință” În fabrică. Punctul de plecare al Aleksandrei Kollontai, ca și al Rosei Luxemburg, este o ipoteză cu privire la tipurile de sarcini care nasc revoluțiile și care creează noi forme de producție. Pentru amândouă, este vorba de explorări În necunoscut. Există, desigur, câteva reguli de bază, Însă nu se pot stabili strategii sau planuri de luptă În avans
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
simțitor costul de producție per unitate de produs. După cum vom vedea mai târziu, modelul industrial se potrivea doar În unele domenii ale agriculturii. Cu toate acestea, el a fost aplicat fără discernământ, mai degrabă ca un crez, nu ca o ipoteză științifică ce trebuie analizată cu scepticism. Încrederea moderniștilor În centralizarea la scară largă a producției, În bunurile de masă standardizate și În mecanizare domina sectorul industrial - al cărui rol În cadrul economiei era unul central - În așa măsură Încât s-a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adevăr să producă recolte mari. Amănuntele legate de motivele acestui eșec ne interesează aici mai puțin. Important este faptul că majoritatea cauzelor țineau de context. Particularitățile acestei ferme au stat la baza nereușitei. Spre deosebire de specificațiile planului, ferma nu era o ipoteză abstractă și generică, ci o structură anume, imprevizibilă și complexă, cu o anumită combinație de soluri, organizare socială, cultură administrativă, condiții meteorologice, constrângeri politice, mașini, drumuri, calificări și obiceiuri ale angajaților. După cum vom vedea, ea semăna cu Brasília, În sensul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
orășeni Înfometați - care luau tot ce se putea. Chiar dacă se stabileau cât de cât anumite cote de grâne ce puteau fi apropriate de stat, acestea reprezentau „doar niște cifre contabile mecanice, bazate pe estimări nerealiste ale suprafețelor arabile și pe ipoteza că recoltele vor fi bune” și au fost, de la bun Început, „fictive și irealizabile”. Colectarea grânelor semăna mai degrabă cu jaful și cu hoția, decât cu furnizarea și achiziționarea. Conform unei estimări, 150 de răscoale diferite au izbucnit ca reacție
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
silitori, de-creștinați și cu o gândire progresistă. Scara la care se făcea colectivizarea avea drept scop eliminarea țărănimii și instituțiilor sale, pentru a se reduce astfel diferența dintre lumea rurală și cea urbană. La baza Întregului plan stătea, desigur, ipoteza că marile cooperative vor funcționa ca și fabricile dintr-o economie centralizată, Îndeplinind ordinele statului cu privire la producția de cereale și de alte produse. Ca pentru a-și face clare intențiile, În 1931, statul a confiscat aproximativ 63% din Întreaga recoltă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Într-un Însemn vizual sau o reprezentare a ordinii. După cum sugera Jacobs, ele pot Înlocui substanța cu o ordine vizuală superficială. Faptul că aceste proiecte arată bine devine mai important decât funcționarea lor sau, mai bine spus, se pornește de la ipoteza că, dacă aranjamentul arată cum trebuie atunci, ipso facto, el va și funcționa bine. Importanța acestor reprezentări reiese din tendința de miniaturizare, de creare a unor micro-medii aparent ordonate, cum ar fi satele model, proiectele demonstrative, noile capitale și așa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Cel de-al doilea motiv al eșecului a fost acela că planificatorii au operat cu un model standard inclusiv În ceea ce Îi privește pe agricultori, presupunând că toți țăranii vor dori cam aceeași combinație de culturi, tehnici și producții. Această ipoteză trecea complet cu vederea variabile-cheie precum mărimea și compoziția familiei, ocupațiile paralele, diviziunea muncii pe sexe, nevoile și gusturile condiționate cultural. În realitate, fiecare familie avea propria sa combinație de resurse și obiective care Îi afectau an de an strategia
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
promițând o creștere spectaculoasă a numărului de culturi și a producției, „făgăduieli absolut nerealiste și lipsite de orice legătură cu posibilitățile efective de dezvoltare ale satului”. Planurile au fost promulgate fără să fi existat consultări reale și se bazau pe ipoteze abstracte privind folosirea mașinilor, numărul de zile de lucru, viteza de desțelenire și noul regim al culturilor, așa cum se Întâmplase și În cazul proiectului arahidelor sau al celui de cooperativă sovietică schițat Într-o cameră de hotel din Chicago. În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
experților. Scopul mai larg al strămutării este Întotdeauna, desigur, dezorientarea, urmată de reorientare. Proiectele coloniale de Înființare a unor ferme de stat sau plantații private, precum și multe planuri de creare a unei clase de agricultori liberi progresiști porneau toate de la ipoteza că revoluționarea mediului de viață și de lucru al oamenilor Îi va transforma profund pe aceștia. Lui Nyerere Îi plăcea să pună În contrast ritmul de lucru autonom și lipsit de strictețe al cultivatorilor tradiționali cu disciplina interdependentă și strictă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Numai supravegherea strictă, instruirea și, la nevoie, constrângerea venite din partea specialiștilor În agricultura științifică puteau face ca acești țărani și practicile lor să se ridice la nivelul unei Tanzanii moderne. Ei erau problema, iar experții agricoli - soluția. Or, tocmai această ipoteză, ca să citez un funcționar tanzanian, privind „perspectiva tradițională și lipsa de dorință de schimbare” făcea necesară Întreaga serie de proiecte agricole, de la satele ujamaa la strămutarea forțată și la agricultura controlată, inițiată de regimul colonial și de cel independent. Acest
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În ogoarele arate cu tractorul și În agricultura colectivă sau comunală era o convingere estetică Întărită de credința că aceasta era direcția În care se Îndrepta lumea - o teleologie. Pentru nimeni, cu excepția unui mic grup de specialiști, acestea nu reprezentau ipoteze empirice derivate din anumite contexte specifice Occidentului cu climă temperată, care ar fi trebuit examinate atent În practică. În anumite condiții istorice și sociale - de pildă, În cazul cultivării grâului pe câmpurile virgine din Kansas - multe elemente ale acestei credințe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vom ocupa prea mult aici de motivele concrete care au făcut această metodă sau planul de transformare să eșueze. În mod sigur, la aceste nereușite au contribuit de multe ori patologiile birocratice obișnuite și practicile de jefuire pe față. Totuși, ipoteza mea este că la baza lor se află cauze mai profunde; cu alte cuvinte, a fost vorba de eșecuri sistemice, care ar fi avut loc chiar și În cele mai bune condiții, din punct de vedere al eficienței administrative și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aceste nereușite. Primele două privesc originea istorică și centrul instituțional al agriculturii extrem-moderniste. În primul rând, având În vedere că disciplina lor proveneau din Occidentul industrializat și cu climă temperată, promotorii modernismului În planificarea agricolă au moștenit o serie de ipoteze neverificate cu privire la selecționarea culturilor și la pregătirea terenului, ipoteze care au dat rezultate proaste atunci când au fost aplicate În contexte diferite. În al doilea rând, ținând cont de competența Întruchipată de planificarea agricolă modernistă, proiectele concrete au fost Întotdeauna Înclinate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]