25,772 matches
-
13 februarie 1835 - 26 mai 1908 / 14 shawwal 1250 - 24 rabi' ath-thani 1326) a fost o figură religioasă din India, fondator al mișcării islamice ahmadiyya, care își propune diseminarea unui islam pașnic, al cărui jihad să nu fie armat, ci verbal. Născut pe 13 februarie 1835, s-a născut în Qadian, fiind copilul supraviețuitor dintr-o pereche de gemeni ai unei influente familii mogule. A învățat să citească textul în arabă al Coranului, gramatica de bază a acestei limbi dar și
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
apoi dacă primim dezlegare din partea părintelui duhovnic să primim Sfânta Împărtășanie. Este deosebit de importantă starea de spirit pe care trebuie s-o avem în această perioadă, în care gândurile bune trebuie să predomine și să ne abținem de la violențe mentale, verbale și, evident, fizice. Să tăcem și să ascultăm mai mult, să fim mai binevoitori cu cei din jur și să nu ne lăsăm antrenați în nici un fel de dispute. POSTUL PAȘTELUI. Regulile bisericești au stabilit că zilele rânduite pentru ajunare
POSTUL PAȘTELUI. Totul despre cel mai dur post din an by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101330_a_102622]
-
să fie avangarda flotei și că în absența ordinelor contrare el se aștepta să conducă linia. Dacă Ducele dorea ca Escadra Albastră să conducă, era esențial ca acesta să își comunice intențiile subordonaților imediați fie prin semnalizare în scris sau verbal, și după cum se știe nu a făcut-o. Singurul ordin pe care francezii l-au primit atunci când D’Estrées l-a trimis pe maior la Duce pentru informații a fost de a ține vântul. Ducele nu le-a transmis niciodată
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și aharya. Angika abhinaya (gestuală) folosește mișcări ritmice ale trupului și ale brațelor, în timp ce sattvika abhinaya (temperamentală) abundă în expresii faciale variate ce reflectă influența reciprocă a emoțiilor și sentimentelor. Cuvântul vorbit, sub forma dialogului sau cântecului, alcătuiește vachika abhinaya (verbală). Aharya (extrinsecă) utilizează costume expresive, podoabe bogate și alte accesorii scenice menite să ușureze performanța scenică a dansatorului. De notat că Bharata folosește în Natyashastra termenul ,natya” pentru a desemna împreună dansul și acțiunea, ca executare a piesei. Dansul și
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
registru secundar, limba literară, care se deosebește de registrul elevat prin caracterul artistic. Lexicul acestui registru este bogat, căutat, incluzând și cuvinte rare. Din punct de vedere morfosintactic, standardul este scrupulos respectat, frazele sunt complexe și bine construite, cu forme verbale modale și temporale mai variate decât în celelalte registre. Vorbitorul urmărește să realizeze și efecte stilistice. Folosirea acestui registru este caracteristică între persoane care nu se cunosc și care au contacte în viața cotidiană (cumpărături, cerere de informații, contacte cu
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
a se spăla”), dar pot avea și sens activ (ex. "gúnyolódik „a ironiza”), și sens pasiv ("elintéződik „a se rezolva”), și să exprime și diateza medie ("bánkódik „a fi trist”). Alte afixe polisemice gramaticale sunt, tot în maghiară, majoritatea prefixelor verbale. Prefixul "ki-", bunăoară, provine de la adverbul "ki" „(spre) afară”, având uneori sensul acesta concret și ca prefix: kimegy" „a ieși” (literal „a merge afară”). În afară de acesta, același prefix are diferite sensuri abstracte, metaforice, de pildă sensul „creierul omului este un
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
un grad de realism și de autenticitate, iar răzvrătitul Lefter pare mai viu decât poeticul și idealizatul baci Micu. "Viața la țară" este considerată o scriere în stil clasic, cu o construcție riguroasă și armonioasă, descrieri lirice sobre și economie verbală. Garabet Ibrăileanu scria că acest roman este unul clasic „prin subiect, ca și prin tratare”, în timp ce Tudor Vianu considera că „temperamentul lui stilistic ajunge la formele unui clasicism plin de măsură și claritate”. Clasicismul romanului a fost constatat și de
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
virulent, al unui pamfletar redutabil, Viorel Rogoz pune sub lupă aspecte ale realității sociale contemporane, tare morale, trăsături de caracter. Procedeele literare la care recurge scriitorul pentru crearea stilului personal, care poate fi caracterizat prin ironie, satiră, caricatură, sarcasm, violență verbală, sunt diverse, reprezentând toate nivelele limbii: epitete, personificări, comparații, metafore, interogații și exclamații retorice, trimiteri la înțelepciunea paremiologică sau la citate livrești, cu precădere din latină sau franceză, ritm sacadat, uneori nervos, proza rimată etc. „Am primit „Acolada” și am
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
Retorica vizuală este un cadru teoretic recent dezvoltat care se referă la felul în care imaginile vizuale comunică, spre deosebire de mesajele auditive sau verbale. Retorica vizuală se încadrează, în general, într-un grup de termeni care cuprind alfabetizarea vizuală. Purdue Online Writing Lab (OWL) definește alfabetizarea vizuală ca abilitatea de a "citi" o imagine. Cu alte cuvinte, este abilitatea de a înțelege ce incearca
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
că pune accentul pe imagini ca expresii senzoriale ale semnificației culturale, spre deosebire de considerații pur estetice. Retorica vizuală a fost abordată dintr-o varietate de domenii academice, precum istoria artei, lingvistica, semiotica, studiile de cultură, comunicarea tehnică și de afaceri, comunicare verbală, și retorica clasică. În consecință, poate fi dificil de a discerne relația exactă dintre variile părți ale retoricii vizuale. Câteva exemple de artefacte pe care le analizează retorii vizuali sunt diagramele, picturile, sculpturile, jocurile video, paginile de internet, reclamele, filmele
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
decembrie 1832 în "Philadelphia Saturday Courier". Intitulată inițial „The Bargain Lost” (în ), povestirea se referă la un om pe nume Pierre Bon-Bon, care se crede un filozof profund, și la întâlnirea sa cu Diavolul. Umorul povestirii se bazează pe schimbul verbal de idei între cei doi, fiind satirizați filozofi clasici precum Platon și Aristotel. Diavolul afirmă că el a mâncat sufletele multor filozofi. Povestirea, care a primit laude moderate, a fost trimisă inițial de Poe, cu titlul „The Bargain Lost”, la
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
jumătate glumă, jumătate satiră” și explorează încercările de a supraviețui morții. Poe ridiculizează snobismul savanților de a face referiri la autorii clasici greci și latini, doar pentru a auzi că sufletele lor au fost consumate. Comedia din această povestire este verbală, bazată pe întoarceri de fraze, eufemisme amuzante și nume absurde. Termenul „Bonbon” provine din cuvântul francez "bon", „bun”, și este adesea folosit pentru a denumi dulciurile. Poe descrie, de asemenea, vechea tradiția greacă a idnetificării sufletului cu "pneuma", o flacără
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
și "Binecuvântat"), Aleko (pe "Ignorant"), Ada (pe "Care-i șmecheria"), Bogdan Dima (pe "Cămin fericit"), Codu' Penal (doar Shobby și Cabron fără DJ CB, pe "Dependent"), Cabron (pe "Când venim"), Nicoleta „Nico” Matei (pe "Generații"), Brugner (pe "Care-i șmecheria"), Verbal (pe "O familie de bagabonți"), Moni-K și Ross (pe "Revers inedit"). Albumul conține 18 piese iar membrii trupei ca și pe maxi-single-ul Pune-i la pământ, erau tot Puya, Sișu și Dj Wicked, acesta fiind al doilea material al trupei
O mare familie () [Corola-website/Science/335091_a_336420]
-
metaforica, ci este suficient că sensul ei să nu poată fi dedus prin analiza morfemelor sale, să nu poată intra într-o construcție mai mare și să nu poată fi tradusă literal în altă limbă. Astfel este în franceză expresia verbală impersonala "îl y a" „este, există” (lit. „el acolo are”). Această caracteristică ține de aspectul lexical, constând în imposibilitatea de a înlocui vreun element al expresiei idiomatice cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeasi axa paradigmatica. Astfel, propoziția
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de astăzi
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
au desfășurat în paralel la Ploiești și Râmnicu-Sărat, anchetatorii urmând să imprime ideea că toată activitatea de la Pitești și Gherla a fost o acțiune legionară comandată subversiv din Austria de către Horia Sima și urmărea compromiterea Partidului Comunist. Anchetatorul scrie procesele verbale, anchetatul fiind forțat, sub presiuni fizice și morale, să le semneze. În urma sentinței date la 10 noiembrie 1954 de către Tribunalul Militar pentru Unități MAI, toți acuzații au fost condamnați la moarte. Majoritatea au fost executați prin împușcare la Jilava, pe
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza a moștenit și trăsături gramaticale apărute deja în latina populară. În aceasta apar, de exemplu, formele verbale analitice precum viitorul de tipul > * > fr. mod. "chanterai" „voi cânta” și trecutul de tipul > literal „am pâine mâncată”, de unde forma de perfect compus fr. mod. "j’ai mangé du pain" „am mâncat pâine”. Tot în latina populară, forma de pasiv
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
deux vins" „patruzeci” (lit. „doi douăzeci”), "trois vins" „șaizeci (lit. „trei douăzeci”) ”, "quatre vins" „optzeci” (lit. „patru douăzeci”), "cinq vins" „o sută” (lit. „cinci douăzeci”) etc. Din acestea s-a păstrat în franceza standard din Franța "quatre-vingts" „optzeci”. În sistemul verbal s-au păstrat din latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
care se generalizează în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme verbale compuse, cu verbele auxiliare "avoir" și "être" „a fi”, în esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
nou, chiar și în sud, franceza, pe lângă occitană, începe să înlocuiască latina în domeniul juridic, o ordonanță dată de regele Carol al VIII-lea în 1490 prevăzând folosirea „limbii franceze sau materne” în provincia Languedoc, la interogatorii și în procesele verbale. Evoluția limbii este influențată de traduceri din juriști romani și din filozofi greci. În același timp se dezvoltă o literatură originală de valoare, precum poeziile lui François Villon, apărând și farsa, specie comică destinată unui public mai puțin instruit. Secolul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
parler/il parle" „a vorbi/vorbește”. Conjuncția "que" se răspândește ca morfem al subjonctivului. În secolul al XVI-lea apare interogația parțială cu "est-ce", scris pe atunci "esse": "Ou esse?" „Unde este (aceasta)?” În franceza medie se folosesc numeroase perifraze verbale, de exemplu cea care exprimă și astăzi viitorul apropiat: "je vois savoir" > fr. mod. "je vais savoir" „am să știu”. Lexicul francezei scrise se caracterizează prin invazia latinismelor în perioada de la mijlocul secolului al XIV-lea la mijlocul celui de-al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut este de respectat în scris, dar dispare în vorbire în puținele cazuri când se aude în mod normal. Astfel, dacă se scrie "les fautes qu’il a faites" „greșelile pe
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
familii, fetele care au atins vârsta pubertății sunt îndemnate să renunțe la interacțiunea cu băieții și sunt educate pentru gospodărie. Ele învață de la mame, bunici, mătuși sau orice rude de gen feminin, iar procesul presupune observare, imitare, încercare și instruire verbală. Cu toate acestea, în perioada Califatului Abbasid, prepararea mâncării era un domeniu stăpânit de bărbați, ca dovadă fiind existența unor tratate culinare, precum Kităb aț-țabīḫ, din secolul X.
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
Unde v-ați întâlnit?”, "Ils se șont envoyé des messages" „Și-au trimis mesaje”. În construcția de propoziție interogativa cu subiectul după predicat, pronumele personal subiect conjunct (în afara lui "je") devine accentuat, deoarece ajunge să fie ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]