25,745 matches
-
poate conduce la modificări ulterioare ale inovației. Tehnologiile disruptive (care "distrug" tehnologiile existente) pot schimba radical pattern-ul de difuzare pentru tehnologia stabilită, prin inițierea unor curbe în S concurente, diferite. Trebuie să se observe că datele din toate modelele analitice de difuzare sunt în esență numai predicții ale unor modele conduse de setul inițial de ipoteze. De exemplu, o nouă tehnologie ar putea fi afectată de tehnologii concurente sau de o prăbușire economică generală (recesiune) care ar putea conduce la
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
Ținând cont că un computer poate executa doar operații matematice simple, ecuațiile diferențiale prezentate anterior trebuie aduse la o formă algebrică, adecvată programării. Această transformare este cunoscută drept "discretizarea ecuațiilor". Stabilitatea calculului numeric a ecuațiilor discretizate nu poate fi prevăzută analitic, ea se demonstrează în practică. Această stabilitate este pusă la încercare în special în zona discontinuităților. Atât ecuațiile lui Euler, cât și ecuațiile Navier-Stokes admit discontinuități, astfel că uneori stabilitatea este o problemă. În continuare sunt prezentate diferite metode de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
astăzi în cea mai mare măsură de acord că realitatea poate fi transpusă în simboluri (de ex. semnele și formulele matematice) și că, în principiu, cunoștințele științifice se dezvoltă în virtutea teoriilor și sunt interpretate prin acestea. În metaetică sau etica analitică, realismul etic admite existența unor valori morale obiective, independente de aprecierile subiective. Valorile morale nu sunt constituite în urma unor preferințe personale, ele decurg din criterii obiective care stabilesc valabilitatea lor. Realismul etic minimal postulează valabilitea unei judecăți morale, admite însă
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
care și-o construise pe terenul proprietății sale. Trupul său era țintuit cu un harpon în perete, cu ferocitate. Inspectorul Stanley Hopkins nu reușește să rezolve cazul singur, în ciuda aprecierei pe care i-o poartă Sherlock Holmes din cauza rigorii sale analitice. Hopkins vine la locuința lui Holmes pentru a solicita ajutorul detectivului. Victima, Peter Carey, avea vârsta de 50 de ani și fusese căpitan pe baleniera "Sea Unicorn" din Dundee; el era considerat un om foarte periculos, mai ales când era
Peter „Cel Negru” () [Corola-website/Science/325489_a_326818]
-
iar un punct, de coordonate formula 4 din acest plan, reprezintă starea formula 5 a sistemului. Membrul drept al sistemului de mai sus, definește un câmp de vectori pe planul fazelor, numit "câmpul vectorial al vitezelor". Soluția sistemului este o "mișcare", definit analitic prin funcționala formula 6 a stării sistemului în planul fazelor pentru care "viteza de mișcare a stării" este egală în fiecare moment cu vectorul vitezei în acel punct (în care se află starea la momentul considerat. Soluția formula 7 este definită pe
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
studiu de literatură, o meta-analiză poate fi efectuată în scopul de a discerne o tendință colectivă de variabile individuale. Tandem între subiecți: Doi subiecti sunt rugați să lucreze în același timp pe o serie de sarcini, în timp ce vocalizează observațiile lor analitice. Acest lucru este observat de cercetător, și poate fi folosit pentru a descoperi probleme de utilitate; în general, acest proces este înregistrat. Sondaje și chestionare: O tehnică frecvent utilizată în afara factorilor umani, precum sondajele și chestionarele, are un avantaj în măsura în care
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
fapte similare de analiză, împrumutate și ele din povestirea „Peregrinaggio di tre giovani figliuoli del re di Serendippo”, o versiune italiană a poemului „Hasht-Bihisht” al lui Amir Khusro. Se poate ca Poe să fi dorit să extindă precedentele sale lucrări analitice, inclusiv eseul „Jucătorul de șah al lui Maelzel” și comedia „Three Sundays in a Week”. În ceea ce privește subiectul povestirii, Poe s-a inspirat probabil din reacția mulțimii față de un urangutan prezentat în iulie 1839 la Masonic Hall din Philadelphia. Numele personajului
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de povestiri publicate pentru prima dată în 1828 în revista "Burton's Gentleman's Magazine" denumite „Unpublished passages in the Life of Vidocq, the French Minister of Police”. Se poate ca Poe să fi cunoscut povestirea care prezintă un om analitic ce descoperă un criminal, deși între cele două relatări există puține asemănări. Victimele crimelor din ambele povestiri, totuși, au gâtul tăiat atât de rău încât capul lor este aproape despărțit în întregime de trup. Dupin îl menționează, de fapt, pe
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de literatura de mister, cu accent pe analiză și nu pe procedeul încercare-și-eroare. Brander Matthews a scris: „Adevărata povestire polițistă așa cum a conceput-o Poe nu este în misterul în sine, ci mai degrabă în etapele succesive prin care observatorul analitic reușește să rezolve problema care ar putea fi considerată ca fiind dincolo de elucidarea umană”. De fapt, în cele trei povestiri în care apare Dupin, Poe a creat trei tipuri de ficțiune detectivistică care a stabilit un model pentru toate povestirile
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Watson îl compară pe Holmes cu Dupin, la care Holmes răspunde: „Fără îndoială, te gândești că îmi faci un compliment comparându-mă cu Dupin... După părerea mea, totuși, Dupin este un tip inferior... a avut, fără îndoială, un oarecare geniu analitic, dar nu a fost în niciun caz un astfel de fenomen, așa cum a părut Poe a-și imagina”. Făcând aluzie la un episod din „Crimele din Rue Morgue”, în care Dupin deduce ce gândește prietenul său în ciuda faptului că cei
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
lucrurilor în lume. În anul 1931, Michăilescu a început să facă experimente cu mescalina (un halucinogen) sub supravegherea doctorului Marinescu. Din acest moment, arta lui devine o explozie de culoare. Combină elemente geometrice cu idei futuriste și forme ale cubismului analitic în seria de guașe nonfigurative "Oră Viziunilor". Deoarece nu a ținut să facă parte dintr-un grup, ci a încercat să redea propriile trăiri interioare, nu s-a simțit obligat să respecte normele ideologice sau estetice ale acestei mișcări. Din
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
exponențială. În 1710 a descoperit formula: din care, în 1730, Abraham de Moivre a dedus formula care îi poartă numele (formula lui Moivre) și a fost enunțată de Leonhard Euler în 1748. Cotes a dezvoltat trigonometria din punct de vedere analitic și aplicat-o în astronomie și geodezie. În 1714 a dezvoltat numărul e în fracție continuă, calculându-i valoarea cu 12 zecimale exacte. A utilizat cisoida lui Diocles ca model pentru verificarea metodelor de integrare, iar în 1714 a descris
Roger Cotes () [Corola-website/Science/326904_a_328233]
-
la Roma, specilitatea matematică, sub îndrumarea lui Enrico Bompiani. În 1939 a fost numit șef de lucrări la Politehnica din Iași, la Catedra de Matematici Generale. În 1943 este numit conferențiar la aceeași catedră. În 1945 devine profesor de geometrie analitică la Facultatea de Electrodinamică, ca în 1948 să preia Catedra de Algebră a Facultății de Matematică din cadrul Universității din Iași. În perioada 1949-1953 este decan al Facultății de Matematică, iar în 1955 este numit rector. În 1965 a fost numit
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]
-
aproximație primordială care se face în studiul sistemelor oscilante microscopice este aceea a neglijării oricărei interacții dintre oscilatorii individuali. Acest aspect, oarecum „denaturant” simplifică substanțial studiul sistemelor formate dintr-un număr mare de oscilatori, fiind echivalent din punct de vedere analitic cu studiul sistemului de oscilatori complet independenți. Studiul unui asemenea sistem este relativ simplu deoarece fiecare oscilator oscilează ca și cum ceilalți oscilatori nu ar exista și din acest punct de vedere este evident că dacă se poate descrie comportamentul unui singur
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice cresc nemărginit pentru cazul în care variabila formula 60 tinde la ±formula 61. Un asemenea comportament neasimptotic nu este convenabil din punct de vedere al mecanicii cuantice din cauza faptului că nu îndeplinește condiția de normare. Pentru anumite valori însă ale parametrului E
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
Metoda analitică de rezolvare a ecuației lui Schrödinger pentru oscilatorul armonic cuantic, numită și "metoda Schrödinger" este un procedeu matematic de rezolvare a ecuației ce descrie comportamentul dinamic al unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul austriac Erwin Schrödinger, are
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
tautocronelor a fost tratată sub diferitele sale aspecte de către Huygens, Newton, Euler, Jean Bernoulli, d’Alembert și Lagrange; la ora actuală, problema tautocronelor este considerată ca o problemă clasică a mecanicii, pe deplin rezolvată. Problema tautocronelor, legat de problematica determinării analitice exacte a parcursului optim a pendulelor folosite în orologiile pentru măsurătorile timpului a apărut în secolul al XVIII-lea. După câteva încercări eșuate de a determina exact forma curbelor care satisfac condiția de tautocronsim, în anul 1659, Christiaan Huygens găsește
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
îi dă o mână de ajutor, angajându-l ca operator și, ulterior, ca regizor pentru filmele lor promoționale. Compromisul pe care trebuie să îl accepte Jack este acela de a locui în cadrul clădirii Transformaționaliștilor. Deși își păstrează în continuare mintea analitică, el reușește să treacă toate testele la care e supus, dând impresia că Transformaționalismul îl duce pe aceeași cale pe care i-a dus și pe ceilalți prozeliți. Deoarece Annie îi este în continuare inaccesibilă, Jack o seduce pe soția
Jocul minții () [Corola-website/Science/323802_a_325131]
-
înscris pe plăcuțe perforate (inventatorul cartelelor perforate fiind Basile Bouchon). Cartela perforată este o bucată de hârtie rigidă care conține informații digitale reprezentate de prezența sau absența de găuri în poziții predefinite. În perioada 1833-1835, Charles Babbage a inventat „mașina analitică”, care se baza direct pe cartelele perforate pentru programare ale lui Joseph Marie Jacquard. Această mașină era alimentată de un motor cu aburi. Babbage nu a reușit să o construiască până la moartea sa, din cauza limitărilor tehnologice ale vremii. Cu toate
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
Londra, în urma unui insuficiențe cardiace. Valvele inimii au fost afectate de febra reumatică contractată pe când era copil. Mel Gussow a scris în necrologul din "New York Times" că "Dl. Brett a fost privit ca o chintesență a lui Holmes: incredibil de analitic, cu o deghizare scandaloasă, cu cea mai neagră stare de spirit și neobosit în entuziasmul său de a rezolva cazurile cele mai complicate." "Holmes este cel mai greu rol pe care l-am jucat vreodată — mai greu decât Hamlet sau
Jeremy Brett () [Corola-website/Science/324080_a_325409]
-
expresiei funcțiilor și valorilor proprii ale unui sistem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul german Arnold Sommerfeld, pleacă direct de la studiul ecuației diferențiale care reprezintă problema de valori proprii pentru hamiltonianul oscilatorului liniar armonic. Acestă metodă este, alături de "metoda analitică" al lui Schrödinger, respectiv "metoda algebrică" datorată lui Paul Dirac, un procedeu care permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care descriu comportamentul oscilatorului și obținerea relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Pornind de la forma ecuației cu valori proprii pentru
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice cresc nemărginit pentru cazul în care variabila formula 1 tinde la ±formula 2. Un asemenea comportament neasimptotic nu este convenabil din punct de vedere al mecanicii cuantice din cauza faptului că nu îndeplinește condiția de normare. Pentru anumite valori însă ale parametrului E
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
Georges Louis Bouligand (1889 - 1979) a fost un matematician francez. A fost autorul a numeroase articole și manuale ce se înscriu în domenii ca: analiză matematică, geometrie analitică, mecanică rațională, teoria relativității, fractali, topologie, fizică matematică, teoria potențialelor, mecanica solidelor și mecanica fluidelor și altele. A fost profesor la Facultatea de Științe din Poitiers și Paris și membru al Academiei Franceze de Științe. A dat o frumoasă demonstrație
Georges Bouligand () [Corola-website/Science/326547_a_327876]
-
și valorilor proprii ale unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul englez Paul Dirac și perfecținat de către Fock, are la bază teoria ecuațiilor canonice din cadrul formalismului clasic Hamilton-Jacobi și folosește o metodă operatorială algebrică. Procedeul acesta, alături de metoda analitică al lui Schrödinger, respectiv metoda polinomială datorată lui Arnold Sommerfeld, permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care redau comportamentul oscilatorului și obținerea relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Metoda algebrică, cunoscută și ca metoda operatorilor de creștere și descreștere
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
este complet rezolvat prin raționamentul anterior. Ținând cont de egalitatea (2.15) și de condiția formula 33 în care se ia valoarea formula 35 se obțin valorile proprii ale hamiltonianului oscilatorului: Relația de mai sus se poate găsi și prin aplicarea metodei analitice, datorată lui Schrödinger sau prin metoda polinomială care folosește teoria funcțiilor hipergeometrice confluente. Setul de valori pe care îl stabilește relația valorilor proprii reprezintă o limitare a valorilor esențial permise pentru energia totală pe care o poate avea un oscilator
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]