25,813 matches
-
ce marca redeschiderea Porții Brandenburg și a Încercat să Îi convingă pe conducătorii sovietici că Franța și Rusia, ca aliați tradiționali, aveau interesul comun de a pune piedici În calea ambițiilor germane. Mai mult, francezii contau pe Gorbaciov să se opună unificării Germaniei - cum le explica Mitterrand consilierilor săi pe 28 noiembrie 1989, „nu trebuie să fac eu nimic; Îi vor opri sovieticii. Nu vor Îngădui niciodată o Germanie mare atât de aproape de ei”. Dar, odată ce a devenit clar că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nu existau modele pentru unificarea germană. Dar liderul sovietic, spre deosebire de omologii săi occidentali, nu avea opțiuni avantajoase. Nu putea Împiedica unificarea Germaniei decât răstălmăcind declarațiile publice Împăciuitoare din ultimii ani și periclitându-și grav credibilitatea. Inițial, el s-a opus includerii Germaniei unite În NATO și, chiar după ce a consimțit În principiu 7, a insistat ca trupele NATO să nu se apropie la mai puțin de 300 de kilometri de granița poloneză - lucru pe care secretarul de stat american James
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legislației „Uniunii”, este ilustrată de faptul că singura reacție a liderilor sovietici față de declarația de la Vilnius a fost să amenințe cu boicotul economic; deși incapabil să Împiedice desprinderea Lituaniei de federația sovietică, Gorbaciov avea Încă suficientă autoritate pentru a se opune intervenției militare solicitate de colegii săi mai intransigenți. Chiar și boicotul a fost abandonat in iunie, În schimbul promisiunii Lituaniei de a „suspenda” implementarea totală a declarației de independență. După șase luni febrile În care mai toate republicile sovietice importante și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au Înregistrat din nou lupte În luna ianuarie a anului următor. În Georgia vecină, 20 de demonstranți au fost Împușcați În capitala Tbilisi În timpul ciocnirilor din aprilie 1989 dintre naționaliști și soldați: mulțimea cerea separarea de URSS, autoritățile se opuneau. Dar Georgia sovietică, asemenea republicilor vecine, Armenia și Azerbaidjan, era prea vulnerabilă din punct de vedere geografic și prea complexă din punct de vedere etnic pentru a contempla cu seninătate nesiguranța care a Însoțit colapsul sovietic. Prin urmare, autoritățile locale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înainte, În orice dispută Serbia putea conta pe patru dintre cele opt voturi federale (Serbia, Kosovo, Vojvodina și docila republică Muntenegru). Cum scopul lui Miloševiæ era să creeze un stat mai unitar (condus de sârbi), iar celelalte patru republici se opuneau, guvernul federal a fost practic imobilizat. Din perspectiva Sloveniei și a Croației, mai ales, exista o singură soluție: de vreme ce interesele lor nu mai erau protejate Într-un sistem federal disfuncțional, singura speranță era să se distanțeze de Belgrad, declarându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stârnea cel mult o compasiune moderată, Zagrebul și Ljubljana erau Îngrijorate de ascensiunea autoritarismului sârb. În alegerile din Slovenia din aprilie 1990, s-a văzut că majoritatea votanților preferau rămânerea În Iugoslavia, dar Îi favorizau pe candidații necomuniști, care se opuneau fățiș aranjamentelor federale În vigoare. Luna următoare, un nou partid naționalist a câștigat cu o majoritate zdrobitoare În Croația Învecinată, iar liderul său, Franjo Tudjman, a devenit președintele republicii. Picătura care a umplut paharul a fost În decembrie 1990, când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgrad și În care erau mai puțin de 50.000 de sârbi, putea spera la o despindere pașnică de federație. Opinia internațională era scindată: Washingtonul sistase orice ajutor economic pentru Iugoslavia din cauza măsurilor aplicate de sârbi În Kosovo, dar se opunea tendințelor secesioniste. Cu câteva săptămâni Înainte de vizita președintelui Bush la Kiev, secretarul de stat James Baker a mers la Belgrad În iunie 1991 și a asigurat conducerea țării că Statele Unite sprijină o „Iugoslavie unită și democratică”. Dar, În acel moment
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interne” ale unui stat suveran) se Înregistra o puternică opoziție din partea Chinei și a Rusiei - al cărei parlament a votat o rezoluție ce condamna orice acțiune viitoare a NATO drept „agresiune ilegală”. În cadrul Uniunii Europene și al NATO, Grecia se opunea din motive proprii oricărei intervenții În afacerile iugoslave. Iar Ucraina și Belarus Își ofereau „solidaritatea necondiționată” și „sprijinul moral” fraților slavi din Serbia. Poate că impasul nu ar fi fost depășit dacă Belgradul nu ar fi supralicitat la Începutul anului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar și după ce forțele internaționale au fost nevoite să se implice În regiune: generalul francez Bernard Janvier, comandantul Forței de Protecție ONU În Bosnia, a interzis personal atacurile aeriene Împotriva sârbilor bosniaci la Srebrenica 12. Iar guvernul olandez s-a opus prin veto oricărui atac NATO asupra sârbilor bosniaci până când soldații olandezi părăseau țara În siguranță. Alte țări s-au comportat puțin mai bine, dar nu cu mult. Deși Londra a sprijinit În cele din urmă politica americană de intervenție, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
personale ale indivizilor lipsiți de apărare 20. Privind În urmă, cine - În afară de câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu aceste dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde, de fapt, nu a avut niciodată loc o tranziție - unde comuniștii sau prietenii lor au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Anticipând acest tip de comportament, Michnik și alți disidenți au fost de părere că era mai bine să se tragă pur și simplu o linie finală după era comunistă și să se meargă mai departe. Din consecvență, Michnik s-a opus În anul 2001 eforturilor de a-l inculpa pe fostul președinte comunist Jaruzelski (În vârstă de 78 de ani la acea dată) pentru că ordonase În 1970 să se tragă În muncitorii greviști. În 1989, legea marțială și urmările ei erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult, iar amintirea urâtă a „normalizării” era Încă foarte vie. În același timp, comunismul a avut În regiunea cehă o bază politică mai solidă decât oriunde altundeva În Europa de Est. În plus, amintirea eșecurilor succesive ale Cehoslovaciei de a se opune tiraniei - În 1938, În 1948 și după 1968 - crea o anumită stare de stânjeneală națională. Dintr-un motiv sau altul, Întreaga țară suferea de un sentiment de vină. Václav Klaus știa foarte bine despre ce vorbește. Prima reglementare postcomunistă - o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suferințe acute, făcându-i pe nedrept „de ocară”. și mai grav este faptul că ea fusese de la Început un instrument de natură evident politică. și unul dintre motivele pentru care Forumul Cetățenesc s-a scindat: foștii disidenți (inclusiv Havel) se opuneau noii legi, În vreme ce Klaus o sprijinea cu entuziasm, ca un mijloc de „a clarifica cine și cum” (și de a-i reduce la tăcere pe unii dintre criticii săi, foști disidenți care aveau și un trecut de comuniști reformiști). Merită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
entuziasm, ca un mijloc de „a clarifica cine și cum” (și de a-i reduce la tăcere pe unii dintre criticii săi, foști disidenți care aveau și un trecut de comuniști reformiști). Merită menționat faptul că Vladimir Mečiar s-a opus și el Legii lustrației, nu În ultimul rând din cauza propriilor legături cu fosta poliție secretă - deși, după ce Slovacia a devenit indepnedentă, el a folosit fără reținere informațiile din dosarele poliției În scopuri politice. În primii 12 ani de aplicare, Legea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult succes. În Franța, Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen a adoptat o poziție similară, dar Îndoielile francezilor cu privire la extinderea europeană nu se limitau la extremele spectrului politic. Nu era un secret pentru nimeni că autoritățile franceze s-au opus mult timp extinderii UE, care implica o diluare a influenței franceze: Mitterrand, Chirac și reprezentanții lor diplomatici au Încercat din răsputeri să amâne inevitabilul cât mai mult timp cu putință. Opinia publică reflecta aceste păreri: Într-un sondaj realizat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să fie introdusă În programa de limbi moderne, mai-marii universității s-au opus pe motivul plauzibil că orice student demn de a fi admis la Oxford este deja fluent În franceză. Până la jumătatea secolului, prezumții similare s-au făcut, mai mult sau mai puțin explicit, În toate academiile și ambasadele. Autorul cărții de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub presiunea intelectualilor. Iar cu ocazia dezacordului atlantic din 2003 s-a dovedit că intelectualii angajați nu mai puteau juca acum, ca pe vremuri, rolul decisiv de lideri de opinie. Publicul european (spre deosebire de unii oameni de stat din Europa) se opunea cu Înverșunare invaziei irakiene din acel an, precum și liniei de ansamblu a politicii externe americane așa cum a fost ea formulată de președintele George W. Bush. Anxietatea și indignarea izvorâte din această opoziție, deși Împărtășite și exprimate de mulți intelectuali europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre „280.000 de deportați, 25.000 de supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată cuvântul evreu. Conform legislației promulgate În 1948, termenul déportés le putea fi aplicat numai cetățenilor sau rezidenților francezi deportați din motive politice sau pentru că au opus rezistență ocupantului. Nu se făceau distincții În funcție de lagărele În care au fost trimiși oamenii sau de soarta care-i aștepta la destinație. Copiii evrei ferecați În trenuri și expediați la Auschwitz pentru gazare au fost numiți În documentele oficiale „deportați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau În coloniile italiene din Africa. Poveștile pe care și le spuneau polonezii sau olandezii despre război aveau să alimenteze decenii de-a rândul imaginea de sine națională - olandezii, Îndeosebi, puneau mare preț pe imaginea lor de națiune care a opus rezistență naziștilor, făcând tot posibilul să uite că 23.000 de olandezi au fost voluntari În Waffen SS (cel mai mare contingent din Europa Occidentală). Chiar și Norvegia a trebuit să accepte cumva ideea că mai mult de o cincime
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se apropie de Tine, Doamne al neamului nostru românesc, întru învierea lui. Amin!” (Corneliu Zelea Codreanu) Mișcarea Legionară întemeiată de Corneliu Zelea Codreanu este o creație românescă, e un curent european. Ea va înflori veșnic și pretutindeni, oricât s-ar opune inamicii creștinismului. Legionarii sunt citadela permanentă și focul nestins al nădejdii românești! Noi trecem cu părinții, plecăm cu ei în moarte, dar urmele pașilor noștri rămân cărări cu flori care nu se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur! Aici a fost strivit orice gând dumnezeiesc, orice încercare de a se opune purgatoriului diavolesc, jocului macabru al celor care îi dirijau din afară; dar până la urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte în tâmplă. Încercările mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de inconștienți lupilor, lupi ai beznelor, care au transformat societatea românească într-o junglă. Libertatea la cuvânt e dreptul la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează zi de zi tot mai multă ignoranță
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
au personalitate, devenind un „hârb” din adevăratul om, un strigoi, oaie și turmă, vânzători de gogoși și gropari. Preia tot ceea ce a auzit în „piață” și duce mai departe monstruozități, îmbogățindu-le cu „mujdeiuri” proprii, chiar până la agresivitate dacă te opui lor, atunci când e vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]