25,868 matches
-
trei ori a ars și de trei ori a renăscut, și mereu, revine la viață. Pe Heidhxe "Heidh" au chemat-o când a intrat În casă; 22 acea femeie Înțeleaptă cunoștea magia și vrăjea, acolo unde putea, mințile umane; femeile rele mereu o cinsteau. Atunci s-au adunat zeii la sfat, 23 zeii cei sfinți, și am discutat despre aceasta: dacă Aesir trebuiau să plătească tributuri sau toți zeii să aibă cinstire. Odin și azvârlit sulița asupra oamenilor 24 și acela
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceștia. Despre acest lucru, care va Începe cu o perioadă de depravare morală a oamenilor, se vorbește pe larg În Völospá: Frații se vor lupta și se vor ucide, 45 rudele vor rupe legăturile de sânge, se vor săvârși fapte rele și adultere Îngrozitoare; va fi o epoca a spadelor și a scuturilor, se vor sfărâma scuturile, o epocă a vânturilor și a lupilor, Înainte de sfârșitul lumii: nimeni nu va dori să-și cruțe adversarul. Arborele universului se cutremură, de peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeul trebuie să cunoască În permanență ceea ce se Întâmplă În universul Întreg: astfel, el are un car cu ajutorul căruia străbate În fiecare zi lumea, observând comportamentul tuturor ființelor; de aceea, este identificat cu soarele. Pentru a-i pedepsi pe cei răi și pe demoni, are o măciucă cu o sută de lame, care, Într-o tradiție mai veche, Îi aparținea lui Indraxe "Indra", zeul războiului. Acesta este motivul pentru care Mitra devine zeu războinic. În urma accentuării tot mai mari a aspectului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În linii mari, identice. Baldrxe "Baldr" are vise care Îi prevestesc apropierea morții. Le povestește Aesiri-lor despre temerile sale, iar aceștia țin sfat și În final, hotărăsc să ceară fiecărei entități să jure solemn că nu Îi va face nici un rău lui Baldr. Așadar, Friggxe "Frigg", mama lui Baldr, obține acest jurământ de la foc, apă, fier, metal, animale, păsări, plante etc. Astfel, Baldr pare să fi devenit intangibil, iar Asii, pentru a arăta În mod concret obținerea invulnerabilității de către preferatul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
579,620,622,628,630,631,632 Freyr 558,579,620,622,628,630,631 Frigg 628,632,633 Frya>na 459 Fufluns 327 Furia 503 G Gad 220,240,243,245 Gad-Tadmor 240 Galla 149 Gând Bun 468 Gândul Rău 470 Gav ae>vo>-da>ta 502 Gayo>-maretan 452,502 Gayo>mart 502 Geb 62,68,74 Gefion 632 Genii 325,364 genii 240,266,328,334,487 Gheea 269,279,281,289 Gheștinanna 132 Ghilgameș 130,131,132
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea minții și cad” (Miron Costin). În ceea ce privește epilepsia, pe lângă termenii amintiți anterior, care au avut o veche circulație orală, În textele scrise găsim și termenul sugestiv de patimă, patima „cea rea” și, În special, acela de „năbădae”, „năbădaica”, utilizat Încă În limbajul popular În Moldova Într-un sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste mai bine de
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă”. Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie”, dar numai În texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă”. Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie”, dar numai În texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular „inimă rea” era
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie”, dar numai În texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular „inimă rea” era mai restrâns și pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancolia În textele culte de prin sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian reproduce următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
restrâns și pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancolia În textele culte de prin sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian reproduce următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
1882), cuprinde un fel de meditații elegiace, cu tristeți inexplicabile și dor de moarte, dar livrești și superficiale, sufocate de o expresie comună, ca și versurile erotice sau patriotice. Poezia sa a fost aspru criticată de unii contemporani, ca un rău exemplu de imagini, idei și limbă. Înțelegător, autorul renunță la versuri și publică numeroase schițe umoristice și istorioare în diferite periodice, mai cu seamă în calendarele sibiene apărute între anii 1906 și 1936, unele texte fiind incluse și în culegerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
a minții, încremenirea ei. Dacă în esența sa spiritul este mobil, libertatea lui manifestându-se în capacitatea de permanentă adaptare a proiectului și, eventual, în puterea de a renunța la el, prostia, ca îngheț spiritual, este proiectul sclerozat și forma rea a consecvenței. Ea este valul care bate același țărm, limită atinsă și de atins la nesfârșit. Intrat în circularitatea propriului său proiect, pe care nu-l poate părăsi și nici realiza, eul meu este incapabil să se distanțeze și să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
iar în al doilea caz întrebătorul, obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc : orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază a răspunderii, se află în joc ceva. În cazul răspunderii sociale este în joc onorabilitatea mea. Profesional, etic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer. Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare zi a ei este o treaptă de sănătate în plus. Când Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de cea a țărilor mici în alt fel. Dacă o mare putere face ceva reprobabil, acest lucru este considerat drept rațiune de stat, răsturnare a alianțelor, politică reală sau drept un "plan măreț", o mare lovitură diplomatică sau (cel mai rău) drept "flexibilitate". Dacă o națiune mică luptă pentru supraviețuire, acest lucru este considerat drept trădare, lașitate, oportunism, lipsă de curaj etc. În Transilvania, după cucerirea provinciei în dauna Imperiului otoman, habsburgii i-au lăsat practic pe români pe mâna grofilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1890 intitulat Cursurile de admirație reciprocă, scris cu o candoare dezarmantă, fără eufemisme, pentru că "ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu ascund nimic". Au urmat contra-atacurile. Iorga a replicat printr-o serie de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a lui Iorga. Începuse bătălia. Metamorfozarea unui istoric și critic literar într-un polemist fără teamă era deja un fapt împlinit. A continuat să predea, dobîndind sprijinul studenților. România era o țară
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său, colonelul Gheorghe Rascoviceanu, un ofițer român plin de hotărîre, l-a salvat pe generalul Șcerbacev, comandantul "Frontului Ruso-Român" de la "arestare" (ucidere cu sînge rece)80. Pe Iorga l-a alarmat știrea adusă de Buzdugan. Elementele acestea anarhiste erau mai rele ca bolșevicii; astfel încît s-a decis să treacă imediat la acțiune. A încercat mai întîi să comunice informația conducerii politice, dar s-a lovit de un haos și de o incompetență totală. După cum relatează Iorga, I. G. Duca a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
membru al Academiei Române. Dar lumea se schimbase între timp; Iorga nu se schimbase însă. A recidivat în 1928 și încă de multe ori după aceea: "Politica lui Iorga este în mod logic complementară conceptelor lui culturale", continuînd că oamenii de rea credință pot spune că există un Iorga istoricul, un Iorga omul de cultură și un Iorga politicianul. Dar acest lucru este pur și simplu neadevărat 5. Dar, prin 1921, șansele politice ale lui Iorga, în ciuda ocupării în 1931 a postului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-a trezit pe Iorga dîndu-i știrea că prințul Carol aterizase în Transilvania cu un avion particular 231. A doua zi, Carol II urca pe tronul României. NOTE ÎNFRUNTÎND TRAGEDIA Cei mai buni sînt lipsiți de convingere, iar cei mai răi sînt plini de intensitate pasională. Yeats, 1939 Anii '30 au constituit o perioadă de restriște pentru intelectuali. W. H. Auden a numit-o "Deceniul decăderii". În 1932, Iorga se referea la ea, numind-o "un Sabat al vrăjitoarelor pentru omenire
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
logicii carteziene. Individul era lăsat liber, pradă poftelor sălbatice și incapacității lui de a se adapta și de a prevedea viitorul. "Nebunia individului, care distruge materia primă, va duce nu numai la nimicirea civilizației, ci și la lucruri și mai rele. Trebuie găsit un răspuns acceptat de toți, dar nu pe linia propusă de ruși. Omenirea trebuie să găsească o soluție (mai ales România) fără să prejudicieze pe nimeni, fără să imite cu nesăbuință forme străine"26. Indiferent dacă se referă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tribunalului 29. Iorga își amintea cu cuvintele următoare de Crăciunul petrecut în plină criză al anului 1930: "Străzile erau acoperite cu zăpadă, noroi și mizerie. Oamenii păreau împovărați, triști și săraci și nu mai aveau încredere în viitor"30. Semne rele pentru viitorul său premierat. Cu toate că cea de a 60-a aniversare a lui Iorga era în iunie, sărbătorirea acesteia a început încă din martie. Purtătorul de cuvînt de onoare a fost Argetoianu. Acestea erau fazele preliminarii ale formării unui guvern
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
blestem pentru Carol, așa că acesta va demisiona. La 14 ianuarie 1933, a fost instituit un nou guvern Vaida, care a durat pînă la restaurarea neoliberalismului din noiembrie. Iorga a ridiculizat conducerea Partidului Național Țărănesc, pe care o considera acum mai rea decît cea liberală. Vaida a devenit "aventurierul Pestei" (Budapestei); Au cutezat să abuzeze de numele Majestății Sale". "Să umilească Coroana, aceasta este cea mai aprinsă dorință a dlui Maniu, dictatul constituțional al României". "Dar Coroana are prerogative!", continua Iorga amenințător
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avertizîndu-i că va veni ziua cînd vor recunoaște adevăratele pericole care îi pîndesc din partea Germaniei și a Rusiei și cînd vor avea nevoie de ajutorul României 78. "Totul se năruie, întreaga lume postbelică, tratatele. Să fim pregătiți pentru cea mai rea dintre isterii"79, scria Iorga în toamna lui 1938. Un alt motiv al chinurilor sale era importanța tot mai mică a națiunilor mici și a României. La urma urmei, era un om bătrîn, din alt secol 80. În toamna anului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și cu "Statutul evreilor", care limita oarecum drepturile acestora, emis în grabă de oportunistul rege. Cîteva zile mai tîrziu, așa cum se întîmplase adeseori și mai înainte, și-a recăpătat stăpînirea de sine: evreii au atît părți bune, cît și părți rele, ca orice altă națiune. Ei sînt inteligenți și solidari, dar dominarea de către ei a orașelor Moldovei devenise o problemă. Cea mai mare problemă era (așa cum explica Iorga) faptul că evreii manifestau simpatie față de statul în care puteau pune mîna pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]