28,530 matches
-
este singura formațiune care se confruntă în campania electorală cu exponenții Partidului Comunist, reușind să obțină aprobare pentru o treime de mandate în legislativul de la Chișinău. 8 aprilie - Participanții la mitingul FPM adresează un Apel către prima sesiune a Sovietului Suprem al RSSM, prin care cere recunoașterea independenței Lituaniei și denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov. 6 mai - Podul de Flori peste Prut. Inițiată de Asociația București-Chișinău și sprijinită de Frontul Popular din Moldova, acțiunea are menirea să atragă atenția opinei publice internaționale asupra
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
Frontul Popular convoacă a doua Mare Adunare Națională care proclamă, prin votul celor câtorva sute de mii de participanți, independența națională a românilor din teritoriile ocupate. Adunarea califică participarea deputaților din partea RSS Moldova în Congresul de deputați și în Sovietul Suprem al URSS ca fiind lipsită de orice acoperire juridică și justificare morală. Înaltul for cetățenesc decide schimbarea denumirii RSS Moldova în Republica Moldova și adoptă Hotărârea cu privire la reforma administrativ-teritorială. 22 decembrie - FPM apreciază Decretul președintelui URSS Mihail Gorbaciov „Despre măsurile de
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
cei patru deținuți politici”. 3 octombrie - Colegiul Elector al Adunării Eparhiale a Mitropoliei Basarabiei îl alege cu unanimitate de voturi pe IPS Petru Păduraru, locțiitor de Mitropolit, drept primul Mitropolit al Basarabiei după reactivarea acesteia în 1992. 18 octombrie - Curtea Supremă de Justiție decide clasarea dosarului și scoaterea de pe rol a procesului civil Mitropolia Basarabiei - Guvernul Republicii Moldova. Studenții aflați în grevă generală cer demisia Guvernului. 25 ianuarie - Fiind sesizată de Grupul parlamentar al FPCD, Curtea Constituțională anulează unele prevederi ale articolului
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
a primit cotă de pământ. 11 octombrie - La Opera Națională are loc lansarea la scară națională a Convenției Democrate din Moldova. 20 noiembrie - Președintele RM Petru Lucinschi fixează prin decret prezidențial data alegerilor parlamentare: 22 martie 1998. 9 decembrie - Curtea Supremă de Justiție anulează Hotărârea Curții de Apel din 19 august, calificând cererile Mitropoliei Basarabiei de integrare în ordinea legală ca fiind neîntemeiate.
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
nu are perspective istorice”. Baza PCRM o constituie organizația primară de partid. Organizațiile primare de partid sînt din cel puțin trei membri de partid. Hotărîrea adunării de a crea o organizație primară este confirmată de către instanța superioară de partid. Organul suprem al organizației primare de partid este adunarea generală a comuniștilor, care se convoacă în măsura necesității, dar nu mai rar de o dată în trimestru. Adunarea generală are puteri depline, dacă sînt prezenți mai mult de jumătate din membrii de partid
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/298580_a_299909]
-
organizație sînt mai mult de cincisprezece membri - biroul de partid, care își ține ședințele în funcție de necesități, dar nu mai rar de o dată pe lună. Activitatea biroului de partid este condusă de secretarul organizației de partid, ales de adunarea generală. Organul suprem al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova este congresul, care se convoacă nu mai rar decât o dată la patru ani. Conform art.38 din statutul PCRM, „președintele partidului este ales de către congres pe un termen de 4 ani și prezintă dări de
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/298580_a_299909]
-
conferă puteri extraordinare (""imperium maius"") pentru 3 ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterană. Dovedește un talent organizatoric de excepție și rezolvă această misiune în câteva luni. În 66 î.Hr., cu toată împotrivirea Senatului, îi este încredințată comanda supremă în Orient în războiul împotriva lui Mithridates al VI-lea, regele Pontului. Pompei îl învinge pe acesta, apoi pe aliatul său Tigranes II cel Mare, regele Armeniei. În perioada 64 î.Hr.-63 î.Hr. se consacră reorganizării politice a Orientului. La
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
a reușit să recupereze aproape toate piese sale, cu excepția tabloului „Natură statică cu ulcică de aramă” de Gheorghe Petrașcu, încă "sechestrat" de Muzeul Național de Artă al României, în ciuda existenței unei sentințe definitive de returnare a picturii dată de Curtea Supremă de Justiție a României din 19 aprilie 2007. " Interviuri "
Valentin Ceaușescu () [Corola-website/Science/298608_a_299937]
-
fiind utilizarea de către guvernul social-democrat a unităților paramilitare Freikorps ale Dreptei împotriva rebeliunii spartachiste de extrema stângă. Ca și Revoluția Rusă, a apărut ca o consecință a situației dezastruoase a țării de la sfârșitul primului război mondial. Înfrângerea armatei de sub comanda supremă a lui Erich Ludendorff a declanșat o criză politică. Puterea a fost preluată de liberalul Max von Baden. Deși cel mai important partid al muncitorilor, Partidul Social-Democrat (PSDG), participa la guvernare, acest lucru nu a putut împiedica rebeliunea. Revolta a
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. La 21 ianuarie 1959, prin decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, raionul Suvorov a fost denumit raionul Ismail, iar reședința sa a fost mutată din satul Șichirlichitai (Suvorov) în orașul Ismail. Începând din anul 1991, face parte din Regiunea Odesa a Ucrainei independente. Raionul Ismail este situat în
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
care se deschid și se închid, și depinde de cine le forțează deschiderea și cât de departe.” În 1918, în est, forțele poloneze s-au ciocnit cu forțele ucrainene în Războiul Polono-Ucrainean, și primul ordin al lui Piłsudski în calitate de comandant suprem al Armatei Poloneze, la 12 noiembrie 1918, au fost de a oferi sprijin pentru lupta polonezilor din Lviv. Piłsudski era conștient de faptul că bolșevicii nu sunt prieteni ai Poloniei independente, și că războiul era inevitabil. El considera înaintarea lor
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
romane de la Rin, Tiberius întreprinde în anii 4-6 campanii la răsărit de fluviu împotriva cheruscilor, chaucilor și longobarzilor, până pe malurile Elbei. După izbucnirea în anul 6 a puternicei răscoale antiromane a triburilor din Pannonia și Dalmația, Tiberius este numit comandant suprem al celor 15 legiuni romane care vor lupta 3 ani până la înfrângerea răsculaților. Între anii 10-12 este din nou în fruntea forțelor romane de la Rin. La moartea lui Augustus, Tiberius îi succede la tronul Imperiului Roman. La 56 de ani
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
de urgență la căpătâiul muribundului Augustus, pe care l-a succedat la tron. Prima decizie pe care a luat-o a fost asasinarea lui Agrippa Postumus, un rival serios, întemnițat pe insula Planasia. Deținea din anul 12, alături de Augustus, puterea supremă și era considerat moștenitorul enormei averi personale a acestuia. Era reticent cu Senatul în privința moșteniri titlurilor lui Augustus. Era nevoit să se ocupe de legiuni care juraseră credință lui Augustus și care au profitat de schimbarea conducătorului pentru a cere
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
de construcții de mașini “Elektromaș” din Tiraspol. Venit din partea de est a URSS, Smirnov a acceptat serviciul oferit în apropiere de granița de vest a Uniunii. Peste trei ani, Smirnov a ajuns să conducă orașul transnistrean ca președinte al Sovietului Suprem de la Tiraspol și peste încă un an a ajuns să îndeplinească cea mai înaltă funcție din cadrul auto-proclamatei republici separatiste transnistrene . Pe măsură ce comunismul începea să intre în colaps la sfârșitul anilor '80, poporul din întreaga Uniune Sovietică a început să ceară
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
oportunitate de a face o serie de schimbări și de a-și impune ideile. Smirnov a câștigat două funcții la alegerile din februarie 1990, consilierul nr. 32 din Sovietul orășenesc (parlamentul municipal) din Tiraspol și deputatul nr. 125 din Sovietul Suprem al RSSM (parlamentul republican). În cadrul sovietului orășenesc, Smirnov a candidat pentru postul de președinte al acestui organism. Într-o încercare dramatică care a arătat cât de mult se disipase puterea Partidului Comunist, Smirnov și-a înfrânt contracandidatul, primul secretar al
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
aflat sub controlul OSTK. În acest timp, la 27 aprilie 1990, fusese adoptat tricolorul cu cap de zimbru ca steag național al RSS Moldovenești, dar sovietele locale din Tiraspol și Tighina au refuzat prezența tricolorului în aceste orașe. În Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, lucrurile nu au fost așa de liniștite cum și-a imaginat Igor Smirnov. Candidații OSTK, în majoritate din partea de est a republicii (Transnistria), formau o mică facțiune din soviet, adică aproximativ 15%. În mai 1990, acești deputați
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
majoritate din partea de est a republicii (Transnistria), formau o mică facțiune din soviet, adică aproximativ 15%. În mai 1990, acești deputați ce proveneau din Transnistria au fost atacați și bătuți de către protestatarii care doreau independența republicii și au părăsit Sovietul Suprem plecând la casele lor din partea de est a statului. Incapabili de a influența cursul evenimentelor de la Chișinău, acești deputați au acționat pentru a-și înființa propria republică sovietică, o republică care să rămână parte a Uniunii Sovietice și nu să
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
de coordonare însărcinat cu pregătirea proclamării independenței. Un al doilea congres ținut la 2 septembrie 1990 a proclamat crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene (RSSMN), iar deputații l-au ales la 3 septembrie 1990 pe Smirnov ca președinte al Sovietului Suprem Provizoriu al republicii separatiste.. Imediat după proclamarea independenței, separatiștii au început să ia cu asalt sectoarele de poliție și instituțiile guvernamentale în Transnistria , fapte care au culminat într-o luptă îndelungată între poliția și forțele armate moldovenești și separatiștii în
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
poliția și forțele armate moldovenești și separatiștii în apropierea orașului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 . La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatiști, sprijiniți de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru "Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”. La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfășurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost ales ca președinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești Nistrene. Cu toate acestea, această proclamare a independenței Transnistriei nu
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
la 2 noiembrie 1990 . La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatiști, sprijiniți de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru "Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”. La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfășurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost ales ca președinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești Nistrene. Cu toate acestea, această proclamare a independenței Transnistriei nu a fost recunoscută de către URSS. Este de menționat faptul că la
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
Este de menționat faptul că la 22 decembrie 1990, Mihail Gorbaciov, președintele URSS, a semnat un decret prin care a declarat nule hotărârile “Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria” . În noul său rol de președinte al Sovietului Suprem al RSSMN, și mai tâziu, în cel de președinte al Republicii Moldovenești Nistrene (RMN), Smirnov a depus eforturi pentru recunoașterea republicii separatiste. Deși nu a câștigat lupta cu Republica Moldova, Smirnov a avut succes în cooperarea cu unitățile Armatei a 14
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
ai Frontului Popular, dar au fost eliberați câteva zile mai tâziu de către președintele Mircea Snegur la presiunile Moscovei . De asemenea, RMN „a amenințat să întrerupă furnizarea de gaz și electricitate către restul Moldovei” . La data de 6 septembrie 1991, Sovietul Suprem al regiunii separatiste „a emis un ordin, prin care toate instituțiile, întreprinderile, organizațiile, unitățile de miliție, procuraturile, organele judiciare, unitățile KGB și alte servicii din Transnistria, cu excepția unităților militare aparținînd forțelor armate sovietice, trec sub jurisdicția „Republicii Nistrene” . La 1
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
trec sub jurisdicția „Republicii Nistrene” . La 1 decembrie 1991, au fost organizate în raioanele de pe malul stâng al Nistrului alegeri prezidențiale declarate ilegale de către autoritățile moldovenești. Igor Smirnov s-a confruntat cu Grigore Mărăcuță, succesorul său ca președinte al Sovietului Suprem al RSSMN și cu Grigori Blagodarnîi. El a câștigat cu 65.4% din voturi, față de Mărăcuță care a obținut 31% și Blagodarnîi 1.5% . La sfârșitul anului 1991, s-au intensificat presiunile separatiștilor pentru a-i forța ofițerii de poliție
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
s-a instituit cenzura în mass-media, apoi în anul 2001, a fost modificată Constituția, extinzându-se atribuțiile prezidențiale și excluzând orice restricții privind numărul de mandate prezidențiale. Președintele este în același timp și președinte al Cabinetului de Miniștri, în timp ce Sovietul Suprem are atribuții restrânse. Smirnov a anunțat că se va retrage din politică atunci când Republica Moldovenească Nistreană va obține recunoaștere internațională ca stat suveran și a declarat că activitatea sa se circumscrie acestui obiectiv . Igor Smirnov conduce de obicei prin Transnistria
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
ca numele său să rămână în continuare pe lista persoanelor indezirabile în țările UE . Igor Smirnov are doi fii: Vladimir (n. 1961, președinte al Comitetului de Stat al Vămilor, cu rang de ministru) și Oleg (n. 1967, deputat în Sovietul Suprem, președinte al Partidului Patriotic Transnistrean). Fiul său mai mic deține lanțul de magazine "Sheriff" și stadionul echipei orașului, "Sheriff Tiraspol", fiind și președintele filialei transnistrene a băncii "Gazprombank". Din anul 2011, Igor Smirnov nu mai exercită nici o funcție de stat, fiind
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]