26,883 matches
-
începutul luptei, 81 s-au pierdut din diferite cauze (33 de avioane de vânătoare, 28 de bombardiere în picaj, și 20 bombardiere torpiloare). Japonezii au avut două portavioane ("Shōkaku" și "Zuihō") și crucișătorul greu "Chikuma" grav avariate, si 99 de avioane din 203, care s-au implicat în lupta au fost pierdute. Pierderea lui "Horneț" a fost o lovitură puternică pentru forțele aliate din Pacificul de Sud, lăsând portavionul "Enterprise" singurul portavion operațional, dar avariat în întregul teatru de război din
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
a fost în reparații până în martie 1943 și nu s-a mai întors pe front până în iulie 1943, când ea s-a alăturat lui Zuikaku la Truk. Cu toate acestea, pierderile cele mai semnificative ale Marinei japoneze au fost echipajele avioanelor. SUA a pierdut în lupta 81 de avioane, cu 26 de piloți și de membri ai personalului de pe bordul avioanelor. Japonezii, pe de altă parte, au pierdut 99 avioane și 148 de piloți și de membri ai personalului de la bord
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
nu s-a mai întors pe front până în iulie 1943, când ea s-a alăturat lui Zuikaku la Truk. Cu toate acestea, pierderile cele mai semnificative ale Marinei japoneze au fost echipajele avioanelor. SUA a pierdut în lupta 81 de avioane, cu 26 de piloți și de membri ai personalului de pe bordul avioanelor. Japonezii, pe de altă parte, au pierdut 99 avioane și 148 de piloți și de membri ai personalului de la bord, inclusiv doi conducători de grupuri bombardiere, trei conducători
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
s-a alăturat lui Zuikaku la Truk. Cu toate acestea, pierderile cele mai semnificative ale Marinei japoneze au fost echipajele avioanelor. SUA a pierdut în lupta 81 de avioane, cu 26 de piloți și de membri ai personalului de pe bordul avioanelor. Japonezii, pe de altă parte, au pierdut 99 avioane și 148 de piloți și de membri ai personalului de la bord, inclusiv doi conducători de grupuri bombardiere, trei conducători de escadrile de bombardiere torpiloare, și 18 alți comandanți de grupuri de
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
acestea, pierderile cele mai semnificative ale Marinei japoneze au fost echipajele avioanelor. SUA a pierdut în lupta 81 de avioane, cu 26 de piloți și de membri ai personalului de pe bordul avioanelor. Japonezii, pe de altă parte, au pierdut 99 avioane și 148 de piloți și de membri ai personalului de la bord, inclusiv doi conducători de grupuri bombardiere, trei conducători de escadrile de bombardiere torpiloare, și 18 alți comandanți de grupuri de avioane. Patruzeci și nouă la sută dintre echipajele bombardierelor
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Japonezii, pe de altă parte, au pierdut 99 avioane și 148 de piloți și de membri ai personalului de la bord, inclusiv doi conducători de grupuri bombardiere, trei conducători de escadrile de bombardiere torpiloare, și 18 alți comandanți de grupuri de avioane. Patruzeci și nouă la sută dintre echipajele bombardierelor torpiloare japoneze implicate în lupta au fost uciși, împreună cu 39% din echipajele de bombardiere în picaj și 20% din piloții de avioane de vânătoare. Japonezii au pierdut mai mult personal de pe avioane
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
de bombardiere torpiloare, și 18 alți comandanți de grupuri de avioane. Patruzeci și nouă la sută dintre echipajele bombardierelor torpiloare japoneze implicate în lupta au fost uciși, împreună cu 39% din echipajele de bombardiere în picaj și 20% din piloții de avioane de vânătoare. Japonezii au pierdut mai mult personal de pe avioane la Santa Cruz, decât au pierdut în fiecare din cele trei lupte de portavioane anterioare din din Marea Coralilor (90), Midway (110), și Insulele Solomon. Până la sfârșitul bătăliei Santa Cruz, cel
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
avioane. Patruzeci și nouă la sută dintre echipajele bombardierelor torpiloare japoneze implicate în lupta au fost uciși, împreună cu 39% din echipajele de bombardiere în picaj și 20% din piloții de avioane de vânătoare. Japonezii au pierdut mai mult personal de pe avioane la Santa Cruz, decât au pierdut în fiecare din cele trei lupte de portavioane anterioare din din Marea Coralilor (90), Midway (110), și Insulele Solomon. Până la sfârșitul bătăliei Santa Cruz, cel putin 409 din cei 765 de aviatori de elită de pe
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
110), și Insulele Solomon. Până la sfârșitul bătăliei Santa Cruz, cel putin 409 din cei 765 de aviatori de elită de pe portavioanele japoneze care au participat la atacul de la Pearl Harbor au murit. După ce a pierdut atât de mulți oameni din echipajele avioanelor de pe portavioane, si cu nici o modalitate rapidă de a le înlocui din cauza unei capacități limitate a instituțiilor de instruire a personalului al aviației de pe portvioane și o absență a personalului instruit de rezervă, "Zuikaku" și "Hiyō" nedeteriorate au fost, de
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Bombardierul în picaj este un tip de avion de bombardament proiectat pentru atacul în picaj a țintelor de la sol. Zburând la o altitudine medie, în apropierea țintei acest tip de bombardier intră în picaj, sub un unghi de 40-70°, lansând bombele cu un înalt grad de precizie, apoi
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
corecții de zbor pentru a lansa următoarele bombe și mai precis. Atacul în picaj este și un mijloc de contracarare a eficacității armamentului antiaerian inamic. Cel mai cunoscut bombardier în picaj în cel de-al Doilea Război Mondial a fost avionul german Junkers Ju 87 "Stuka", folosit pe scară largă la începutul războiului. De asemenea, avionul japonez Aichi D3A "„Val”", care a scufundat mai multe nave ale Aliaților decât oricare alt avion al Axei, respectiv avionul american Douglas SBD Dauntless, cunoscut
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
și un mijloc de contracarare a eficacității armamentului antiaerian inamic. Cel mai cunoscut bombardier în picaj în cel de-al Doilea Război Mondial a fost avionul german Junkers Ju 87 "Stuka", folosit pe scară largă la începutul războiului. De asemenea, avionul japonez Aichi D3A "„Val”", care a scufundat mai multe nave ale Aliaților decât oricare alt avion al Axei, respectiv avionul american Douglas SBD Dauntless, cunoscut pentru participarea sa în Bătălia de la Midway, s-au numărat printre cele mai renumite bombardiere
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
în cel de-al Doilea Război Mondial a fost avionul german Junkers Ju 87 "Stuka", folosit pe scară largă la începutul războiului. De asemenea, avionul japonez Aichi D3A "„Val”", care a scufundat mai multe nave ale Aliaților decât oricare alt avion al Axei, respectiv avionul american Douglas SBD Dauntless, cunoscut pentru participarea sa în Bătălia de la Midway, s-au numărat printre cele mai renumite bombardiere în picaj. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, utilizarea bombardierelor în picaj a scăzut
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
Doilea Război Mondial a fost avionul german Junkers Ju 87 "Stuka", folosit pe scară largă la începutul războiului. De asemenea, avionul japonez Aichi D3A "„Val”", care a scufundat mai multe nave ale Aliaților decât oricare alt avion al Axei, respectiv avionul american Douglas SBD Dauntless, cunoscut pentru participarea sa în Bătălia de la Midway, s-au numărat printre cele mai renumite bombardiere în picaj. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, utilizarea bombardierelor în picaj a scăzut ca intensitate și număr
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
sa în Bătălia de la Midway, s-au numărat printre cele mai renumite bombardiere în picaj. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, utilizarea bombardierelor în picaj a scăzut ca intensitate și număr de misiuni de luptă, vulnerabilitatea lor în fața avioanelor de vânătoare din ce în ce mai performante devenind evidentă. După terminarea războiului, rolul bombardierelor în picaj a fost înlocuit cu o combinație de bombe îmbunătățite și mai mari și chiar arme nucleare care au redus mult nevoia de precizie a bombardamentului. Începând din
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
la dispariția bombardierelor în picaj din dotarea aviației militare. Cele mai multe aeronave tactice din prezent permit și bombardamentul în picaj, pentru a menține ținta în vizor, dar bombardierele în picaj propriu-zise nu mai fac parte din forțele aeriene din momentul generalizării avioanelor cu reacție.
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
declanșat „Operațiunea Widgeon” (Rața sălbatică) al cam 3,5 km nord de Wesel. Aici, o brigadă de comando s-a strecurat de-a lungul malului fluviului și a așteptat la aproximativ 1,5 km depărtare de oraș. În acest timp, avioanele RAF Bomber Command au lansat aproximativ 1.000 t de bombe asupra localității. Comandourile au luat în stăpânire orașul Wesel până în dimineața zilei de 24 martie, în ciuda persistenței unor focare de rezistență până în seara zilei următoare. Corpurile de armată ale
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
să le securizeze, de aceea situațiile de criză sunt mult mai numeroase. SUA își definește securitatea națională într-un mod foarte complex. Siria nu e doar o criză internațională și o zonă în care apar frecvent crize. De exemplu doborârea avionului rus de către Turcia a reprezentat o situație de criză. Criza internațională- mișcarea actorilor pe tablă internațională, interesele și obiectivele unei mari puteri cu toate obiectivele, răspunsurile.Situație de criză- priva celui care cercetează părăsește criza și se uită către un
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
navele lor de escortă au spart blocada britanică și s-au deplasat de la Brest (Bretania) în bazele lor din Germania prin Canalul Mânecii. Această acțiune a avut două motive. Primul era acela că Brestul se afla în raza de acțiune a avioanelor britanice și vasele se aflau într-un continuu pericol să fie distruse de bombardamentele aeriene. Al doilea era acela că, acționând din baze aflate mai la nord, vasele germane puteau să atace cu mai mare eficiență convoaiele din Atlanticul de
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
au navigat nedetectate de inamic pentru mai bine de 12 ore, reușind să ajungă la intrarea în Canalul Mânecii fără să fie interceptate. După ce navele germane au traversat strâmtoarea și au ajuns în Marea Nordului, britanicii au reușit să le intercepteze, iar avioanele Royal Air Force, ale Fleet Air Arm și bateriile de coastă au încercat să le bombardeze. Atacurile britanice nu au avut niciun efect asupra convoiului german, iar vasele "Kriegsmarine" au ajuns la destinație pe 13 februarie. în sprijinul operațiunii navale, "Luftwaffe
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
de date meteo, iar mai multe distrugătoare au fost trimise în Canal spre Brest pentru întărirea escortei. Generalul Adolf Galland a fost invitat să participe pe "Scharnhorst" la sesiunile de planificare. Generalul a promis că va asigura acoperirea aeriană cu avioane de vânătoare a rutei prin Canal 24 din 24 de ore. În ianuarie, marina și forțele aeriene germane au executat mai multe exerciții de amploare pentru asigurarea unei bune cooperării dintre marinari și aviatori. Amiralul Ciliax, care avea mari îndoieli
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
amenințare reală pentru vasele germane puternic blindate. Capacitatea de luptă a vedetelor torpiloare din flotilele din Dover și Ramsgate, care erau plasate sub comanda lui Ramsay, era egalată de flotila germană de E-boat. Au existat mai multe motive pentru care avioanele ale Fleet Air Arm, RAF Coastal Command și RAF Bomber Command nu au fost capabile să asigure un sprijin eficient flotei britanice. Britanicii prevăzuseră în mod greșit că germanii își vor planifica trecerea prin Canal astfel încât cel mai periculos punct
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
trebuiau să se strecoare din portul Brest în timpul nopții fără să fie observate, ceea ce le dădea un avans de 12 ore, până când ar fi fost anunțați britanicii. Britanicii au fost prinși pe picior greșit de mișcarea îndrăzneață a germanilor. Echipajele avioanelor Hudson de recunoaștere de noapte ale RAF Coastal Command nu au identificat navele în marș după plecarea acestora din portul Brest, deoarece radarele lor nu au funcționat corespunzător sau au fost bruiate. Intensitatea bruiajului german a crescut progresiv de-a
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
nu a putut să își transmită raportul cu privire la plecarea vaselor. Submarinul britanic HMS "Sealion" aflat în patrulare în zona portului francez nu a putut să transmită raportul deoarece tocmai își pusese la încărcat bateriile stației radio. O mică formațiune de avioane He 111 a reușit să păcălească operatorii radar britanici, care au raportat identificarea unei mari grupări aeriene. În același timp, hidroavioane Ar 196 transportate la bordul unor vase au ținut sub control zona de traversare, iar escadrile de bombardiere Ju
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
germani și ca atare nu fusese bruiată. Operatorii radar britanici au intrat în alertă în jurul orei 09:00, când vasele germane se apropiaseră deja de Le Havre. Doar după încă 90 de minute, radarele britanice au descoperit flota germană. Două avioane Spitfire ale RAF Fighter Command au fost trimise să găsească convoiul inamic. Deși aviatorii britanici au reperat vasele, ei primiseră ordine pentru păstrarea unei tăceri radio strice, iar veștile nu au ajuns la superiori decât după aterizare, în jurul orei 10
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]