26,679 matches
-
legislația Uniunii Europene. Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică semiprezidențială. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale. Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani. Președintele numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul. În timp ce șeful statului
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
creole bazate pe portugheză. Influenta Portugaliei a fost mult redusă în timpul secolului al XIX-lea, odată cu independența Braziliei. După ce revoluția din 1910 a detronat monarhia, Prima Republica Portugheză este creată, fiind ulterior înlocuită de regimul autoritar de dreapta Estado Novo. Democrația a fost restaurată după războiul colonial portughez și revoluția garoafelor din 1974. La scurt timp după, independența a fost acordat multor țări precum Angola, Mozambic, Săo Tomé și Príncipe, Timorul de Est, Capul Verde și Guineea-Bissau. În prezent Portugalia este o țară dezvoltată
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
membru fondator al NATO. La 25 aprilie 1974 o insurecție militară ("Revoluția Garoafelor Roșii"), inițiată de forțele armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar (președintele Américo Tomás și prim-ministrul Marcelo Caetano) și deschide calea restaurării democrației. Se prăbușește astfel, fără vărsare de sânge, ultimul și cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale. Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare și suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, în anul următor dobândindu-și independența Guineea-Bissau, insulele Capului Verde
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
anul următor dobândindu-și independența Guineea-Bissau, insulele Capului Verde, Săo Tomé și Príncipe, Mozambic și Angola. O relativă instabilitate politică, tensiuni și tentative de puciuri militare de stânga și dreapta, frecvente restructurări în lumea partidelor politice jalonează drumul Portugaliei spre o democrație pluralistă echilibrată. Portugalia devine în 1986 membru al Uniunii Europene. Reflex al progresului economic îl constituie organizarea la Lisabona, în 1998, a "Expoziției Universale", cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la descoperirea de către Vasco da Gama a drumului spre
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
este adesea supranumită "limba lui Camões", după autorul"Lusiadei"; "ultima floare a Latiumului" (Olavo Bilac); și "limba cea dulce" dupăCervantes. În anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a înlăturat progresiv instituțiile nedemocratice și s-a stabilizat ca o democrație constituțională. Cele patru mari organe politice portugheze sunt Președinția, Guvernul (primul ministru și Consiliul de Miniștri), Parlamentul și puterea judiciară. Președintele, ales prin vot direct pentru un mandat de 5 ani, este comandant șef al forțelor armatei. Puterile prezidențiale includ
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus Ca urmare, Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-numitul "Genrōin". În 1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
să participe la Tratatul de la Bruxelles. În 1949 este încheiat Tratatul de la Washington din 1949 prin care cele 12 țări fondatoare: SUA, Canada, Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia pun bazele NATO. Tratatul garanta principii precum democrație, libertate individuală și statul de drept: NATO a reprezentat legătură transatlantică prin intermediul căreia securitatea Americii de Nord este în permanentă conexiune cu securitatea Europei. NATO este o manifestare practică a efortului colectiv depus de membri pentru susținerea intereselor comune în problema securității
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
Contribuția Alianței la securitatea și stabilitatea întregii zone euro-atlantice prin extinderea și intensificarea cooperării cu statele membre NATO. A fost al doilea după 1991, fiind desfășurat la Roma pentru a confirmă scopul esențial al Alianței de apărare colectivă a valorilor democrației, a drepturilor omului și a legiilor. A oferit instrucțiuni generale pentru dezvoltarea unor politici și planuri militare detaliate. A descris scopul și funcțiile alianței și a examinat Perspectivele Strategice. A stabilit abordarea problemei securității în secolul XXI de către Alianță. S-
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
și Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Transnistria și Găgăuzia devin regiuni autonome în cadrul Republicii Moldova. La 25 iunie 1995 Republica Moldova este admisă în Consiliul Europei. După alegerile parlamentare din 22 martie 1998 se constituie o alianță de centru-dreapta Alianța pentru Democrație și Reforme, care formează guvernul, iar Partidul Comuniștilor, obținând 40 din cele 104 mandate, trece în opoziție. La 21 iulie 2000, Parlamentul Republicii Moldova adoptă un amendament la constituție, prin care Republica Moldova devine republică parlamentară, președintele statului urmând să fie ales
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
locuri. Opoziția este reprezentată de patru formațiuni politice - Alianța „Moldova Noastră” - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular Creștin Democrat - 7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum și de 14 deputați neafiliați (inclusiv 4 deputați membri ai Partidului Democrației Sociale și 2 deputați membri ai Partidului Național Liberal, formațiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie 2005). Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul „Moldova Democrată” (BMD), aflat în opoziție, a obținut 29
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
PDM au menținut într-o oarecare măsură colaborarea cu PCRM, aflat la putere, PSL a retras în mod public sprijinul acordat anterior PCRM. Restul opoziției de centru și centru dreapta constă în principal din Partidul Social-Democrat din Moldova (PSDM), Partidul Democrației Sociale (PDS), Partidul Popular Republican (PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este reprezentată în principal de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova „Patria-Rodina” (PSRM) și de Mișcarea Social-Politică „Ravnopravie”. Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
drept „un cancer ce roade trupul Germaniei”, o boală ce trebuie tratată, după cum ilustrează următorul citat din „"Mein Kampf"”: După părerea lui Hitler, nu există nici o alternativă realistă la guvernarea dictatorială. Încă din timpul anilor petrecuți la Viena, el considerase democrația parlamentară slabă și ineficientă. Aceasta se opunea tradițiilor istorice germane bazate pe militarism și absolutism și, mai mult, încuraja răspândirea unui rău și mai mare: comunismul. Cel din urmă element al ideologiei naziste era naționalismul de tip agresiv, care se
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
flora și fauna. Ca urmare a încălzirii globale, ultimii ghețari din regiunea alpină a Germania se topesc. Pericole naturale sunt inundațiile de primăvară și vijeliile furtunoase care au loc în toate regiunile. Din punct de vedere constituțional, Germania este o democrație republicană federală reprezentativă. Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului (cancelarul) este ales de către parlament, numit bundestag, și confirmat de către președintele statului. Deși cancelarul deține cele mai puternice competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
puternice competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3, după președintele statului și președintele Bundestagului. Cancelarul, actualmente Angela Merkel, este șeful guvernului și exercită puterea executivă, similar cu rolul de prim-ministru, în alte democrații parlamentare. Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament (Bundestag) pe o perioadă de 4 ani și are dreptul de a numi și elibera din funcție pe miniștri, precum și dreptul numit „competența liniilor directoare” ("Richtlinienkompetenz"), prin care formulează, în linii
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Județului Soroca. Cele mai multe voturi le-a adunat Partidul Poporului, un partid radical, eclectic și anti-PNR, condus de generalul și eroul de război Alexandru Averescu. Iorga, al cărui PND a format alături de PȚ și alte partide mai mici Federația Națională pentru democrație, a fost lăsat perplex de "sui-generis"-ul lui Averescu și de cultul personalității, scriind: Totul [în acel partid] era despre Averescu.” Partenerul său A. C. Cuza și o parte a PND-ului susțineau PP-ul, astfel amenințând stabilitatea partidului. Iorga devine
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
franceză, engleză, germană și italiană. În 1926 a scris primul din cele patru volume ale "Essai de synthèse de l'histoire de l'humanité" („Eseuri despre sinteza istoriei lumii”), urmat în 1927 de "Istoria industriei la români", " Originea și sensul democrației", un studiu al contribuțiilor române la Războiul Ruso-Turc (1877-1878) ("Războiul de independență") etc. Acasă, PND-ul a fuzionat cu PNR, lucru acceptat de Iorga, căruia i s-a propus să devină președintele uniunii. Liderul în exercițiu al PNR Iuliu Maniu
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
forța creativă a omului, vedea asceticismul ca pe un fenomen negativ. Totuși, se identifica puternic cu Biserica Ortodoxă Română și isihasmul din cugetul românilor, marginalizând Biserica Greco-Catolică și Școala Ardeleană. Respingând individualismul pur, Iorga a reacționat împotriva venerării moderne a democrației ateniene sau a reformei protestante, dând ca modele Sparta, Macedonia și orașele-state italiene. Conform analistului politic Mihaela Czobor-Lupp, aceasta era o „alternativă” la perspectiva rațională, și o contragreutate la studiul lui Max Weber pe "Etica protestantă". Teoria sa denumea omul
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
că Iașiul era ”poluat” de o comunitate de „afaceriști păgâni și ostili”. A mai exprimat păreri similare în jurnalele de călătorie, văzând ca de înțeles pogrom-urile împotriva evreilor bucovineni și basarabeni. Venind din aceeași familie ideologică ca și mișcarea „Democrației Naționale” din Polonia,; PND-ul, fiind de părere că evreii locali sufocau clasa mijlocie românească și trebuiau să fie expulzați, folosea lozinci precum "Evreii în Palestina". Programul PND-ului a fost criticat de la bun început de Constantin Rădulescu-Motru, prietenul naționalist
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
fiind "de facto" o confederație . Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică internațională și poate încheia tratate. În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru că peste șase decenii a contribuit la progresul păcii și reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa”. După al Doilea Război Mondial, mișcarea integrării europene a fost văzută de mulți ca o scăpare din formele extreme de naționalism care au devastat continentul de două ori în același secol.. Una din aceste încercări
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
doreau, puteau să depună cereri de aderare în comunitatea europeană, însă trebuie să respecte o serie de criterii pentru a se conforma Acquis-ului comunitar: Conform art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană:" „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.”" Orice stat
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
obține reprezentativitate în instituțiile Uniunii. Pentru a adera la UE, o țară trebuie să respecte criteriile de la Copenhaga, stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993. Criteriile spun că pentru ca un stat să adere la UE trebuie să aibă o democrație stabilă care respectă drepturile omului și domnia legii, o economie de piață funcțională capabilă să facă competiție în cadrul UE și acceptarea obligațiilor de membru, inclusiv legislația UE. Evaluarea îndeplinirii criteriilor este responsabilitatea Consiliului European. Niciun stat membru nu a părăsit
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
mult limba engleză, datorită faptului că majoritatea juriștilor din țările recent aderate și-au urmat studiile parțial în limba engleză și mai puțin în limba franceză. Tratatele declară că Uniunea Europeană însăși este „fondată pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, domnia legii și respectul pentru drepturile omului, inclusiv drepturile minorităților naționale în societatea în care pluralismul, ne-discriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitate între femei și bărbați prevalează. În 2009, Tratatul de la Lisabona a acordat putere legală Cartei Drepturilor
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
și politici de securitate prin Tratatul de la Maastricht. Scopul politicii comune pentru relații externe și politica de securitate era să promoveze atât interesele UE cât și interesele comunității internaționale ca un întreg, inclusiv promovarea cooperării internaționale, respectul pentru drepturile omului, democrația și domnia legii. Politica necesita unanimitate între statele membre pentru politicile necesare și în problemele particulare. Unanimitatea era o problemă dificilă și a cauzat dezacorduri, precum cea cu privire la Invazia Irakului din 2003. Reprezentantul și coordonatorul Politicii Comune înafara UE este
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
guvernământ română a fost acea de monarhie constituțională parlamentară. Principalele partide erau Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Național Creștin, „Frontul Român” și alte grupări mai mici dar mai radicale, care nu șovăiau să folosească violența și luptau împotriva democrației parlamentare : „legionarii” și comuniștii. Tulburările politice și economice din perioada următoare Primului Război Mondial favorizau dezordinea politică, precum și aceste grupări radicale. Dezordinea politică din România anilor 1928-1938 s-a exprimat prin schimbarea a 25 de guverne într-un deceniu. Constituția din 1923
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
Catolice. s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne și internaționale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc. Deși declara că predică Evanghelia și nu Democrația, intervențiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale și, într-adevăr, a susținut mișcările dizidente din fostul bloc sovietic, în special sindicatul „Solidarność” din Polonia și a jucat astfel un rol hotărâtor în prăbușirea imperiului comunist din răsăritul
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]