26,912 matches
-
de medic, Dr s-a pasionat pentru cauză luptei pentru drepturile femeilor, în acea vreme fiind actuala mai ales cea pentru drepturile lor electorale. Ea a participat la întemeierea Alianței internaționale pentru votul femeilor (Internațional Women Suffrage Alliance) IWSA, în fruntea căreia a stat Carrie Chapman-Calt. Că fruntașa a acestei mișcări ea a luat parte și la primul ei congres în 1904. Văduva din anul 1907, în anul 1919, la vârsta de 63 ani, dr.Rosa Welt-Straus a emigrat în Palestina
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
și "Helena" au deschis focul asupra distrugătorului "Akatsuki", care a atras atenția asupra sa cu luminile de căutare. "Akatsuki" a fost lovit de mai multe ori, a explodat și s-a scufundat în câteva minute. Poate pentru că era crucișătorul din fruntea dispunerii de luptă americane, "Atlanta" a fost luat la țintă de câteva nave japoneze, probabil de "Nagara", "Inazuma" și "Ikazuchi", pe lângă "Akatsuki". Bombardamentul i-a produs avarii importante, iar o lovitură cu o torpilă Type 93 i-a tăiat toată
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
19 aprilie 1775, circa 80 de membri ai miliției din Lexington au ieșit din Buckman Tavern și s-au aliniat în piața centrală a satului urmărindu-i, iar circa 40-100 de spectatori au privit de-a lungul marginii drumului. În fruntea lor se afla căpitanul John Parker, un veteran al Războiului Francez și Indian, care suferea de tuberculoză și uneori nu putea fi auzit. Dintre voluntarii care s-au aliniat, nouă se numeau Harrington, șapte Munroe (inclusiv sergentul companiei, William Munroe
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
întrucât numărul voluntarilor a continuat să crească, companiile de "minutemen" alăturându-li-se acolo. Când soldații au ajuns în satul Concord, Smith i-a împărțit în grupe care să îndeplinească ordinele lui Gage. Compania de grenadieri a Regimentului 10 în frunte cu căpitanul Mundy Pole a asigurat South Bridge (Podul de Sud), în timp ce șapte companii de infanterie ușoară în frunte cu căpitanul Parsons, circa 100 de oameni, au asigurat North Bridge (Podul de Nord) în apropiere de forțele lui Barrett. Căpitanul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
satul Concord, Smith i-a împărțit în grupe care să îndeplinească ordinele lui Gage. Compania de grenadieri a Regimentului 10 în frunte cu căpitanul Mundy Pole a asigurat South Bridge (Podul de Sud), în timp ce șapte companii de infanterie ușoară în frunte cu căpitanul Parsons, circa 100 de oameni, au asigurat North Bridge (Podul de Nord) în apropiere de forțele lui Barrett. Căpitanul Parsons a luat patru companii din Regimentele 5, 23, 38 și 52 până la drum, la depărtare de North Bridge
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în râu și grupul din față, crezând probabil că s-a dat ordin de tragere, a tras o salvă neregulată înainte de a putea fi opriți de Laurie. Doi minutemen din Acton, soldatul Abner Hosmer și căpitanul Isaac Davis, erau în fruntea coloanei ce mărșăluia spre pod și au murit pe loc. Alți patru oameni au fost răniți, dar milițiile s-au oprit doar când maiorul Buttrick a strigat: „Foc, pentru Dumnezeu, soldații mei, foc!” În acest moment, liniile erau despărțite de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
față, neputând ieși de pe drum și blocate în față de alți oameni, au reușit să tragă peste umerii și peste capetele celor din fața lor către soldații masați pe pod. Patru dintre cei opt ofițeri și sergenți britanici care se aflau în fruntea soldaților lor, au fost răniți de salva de muschete. Cel puțin trei soldați (Thomas Smith, Patrick Gray și James Hall, toți din Regimentul 4) au fost uciși sau răniți mortal, iar nouă au fost răniți. Trupele regulate s-au găsit
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ediția în volum apărând la sfârșitul aceluiași an. Inginerul M. de Schaller este însărcinat de o societate "franceză a mării sahariene" să relanseze proiectul pe care îl reprezintă, creând o mare interioară care să relanseze comerțul nord-african. Însă localnicii, în fruntea cărora se află tuaregii expatriați, li se opun cu îndârjire. Șeful lor, Hadjar, este făcut prizonier și este dus la Tunis pentru a fi judecat, însă reușește să evadeze cu complicitatea tribului, a mamei și a fraților săi. Bine păzit
Invazia mării () [Corola-website/Science/321320_a_322649]
-
are negri angajați pe plantație, dar îi conduce aplicând principiile omeniei și egalitarismului raselor, în contradicție cu ideile coloniștilor sudiști printre care trăiește. Burbank-tatăl își lasă negrii să călătorească liberi și îi eliberează după ce este sfidat de partizanii sclaviei, în fruntea cărora se află dușmanul său de moarte, banditul Texar. Texar ajunge șeful magistraților din Jacksonville și îl acuză pe James Burbank de trădare și de pact cu armata nordistă, fiul său fiind înrolat în armata acestora. Texar dă și un
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
în lupta de la Dogali, obligându-i să se retragă spre coastă. În sfârșit, în 1889, Yohannes a vrut să pună capăt incursiunilor armate ale Mahdiștilor sudanezi care loveau populațiile etiopiene din nord-vest. La 9 martie 1889 el a ieșit în fruntea unei mari armate înspre Metemna, unde s-a produs înfruntarea cu inamicii musulmani. În cursul luptei, împăratul a fost rănit de două ori. În ziua următoare el a murit în urma rănilor. Dacă lupta pentru unificarea țării a fost în vremea
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
obținut permisiunea din partea Aliaților occidentali să ocupe Izmirul. Republica Caucaziană Sud-Vestică a fost o entitate apărută pe teritoriul Rusiei în 1918, după retragerea trupelor otomane pe granițele antebelice, ca urmare a Armistițiului de la Mudros. Republica și-a proclamat independența, în fruntea guvernului provizoriu cu sediul în Kars aflându-se Fakhr al-Din Pirioghlu. După izbucnirea războiului între acest stat efemer și Georgia și Armenia, trupele britanice conduse de Înaltul Comisar Britanic, amiralul Somerset, au cucerit Karsul pe 19 aprilie 1919, au abolit
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
și Bitlis, amintindu-și că și acești oameni au suferit de asemenea foarte mult”. Delegații la conferință au căzut de acord ca Armenia să-și extindă teritoriul în ceea ce este în zilele noastre estul Turciei. Mișcarea de rezistență turcă în frunte cu Mustafa Kemal Atatürk a reușit ca, după luptele din 1918 - 1923, să-i forțeze pe armeni și pe greci să se retragă din Anatolia. Revoluționarii turci au reușit de asemenea să înăbușe încercările kurzilor din deceniul al treilea pentru
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Tverului și a fost grav rănit sau chiar ucis în luptă. Cu toate acestea, este singura informație despre el. Dinastia Gediminidă și-a început ascensiunea în Lituania în această perioadă cu apariția lui Butigeidis, primul său lider. În 1289, în fruntea a circa de militari, el a atacat Sambia. În 1289, Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit un castel în Sovetskul de astăzi (Tilsit) și și-au intensificat incursiunile. Butigeidis a fost primul care a construit castele puternice de-a lungul râului
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
iar linia șoldurilor face opoziție cu cea a umerilor), trădează o „violență stăpânită”. David se pregătește să arunce cu praștia (a cărei curea trece peste umărul stâng și de-a lungul spatelui său) piatra cu care-l va lovi în frunte pe dușmanul său. Statuia lui Michelangelo devine încarnarea a ceea ce numim "„virtus fiorentina”", virtutea republicană florentină, în sensul în care îl înțelegea "Leonardo Bruni", când scria că „virtuțile ancestrale ale romanilor și ale etruscilor s-au păstrat în legile sacre
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
cei doi: Situația lui Popovici e mai gravă decât bănuiam. Niciodată nu l-am văzut pe premier atât de supărat; a zbierat pur și simplu la mine. Mi-a spus limpede că, dacă Sinodul nu-l îndepărtează pe Popovici din fruntea eparhiei Oradea, îl va aresta. Dacă nu l-a arestat până acum, aceasta a făcut-o pentru a nu știrbi prestigiul Bisericii...”. Ca urmare se hotărăște demiterea lui și încarcerarea la o mânăstire. La plecarea de la Oradea episcopul este brutalizat
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
cărămidă în anul 1865, după proiectul lui Luca și Dumitru Navroțchi. Edificiul a fost ridicat cu sprijinul credincioșilor, în timpul păstoriei preotului paroh Kiril Hamorac (1861-1874). Biserica a fost sfințită la 8/20 noiembrie 1871 de către un sobor de preoți în frunte cu decanul Bucovinei, pr. Teodor Macsimovici, paroh de Cernăuți. Hramul lăcașului de cult a fost stabilit „Sf. Arhanghel Mihail” (sărbătorit în fiecare an la 8 noiembrie), acesta fiind schimbat în 1940 în cel al „Adormirii Maicii Domnului”. În anul 1867
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
din afara Regatului Greciei, (care în momentul cuceririi independenței avea o întindere foarte mică în comparație cu aria de răspândire a etnicilor eleni). Megali Idea a jucat un rol major în politica Greciei încă din momentu dobândirii independenței în 1830. Politicienii greci de frunte nu s-au sfiit să țină discursuri în care să susțină „inevitabilitatea istorică a expansiunii Regatului Greciei”.. Politicianul grec Ioannis Kolettis a exprimat această convingere în ședința parlamentului din 1844: „Exista două mari centre ale elenismului. Atena este capitala regatului
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
regelui s-a adâncit cânt Regatul Bulgariei și Imperiul Otoman, ambele având pretenții teritoriale asupra Greciei, s-au aliat cu Puterile Centrale. Regina Sofia avea să scrie în memoriile sale că regele Constantin păstra în inima sa visul intrării în fruntea armatei grecești în marele oraș al Sfintei Sofia, era gata să intre în război împotriva Imperiului Otoman, dar eliberarea Constantinopolului nu putea fi făcută decât în condițiile asumării unor riscuri minime. Deși regele era decis să păstreze neutralitatea țării, primul-ministru
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Turcia ca singura națiune care avea șanse reale să-și câștige independența. Comitetul Khilafet din Bombay a strâns fonduri pentru sprijinirea luptei naționalitilor turci, cărora le-a trimis în mod constant bani și scrisori de susținere. Trupele turcești aveau în frunte o serie de comandanți competenți, veterani ai Primului Război Mondial. Ele s-au bucurat de asemenea de a se afla multă vreme în defensivă, organizată după noi concepte strategice și tactice. În momentul culminant al ofensivei elene, Mustafa Kemal își încuraja trupele
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
reforme militare și politice, a fost sprijinită de pături largi ale populației. Regele George I a fost obligat să cedeze în fața presiunii militarilor. El l-a numit ca prim-ministru pe Kyriakoulis Mavromichalis și a acceptat demiterea prințului moștenitor din fruntea armatei. În scurtă vreme a devenit evident că liderii Ligii sunt incapabli să conducă țara. Ei au căutat un lider politic experimentat, preferabil un antimonarhist, care să nu fi fost legat de vechiul sistem politic elen. Persoana care a corespuns
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
doar câteva ore mai înaintea sosirii bulgarilor. Acest episod nu a fost făcut public la vreme lui, iar cei doi lideri, regele și primul ministru, amândoi bucurându-se de o mare popularitate, au fost considerați un cuplu formidabil aflat în frunte statului grec. În momentul declanșării Primului Război Mondial, autoritățile elene au avut de alege între statutul de neutralitate și alierea cu Antanta. Alierea cu Puterile Centrale nu reprezenta o opțiune posibilă datorită amenințării care o reprezenta pentru țară marina britanică din Mediterana
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
lui Coloman, care a încercat să ia coroana cu ajutor militar din partea țărilor vecine. Béla era unicul fiu al ducelui Álmos, fratele mai mic al regelui Coloman al Ungariei. Mama lui era Predslava din Kiev. Ducele Álmos a fost în fruntea mai multor revolte împotriva fratelui său, dar în cele din urmă și el și Béla au fost orbiți în 1115. Tatăl și fiul au trăit împreună în mănăstirea premonstrată din Dömös până în 1126, când ducele Álmos a încercat să organizeze
Béla al II-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320765_a_322094]
-
fost plasat în anul 1965 în localul fostei biserici "Schimbarea la față" de la intersecția străzilor bd. Ștefan cel Mare și "Sfatului Țării" (pe atunci: str. Lenin și Serghei Lazo), care fusese închisă anterior. Era condus de un Consiliu Științific, în fruntea căruia au fost academicienii Tadeuș Malinovschi și Sergiu Rădăuțanu. Printre colaboratorii planetariului au fost conferențiarii Aurel Marinciuc, Dumitru Fetescu și alții. La începutul anilor 80 s-a discutat problema demolării lui, întrucât credincioșii cereau instanțelor superioare de partid și de
Planetariul din Chișinău () [Corola-website/Science/321523_a_322852]
-
martie 1990, când clădirea fusese deja rebotezată Casa Presei Libere. În perioada 1952-1957, când se construia Casa Scânteii, conducerea de partid a hotărât că în fața ei trebuia amplasată o statuie a lui Vladimir Ilici Lenin. Sculptorul Constantin Baraschi, reprezentant de frunte al proletcultismului, foarte apreciat în epocă, a realizat o asemenea lucrare și, fiind sigur că va fi acceptată, a și turnat-o în bronz. Spre uimirea lui, lucrarea fost refuzată însă de conducerea Partidului Muncitoresc Român, care a considerat-o
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
de lege și, la cerere, oferă celor interesați date referitoare la locul de înhumare de război. Împreună cu alte instituții abilitate, elaborează programul manifestărilor prilejuite de Ziua Eroilor, care este, potrivit legii, sărbătoare națională. La data de 9 februarie 2010, în fruntea Oficiului Național pentru Comemorarea Eroilor a fost numită Georgia Gabriela Voicu, de către ministrul apărării Gabriel Oprea. Georgia Voicu este fiica generalul de poliție Costică Voicu și iubita lui Norocel Anastasescu, împreună cu care este asociată la compania Regent Security. Numirea acesteia
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor () [Corola-website/Science/321562_a_322891]