26,385 matches
-
producție și sociale, deși există unele teorii economice socialiste care promovează diferite nivele ale relațiilor de piață, în asociere cu proprietatea publică și/sau cooperativa muncitorească. Cele mai multe teorii presupun democrație pe scară largă, iar unele își asumă participarea democratică a muncitorilor la fiecare nivel economic și al administrației de stat, diferențiindu-se după gradul prin care deciziile economice de planificare sunt trimise oficialilor publici și specialiștilor administrativi. Statele care nu sunt democratice, iar economia este în mare măsură în mâinile statului
Stat socialist () [Corola-website/Science/320181_a_321510]
-
război a fost „pus pe linie moartă”, fiind obligat să aibă diverse ocupații mărunte pentru a câștiga banii necesari întreținerii familiei. Puține din scrierile sale au fost publicate atunci, majoritatea lucrărilor fiind „de sertar”. În perioada 1945-1948 a lucrat ca muncitor. La recomandarea prof. dr. Ilie Murgulescu, rector al Institutului Politehnic din Timișoara, a fost angajat ca docent pentru limba germană, funcție deținută între 1 februarie și 31 octombrie 1948. A fost din nou demis, cu interdicția de a preda în
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
-lea", Marele Duce de Toscana a fost un susținător entuziast al sistemului Larderel și i-a acordat titlul de "Conte de Montecerboli" un deceniu mai târziu. Un oraș, numit Larderello în onoarea muncii lui Larderel, a fost fondat la casa muncitorilor din fabrica de producție de acid boric. Regiunea a fost locul unui experiment de pionierat în producția de energie din surse geotermale în 1904, atunci când cinci becuri au fost aprinse de energia electrică produsă de aburul emergent din orificiile de
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
de distribuție "Tower" din UȘĂ și casei "Columbia UK" din Marea Britanie. Grupul s-a întors în țară Galilor pentru a-și cântă piesele în căminele culturale YMCA "Young Men Club Association" (devenite săli de dans) și cluburi de noapte pentru muncitori. Aici, în clubul Top Cât din Cymtellery, Tom „Tommy” Jones este remarcat de Gordon Mills. Acesta îi propune să îl reprezinte și îi schimbă numele de scenă din „Tommy” în „Tom Jones”. Gordon Mills era la vreme aceea manager cu
Tommy Scott and the Senators () [Corola-website/Science/320326_a_321655]
-
a fost un scriitor rus și inginer specialist în căi ferate. Ca inginer, a participat la construcția Căii ferate transsiberiene și la fondarea orașului Novosibirsk. Ca scriitor, a promovat realismul psihologic, evocând conflictele de idei și luptele sociale din rândul muncitorilor și intelectualilor, în preajma izbucnirii Revoluției Ruse.
Nikolai Garin-Mihailovski () [Corola-website/Science/320334_a_321663]
-
spre deosebire de liderii politici fanatici ai OUN-B. Șuhevici avea o atitudine pragmatică, încercând să obțină sprijinul dezertorilor și populației din Ucraina răsăriteană, în general. În timpul acestui congres, OUN-B și-a exprimat sprijinul pentru forma de proprietate privată asupra pământului, creșterea implicării muncitorilor la conducerea industriei, egalitatea femeilor cu bărbații, servicii de îngrijire a sănătății gratuite și pensii de stat pentru cei în vârstă, cât și pentru învățământ gratuit de toate gradele. În cadrul rezoluției adoptate la congres s-au făcut referiri și la
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
în vederea reclădirii acolo a căminului național al poporului evreu. În primii ani Shlonsky a fost "halutz" (pionier al reconstruirii Israelului), a făcut parte din așa numitul "Detașament al muncii" - "Gdud Haavodá". A locuit în kibuțul Ein Harod, a lucrat ca muncitor în construcții, la săparea de șosele, în agricultură etc În 1924 s-a mutat la Tel Aviv. A scris în acea vreme poezii și cântece de cabaret și carnaval, ca de exemplu pentru festivitățile de Purim din Tel Aviv. În
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
a războiului civil. În vremea Holocaustului, Shlonsky a publicat un volum de versuri, „Mimahshakim”, în care și-a exprimat sentimentele legate de catastrofa evreilor din Europa. Shlonsky a îndeplinit un timp funcția de redactor șef al Editurii Sifriat Hapoalim (Biblioteca muncitorilor), de asemenea a fost, alături de Lola Luxemburg, unul din fondatorii clubului cultural socialist Tzavta din Tel Aviv. A fost membru al comitetului pentru limba ebraică și al Academiei limbii ebraice. Avraham Shlonski a locuit o parte din timp pe strada
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
Tejo cu trei schimburi rotative, de la 00:00 la 08:00; de la 08:00 la 16:00 și de la 16:00 la 00:00. Având în vedere creșterile succesive de putere și extensiile Centralei, a fost necesară angajarea mai multor muncitori, în special în timpul războiului. În anii 1940 erau circa 550 de muncitori, de la personal specializat până la cei care aveau sarcini mai simple dar mai grele de executat și care erau în număr mai mare. Centrala Tejo este un organism industrial
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
08:00 la 16:00 și de la 16:00 la 00:00. Având în vedere creșterile succesive de putere și extensiile Centralei, a fost necesară angajarea mai multor muncitori, în special în timpul războiului. În anii 1940 erau circa 550 de muncitori, de la personal specializat până la cei care aveau sarcini mai simple dar mai grele de executat și care erau în număr mai mare. Centrala Tejo este un organism industrial de mare complexitate, precum și cantitatea de mână de lucru necesară, necesita o
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
care lucra, de exemplu, la controlarea pupitrului de comandă. Au fost circa 45 tipuri de lucrări în Centrală, de la munca în fabrică ca fochist până la munca în ateliere și electrician în substații. Domeniile de activitate în Centrală: În Piața Cărbunelui, muncitorii centralei, denumiți Oamenii Pieței, distribuiau cărbunele și făceau alimentarea cazanelor. Într-o zi normală de lucru erau circa 16 persoane la fiecare schimb, incluzând responsabilii, oameni de întreținere a mașinilor și de control a ascensoarelor de cărbune și a cântarului
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
până la 17:00, numărând circa 50 persoane. Condițiile de muncă în Centrala Tejo (așa ca în oricare altă centrală termoelectrică de epocă) nu au fost foarte ușoare: munca era foarte grea, ceea ce echivala cu o slabă calitate de viață a muncitorilor. Cele mai grele lucrări din centrală erau: descărcarea cărbunelui, lucrările de la cazane, scoaterea cenușei, curățarea canalelor de răcire și ale cenușarelor. La picioarele cazanelor erau fochistii, responsabilii cu supravegherea și controlarea nivelului de cărbune de pe banda rulantă de ardere, distribuind
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
Centrale, era în cea mai mare parte cărbunele. Bărcile încărcate cu cărbune provenit, în cea mai mare parte, din Marea Britanie, soseau pe fluviul Tajo și ancorau lângă Centrală; apoi cu ajutorul unor scânduri înguste, care făceau legătura între barcă și debarcader, muncitorii descărcau cărbunele punându-l în diverse grămezi în Piața Cărbunelui. Era aici locul de unde începea tot procesul de producție a electricității în Centrala Tejo. Transportul de cărbune pentru circuitul de alimentare a boilerelor, era realizat cu ajutorul unor vagonete manevrate manual
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
din ea unul dintre cele mai importante episoade politice ale vremii. Comuna a fost rezultatul unei revolte din Paris după înfrângerea Franței în războiul franco-prusac, revoltă declanșată în principal din cauza dezastrului suferit în război și din cauza crescândei nemulțumiri în rândul muncitorilor francezi. Aceasta se remarcă de la primele revolte muncitorești, revoltele canuților din Lyon și Paris din anii 1830 (canuții erau mătăsari lyonezi). Parizienii, mai ales muncitorii și clasa de mijloc, susținuseră de mult timp ideea unei republici democratice. O cerință a
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
revoltă declanșată în principal din cauza dezastrului suferit în război și din cauza crescândei nemulțumiri în rândul muncitorilor francezi. Aceasta se remarcă de la primele revolte muncitorești, revoltele canuților din Lyon și Paris din anii 1830 (canuții erau mătăsari lyonezi). Parizienii, mai ales muncitorii și clasa de mijloc, susținuseră de mult timp ideea unei republici democratice. O cerință a lor era cea ca Parisul să aibă autonomie locală și propriul său consiliu local ales, un drept de care beneficiau orașele franceze mai mici, dar
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
ca aceste temeri să pară plauzibile. Populația Parisului s-a pregătit de luptă în cazul în care intrarea în oraș a armatei germane va fi o provocare suficientă. Înainte ca trupele germane să intre în Paris, Gărzile Naționale, ajutate de muncitori, au reușit să mute numeroase tunuri (pe care le considerau proprietatea lor deoarece fuseseră parțial finanțate prin subscripție publică) din calea germanilor și să le mute în cartiere mai „sigure”. Unul dintre principalele astfel de „parcuri de tunuri” a fost
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
alte clădiri și Palatul Tuileries de răsculați. Adolphe Thiers, șeful noului guvern național provizoriu, a realizat că în situația instabilă de la acea vreme, Comitetul Central al Gărzii reprezenta un centru alternativ de putere politică și militară. El era îngrijorat că muncitorii se vor înarma cu ajutorul armelor Gărzii Naționale și că îi vor provoca pe germani. Germanii au intrat în Paris la scurt timp și au plecat curând fără vreun incident, dar Parisul a continuat să fie într-o stare de mare
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
declanșat. Comitetul Central al Gărzii Naționale a devenit singurul guvern care își exercita puterea în Paris: a organizat alegeri pentru Comună, ce urmau să se țină la 26 martie. Printre cei 92 de membri ai „Consiliului Comunal” se numărau mulți muncitori calificați și profesioniști (medici sau jurnaliști). Mulți dintre ei erau activiști politici, de la republicani reformiști, mai multe tipuri de socialiști, până la iacobini nostalgici ai revoluției din 1789. Liderul veteran al grupului de revoluționari socialiști "blanquiști", Louis Auguste Blanqui, era, în
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
înființate pe timpul asediului la nivel de cartier pentru a rezolva problemele sociale (de exemplu, cantine și puncte de prim ajutor) au continuat să funcționeze în timpul Comunei. În același timp, aceste adunări locale aveau propriile lor scopuri, de regulă sub îndrumarea muncitorilor locali. În pofida reformismului Consiliului Comunei, compoziția Comunei ca întreg era mult mai revoluționară. Printre facțiunile revoluționare se numărau proudhoniștii (precursori ai anarhismului), membri ai grupărilor socialiste internaționale, blanquiști și republicani mai libertarieni. De atunci, Comuna din Paris este sărbătorită de
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
revoluționare se numărau proudhoniștii (precursori ai anarhismului), membri ai grupărilor socialiste internaționale, blanquiști și republicani mai libertarieni. De atunci, Comuna din Paris este sărbătorită de anarhiști și de marxiști, din cauza varietății de subcurente ale ei, marelui grad de control al muncitorilor, și a remarcabilei cooperări între diferiți revoluționari. De exemplu, în III arrondissement, materiale școlare au fost oferite gratuit, trei școli parohiale au fost laicizate și s-a înființat un orfelinat. În XX arrondissement, școlarilor li s-a dat îmbrăcăminte și
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
fost laicizate și s-a înființat un orfelinat. În XX arrondissement, școlarilor li s-a dat îmbrăcăminte și hrană. Au fost multe exemple similare, dar un ingredient vital pentru relativul succes al Comunei, în acest moment, a fost inițiativa numeroșilor muncitori care au reușit să-și asume responsabilitățile administratorilor și specialiștilor înlăturați de Thiers. După doar o săptămână, Comuna a fost atacată de elemente ale armatei (inclusiv foști prizonieri de război eliberați de germani), fiind întărită în ritm rapid la Versailles
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
transformat în "Societatea Comercială Sidermet Călan". O strategie a FPS, susținută de deputatul hunedorean Sorin Dimitriu, ministrul privatizării, a dus, în 1997, la divizarea patrimoniului SC Sidermet Călan în 12 societăți comerciale independente. Divizarea de la Călan a redus numărul de muncitori de la circa 8.000, la doar 1.000. Una dintre aceste noi societăți, denumită Minagval Călan, era constituită numai din active patrimoniale închise, moștenind atât debitele cât și creanțele de la Sidermet Călan. Minagval Călan a preluat întreaga platformă siderurgică, construită
Sidermet () [Corola-website/Science/321086_a_322415]
-
Sidermet, iar Fondul Proprietății de Stat a încheiat un contract cu francezul "Roger Paul Martinez" pentru a prelua activul modelărie. Aici se executau modelele din lemn pentru piesele turnate din fontă. Prin contract, francezul se obliga să preia 80 de muncitori și să producă, în continuare, modele din lemn. La 24 de ore după semnarea documentelor, reprezentanții Turnătoriei 1 au devalizat Secția modelărie, pentru ca francezul să nu poată produce modelele la care se obligase prin contract. Apoi, șicanele s-au tinut
Sidermet () [Corola-website/Science/321086_a_322415]
-
curent electric, în decembrie 2001, deși facturile erau plătite. A fost reconectată abia după patru luni, dar după mai puțin de trei luni, curentul a fost din nou înterupt, firma a intrat în blocaj, neputând să-și plătească furnizorii și muncitorii, și Roger Paul Martinez a decis să-și mute afacerea în altă parte. În martie 2002, angajații platformei industriale Turnătoria 1, care nu și-au încasat salariile de opt luni, au primit, în loc de bani, bibelouri, casetofoane, mașini de spălat sau
Sidermet () [Corola-website/Science/321086_a_322415]
-
de Întreprinderea Agricolă Raionala "Republică" având ca obiect de activitate, presarea uleiului, fabricarea de materiale de construcții, un mic sector de turnare fonta, un sector de strungărie, lăcătușerie și un atelier de reparații mecanice, cu o capacitate totală, de 25-30 muncitori. Tot în aceeași perioadă se amenajează și o turnătorie de fonta cenușie cu 5 muncitori, care în anii 1954-1955 se dezvoltă ajungând la 40 muncitori, având ca scop turnarea de obiecte casnice pentru fondul pieții. Între anii 1960 - 1965 întreprinderea
Metalurgica Reghin () [Corola-website/Science/321147_a_322476]