26,750 matches
-
există cel puțin o idee universală asupra căreia toți pot fi de accord În principiu - că fiecare viață umană are aceeași valoare și că natura e demnă de respect și de considerație. Visul european preia inițiativa acolo unde postmodernismul Încetinește ritmul. În esență visul european este efortul de a creea un nou sistem de referință, care poate atât să elibereze individul de vechiul jug al ideologiei occidentale și, În același timp, să conecteze rasa umană la o nouă istorie comună, Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În adresarea realităților spațiotemporale ale lumii globalizate decât vechiul vis american. Obsesia Europei În privința spațiului și a timpului De la marea renaștere europeană din epoca medievală târzie și până acum, generații succesive și-au extins sfera de influență și au accelerat ritmul, viteza, fluxul, conectivitatea și densitatea schimburilor umane. Activitățile umane s-au extins de la comună la regiune, apoi la teritoriul statelor-națiune, iar acum la nivel global. În momentul de față, Europa este vârful de lance În lupta de redefinire a condiției
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o desacralizare similară a timpului. De-a-lungul a numai câteva secole, timpul a fost transformat pentru a se conforma acelorași criterii științifice folosite pentru a expropria spațiul. Sensul medieval al timpului, care punea accent pe ciclurile și anotimpurile schimbătoare ale naturii, ritmurile lente ale activității zilnice și lungile perioade de rugăciune În preparare pentru mântuirea eternă, a fost transformat Într-un tablou modern și științific bazat pe obiectivitate, raționalitate, calcul matematic, detașare și luare În posesie. Timpul a fost denaturat și scientizat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Încă un element esențial pe drumul spre economia de piață și guvernare În cadrul statului-națiune. În decursul unei bune părți a istoriei scrise, calendarul a domnit asupra afacerilor umane. El a servit ca instrument principal de control social, reglementând durata, ordinea, ritmul și tempo-ul vieții și coordonând și sincronizând activitățile comune de grup ale unei culturi. Calendarul este orientat spre trecut. Legitimitatea sa se bazează pe comemorare. Culturile bazate pe calendar comemorează miturile arhetipale, legendele antice, evenimentele istorice, faptele eroice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nouă orientare temporală În momentul În care au introdus orarul. Eviatar Zerubavel observă cu Înțelepciune că, fixând anumite ore pentru activități specifice și cerând ca ele să fie respectate cu strictețe, benedictinii au „dat activității umane bătaia regulată colectivă și ritmurile mașinii”35. Specialistul În științe politice Reinhard Bendix a descris călugărul benedictin ca fiind „primul profesionist din Civilizația Occidentală”36. Pentru a obține conformarea la orarul prescris, benedictinii au dezvoltat un instrument care să le dea o mai mare precizie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
radicăl instrument pentru a-și afirma puterea și controlul asupra maselor. El scrie: „Orologiul comunității a fost un instrument de dominație economică, socială și politică folosit de negustorii care dominau comunitatea”45. Dacă În artizanat și În agricultură, lucrătorii imprimau ritmul activităților, În fabrici, mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis. Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și politică folosit de negustorii care dominau comunitatea”45. Dacă În artizanat și În agricultură, lucrătorii imprimau ritmul activităților, În fabrici, mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis. Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime timpul său În favoarea noului ritm al fabricii. Trebuia să fie punctual, să lucreze În ritmul impus de mașină, iar apoi să plece la timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
comunitatea”45. Dacă În artizanat și În agricultură, lucrătorii imprimau ritmul activităților, În fabrici, mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis. Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime timpul său În favoarea noului ritm al fabricii. Trebuia să fie punctual, să lucreze În ritmul impus de mașină, iar apoi să plece la timpul stabilit. Considerațiile de timp subiective nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mașinile dictau tempoul. Era un tempo continuu, neiertător și precis. Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime timpul său În favoarea noului ritm al fabricii. Trebuia să fie punctual, să lucreze În ritmul impus de mașină, iar apoi să plece la timpul stabilit. Considerațiile de timp subiective nu aveau loc În interiorul fabricii. Acolo, timpul obiectiv - timpul mașinii - domnea suprem. Orologiul a jucat un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Modul de producție industrial era, În primul rând, metodic. Ritmul lui era imaginea În oglindă a ritmului orologiului. Noul lucrător trebuia să-și cedeze În Întregime timpul său În favoarea noului ritm al fabricii. Trebuia să fie punctual, să lucreze În ritmul impus de mașină, iar apoi să plece la timpul stabilit. Considerațiile de timp subiective nu aveau loc În interiorul fabricii. Acolo, timpul obiectiv - timpul mașinii - domnea suprem. Orologiul a jucat un rol nou și important nu numai În fabrică. Burghezia i-
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aburi În secolul al XIX-lea a deschis noi și enorme oportunități de a manipula spațiul și timpul. Așa cum am menționat pe scurt la Începutul acestui capitol, pentru prima oară, ființele umane au putut să străpungă limitele superioare impuse de ritmurile naturii și să Înceapă să transforme spațiul și timpul Într-o forța productivă din ce În ce mai rapidă În slujba avansului material. Cu toate că europenii - În special englezii și germanii - au introdus rapid tehnologiile bazate pe mașina cu aburi, americanii au fost cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
productivă din ce În ce mai rapidă În slujba avansului material. Cu toate că europenii - În special englezii și germanii - au introdus rapid tehnologiile bazate pe mașina cu aburi, americanii au fost cei care au creat mecanismul intelectual și conceptual pentru a alinia performanța umană cu ritmul noilor mașini. Eficiența a fost transformată de inginerii americani Într-un set de practici metodologice care, la rândul lor, au devenit un instrument general pentru organizarea spațiului și a timpului. și, noțiunea modernă de eficiență este cea care a contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de la o domnie dinastică la o guvernare În cadrul statului-națiune. Noul concept de proprietate a fost o modalitate pentru europeni de a-și reorganiza relația cu spațiul și timpul. Noile tehnologii au deschis calea spre spații noi și au accelerat radical ritmul uman. Spațiul, care fusese pentru mult timp conceput ca Închis și vertical, a devenit brusc orizontal și larg deschis până la cel mai Îndepărtat punct al orizontului. Timpul, care dintotdeauna fusese conceput drept ciclic și relativ Închis, a devenit brusc liniar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Deja săraci, disperați și fără altă posibilitate de a-și câștiga existența, lucrătorii din mediul rural nu aveau altă soluție decât să accepte condițiile impuse de noua clasă de capitaliști. Pe de altă parte, breslele nu puteau să concureze cu ritmul și volumul producției și nici cu prețul produsului finit. Introducerea fabricii În Europa a erodat și mai mult puterea meșteșigarilor și a breslelor. În cea de a doua jumătate a secolului al XVI-lea, manufactura În fabrici Își face apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
depășesc următoarele nouă bugete militare, În ordinea mărimii, Împreună. Statele Unite ale Americii sunt răspunzătoare pentru 80% din bugetul mondial pentru cercetare și dezvoltare militară și 40% din cheltuielile militare mondiale 61. Dacă guvernul american continuă să mărească bugetul militar În ritmul actual, cheltuielile militare le vor egala În scurt timp pe cele ale restului lumii laolaltă 62. Comparativ, cheltuielile europene pentru apărare se ridică la numai 155 de miliarde de euro, mai puțin de jumătate dintre cele americane 63. Cu toate că este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
apel de asemenea la diverse metode pentru a atrage insecte și păsări benefice care să mențină dăunătorii sub control. Fermierii organici plantează soiuri a căror structură genomică este compatibilă cu dinamica ecosistemelor locale și, În aceelași timp, acordă multă atenție ritmurilor de reciclare naturale. Agricultura organică folosește o abordare sistemică, grupând fitopatologia, entomologia, microbiologia, fitogenetica, crescătorii de animale și alții pentru a reconfigura terenurile arabile În miniecosisteme formate din rețele de relații simbiotice, care funcționează Împreună ca niște comunități integrale. știința
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Îșirăiau viețile Într-un mod aproximativ nediferențiat, ca parte a unui Întreg social mai mare, care, la rândul lui, era perceput ca o parte a unei naturi nediferențiate și mai mari. Viața lor de zi cu zi era trăită În interiorul ritmurilor temporale și constrângerilor spațiale ale lumii naturale. Mama Natură era mai puțin o metaforă și mai mult o mamă primordială, tratată cu aceeași dragoste, respect și admirație cu care ei tratau mamele propriului trib. Asemenea mamele lor, vânătorii-culegători depindeau de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
resentimente, bombănitorul unchiaș, cu toată trena lui de pitoresc, nu e neapărat un erou simpatic. Nuvela Rătăcirea din Stoborăni prevestește romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu. G. Călinescu o consideră chiar „un strălucit izvor”. E o narațiune vie, cu un ritm bine susținut, respirând un adevăr care ține de realismul psihologic. Din loc în loc, dramatismul se răsucește în comic, în grotesc. În Stoborăni bântuie zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
începutul secolului nostru, înainte de primul război mondial. Cursurile și policlinicile se făceau la un nivel deosebit de înalt, într-un stil clar, viu, atrăgător. Prof. Parhon de dădea mult de la D-sa, dar ne cerea mult. Noi eram antrenați într-un ritm viu de muncă, de dimineață până târziu noaptea. Cercetările și experiențele de laborator trebuiau făcute la timp, foile de observație și tratamentele trebuiau făcute cu grijă, cu dragoste și fără întârziere ca și cititul pentru referatele săptămânale sau pentru articolele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
autentică generozitate științifică, de care au beneficiat mulți dintre cei cu care a colaborat. Nu se pot uita câtuși de puțin îndemnurile repetate pe care ni le adresa pentru menținerea unui nivel crescut de informare medicală și menținere a unui ritm crescut de activitate științifică. Profesorul Tadeusz Pirozynski psihiatru, profesor, cercetător de mare acuratețe științifică, creator de școală medicală, conducător de lucrări de doctorat, formator de caractere, om de o înaltă sensibilitate umană, toate acestea scrise cu majuscule ne-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din Ciocîrlia lui Anouilh. Violeta Popescu îi răspunde cu subtilitate, cu o poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fi putut fi și mai subliniată dacă regizorul i-ar fi impus autorului concentrarea unor pasaje și renunțarea la altele, păstrate de dragul efectului imediat, dar care produc lungimi și gratuități. Distribuția este adecvată, toți interpreții înscriindu-se în tonul și ritmul reprezentației, ceea ce nu înseamnă că toată lumea a obținut performanțe interpretative. Unele partituri au fost acoperite corect, cu efort creator minim, de Doru Zaharia, Const. Avădanei, Ruxandra Bucescu. Emil Coșeru (Val) schițează un portret cinic al lașității profitoare. Florin Mircea îl
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vecinilor agresori între o amabilitate trucată și o violență conținută, jocul dintre aparența și esența personajului fiind speculat cu inteligență de actor. Îl secondează, în aceeași manieră grotescă, Liviu Manoliu al doilea vecin. Un personaj foarte prezent în spectacol, susținîndu-i ritmul, mai ales în prima parte, este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița urmărește atentă meandrele sufletești ale personajului, asigurîndu-i complexitate de stări într-o expresie scenică nuanțată. Avînd un rol care îi vine bine cel al tînărului furios, neconformist și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]