KorAP: Find »[drukola/base=rău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1026 1027 1028 ...1036 >

25,884 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

cea mai caracteristică și originală a gândirii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este dualismul - un dualism eminamente etic. Acesta completează, aproape justificând-o În plan logic, viziunea de tendință monoteistă. Un monoteism pur, nedualist, nu ar fi putut da o explicație prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor religiilor dualiste: „Motivul atribuirii celei mai mari părți a poverii unei puterii șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
diabolic, deși este Înzestrat cu o imensă și cumplită putere. În realitate, Învățătura gathică trebuie definită corect ca fiind dualistă În inspirația sa de bază: aceasta se prezintă ca un „monoteism dualist”, În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În G³th³, ca de altfel În toată lumea religioasă a Iranului antic, răul este un dat, o condiție a existenței. Acest

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În G³th³, ca de altfel În toată lumea religioasă a Iranului antic, răul este un dat, o condiție a existenței. Acest fapt nu este evident doar În zoroastrismul considerat ortodox, ci și În zurvanism (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3) și În tendințele spre mister și gnoză, legate Într-un fel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ortodox, ci și În zurvanism (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3) și În tendințele spre mister și gnoză, legate Într-un fel sau altul de zoroastrism, oarecum În misterele lui Mithraxe "Mithra" și, cu siguranță, În maniheism. Problema Răului este omniprezentă În mentalitatea Iranului antic, unde diferitele răspunsuri oferite constituie, nici mai mult, nici mai puțin, forme pe care concepția dualistă iraniană caracteristică le-a elaborat de-a lungul dezvoltării sale istorice. Opozițiile așa-druj și așavan-dregvant au, după cum am

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iranian: Cele două Spirite primordiale, care șsuntț gemene, șmiț s-au revelat șcaț fiind dotate cu voință proprie șautonomăț. Cele două moduri ale lor de a gândi, de a vorbi și de a acționa sunt cel bun și șrespectivț cel rău. Iar Între aceste două șmoduriț, cei care aleg corect sunt cei buni, nu cei răi. Astfel, faptul că cele două Spirite se confruntă determină, la Început, viața și non-vitalitatea, În așa fel Încât, la sfârșit, Existența Foarte Rea va fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Ushtavaitș G³th³ se exprimă Într-o manieră clară opoziția radicală dintre Bine și Rău prin afirmațiile celor două Spirite (Yasna 45,2): Acum voi vorbi despre cele primordiale ale existenței, dintre care Celxe "Cel" Bun Îi spune astfel Celui Rău: „Nici gândurile noastre, nici explicațiile șnoastreț, nici inteligența șnoastrăț, nici alegerile șnoastreț, nici vorbele șnoastreț, nici faptele sau conștiințele șnoastreț, nici sufletele șnoastreț nu se pot pune de acord”. Conform celei mai răspândite interpretări a acestui fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
45, 1) de a trece de partea uneia sau alteia dintre cele două puteri. Dualismul lui Zoroastruxe "Zoroastru" este deci un dualism a două Spirite, nu al spiritului și materiei. Acesta se mărginește la planul existenței spirituale sau mentale: totuși, Răul este prezent și În creație ca putere spirituală egală cu cea a Binelui, În măsura În care existența spirituală sau a gândirii o influențează pe cea corporală, a materiei. Din punct de vedere metafizic, această situație este conformă cu premisele gândirii gathice despre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este, prin natura sa, imaterială, deoarece provine dintr-o alegere Împotriva vieții, care nu poate permite Spiritului Rău să transfere rezultatul lucrării sale din existența spirituală În cea materială. Din acest motiv, zoroastrismul s-a străduit mereu să explice prezența Răului În creație ca pe o consecință a „asaltului” dezlănțuit din afară, adică din lumea spirituală, de către puteri spirituale malefice, potrivnice lucrării divine. Ansamblul acestor concepții, care au fost elaborate cu atenție de tradiția religioasă posterioară, În contextul speculațiilor despre cele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zoroastriană și chiar În G³th³, ca pe o secvență sau un proces, am observa că, la fel ca În cazul celor două nivele ale existenței, reciproca nu este valabilă: existența spirituală, bunăoară gândirea, poate exista prin ea Însăși - Drujxe "Druj", Răul, Spiritul Maleficxe "Spiritul Malefic", gândul rău demonstrează În mod evident acest lucru -, În schimb existența materială nu poate exista prin ea Însăși, pentru că ea este produsul sau manifestarea existenței spirituale. Pornind de la aceste premise, În textele de limbă pahlavi va

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care iranienii au venit În contact (Burrow, 1973; Gnoli, 1980, pp. 73 sqq.) 8. De la dualism la escatologie: aspecte etice și socialetc "8. De la dualism la escatologie \: aspecte etice și sociale" O viziune dualistă care apare ca răspuns la problema Răului ce afectează existența spirituală și se reflectă În cea materială nu putea să nu considere lumea de dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene, concepută ca o luptă continuă Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acestea În locuința ta, o Înțeleptule: Gândul Bun și sufletele adepților Adevărului, respectul cu care șsuntț Devoțiunea și revigorarea pe care o conferă Puterea, șrespectulț care Încântă și atrage aici ș?ț. Însă adepții Minciunii, ai puterii rele și ai relelor fapte, cu rele cuvinte, cu rele conștiințe și cu rele gânduri: cu rele bucate șîiț Întâmpină sufletele. Să fie adevărați oaspeți În locuința Minciunii! Aceeași valoare escatologică o are și fragmentul paralel din Ahunavaitș G³th³, În care poetul, după ce declară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor Învia, iar viața, inclusiv cea materială, va fi garantată Într-o existență perfectă, eliberată de atacurile și contaminările lui Ahrimanxe "Ahriman", de moarte și de orice rău. Istoria universală este o istorie sacră, care se desfășoară ca un proces de mântuire unic și grandios. Preluând speculațiile babiloniene despre anul cosmic (Boyce, 1982, p. 234; Panaino, 1992b, p. 26), zoroastrismul subîmparte istoria lumii În douăsprezece milenii, care reprezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă, fondată pe principiul „gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune” și finalizată prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei Împotriva răului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 125; Molé, 1965, pp. 46 sqq.) În studiul zoroastrismului, este fundamentală, mai mult decât În alte cazuri, o perspectivă istorică. Aceasta se impune firesc din cauza caracterului extrem de problematic, fragmentar, eterogen și variat cronologic al izvoarelor. Religia zoroastriană

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri spirituale, chiar și celor două Spirite (mainyu) opuse, deși, Într-un fel sau altul, de aceeași natură cu Spiritul Beneficxe "Spiritul Benefic" (Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu"), inspiratorul lui Zoroastruxe "Zoroastru". Zeul suprem este În vârful unui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de entități noi, unele chiar importante, cum ar fi Sraoșaxe "Sraoșa" „obediență” (În limba pahlavi, Sr½șxe "Sro>ș"), care par să constituie adevărate inovații ale noii religii - În cazul specific al unui stăpân al rugăciunii, protector Împotriva răului, a impurității și a morții, judecător al inimilor În lumea de „dincolo” (cf. Kreyenbroek, 1985) - ocupă o poziție bine reliefată În panteonul compozit zoroastrian și divinități precum Mithraxe "Mithra" (În limba pahlavi, Mihrxe "Mihr") și An³hit³xe "Ana>hita>" (În limba

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vrăjitori (y³tu; În limba pahlavi, j³d¿g) și vrăjitoare (pairik³, În limba pahlavi, parșg) sau dușmani ai adepților credincioși ai lui Ahura Mazd³xe "Mazda>" (mazdayasna), adică adoratori ai divilor (da¶v³yasna; Lommel, 1930, pp. 16 sq., 90; Benveniste, 1970). Universul răului este totuși plin de entități demoniace care contaminează existența materială (ga¶thya, În limba pahlavi, g¶tșh). La fel ca În cazul angelologiei, și În ceea ce privește demonologia, zoroastrismul este o religie foarte prolifică: panteonul și pandemoniul se Înfruntă aproape În oglindă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Yașt 3, 13; Wid¶wd³d 19,1). Analizarea demonicului (Jackson, 1896-1904, pp. 646 sqq.; Gray, 1929, pp. 175 sqq.; Lommel, 1930, pp. 93 sqq., Christensen, 1941) este extrem de detaliată și arată tocmai forța simetriei Între lumea binelui și cea a răului, concepută de speculația teologică zoroastriană. Parțial, acestea perpetuează figuri divine antice condamnate de zoroastrism, ca, de exemplu, Indraxe "Indra", Saurvaxe "Saurva" și N³naithya, opuși divinităților Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" Așaxe "Așa", Khșatra, respectiv Ârmaiti; parțial, sunt exact contrariul unor Ameșa

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care caracterizează aceste momente nu se vorbește decât În textele de limbă pahlavi, care le denumesc bundahișn „creație”, gum¶zișn „amestec” (al celor două Spirite) și wiz³rișn „separare” (a celor două Spirite). Faza amestecului este marcată de amalgamarea binelui și răului, provocată de lupta dintre cele două Spirite - Ohrmazdxe "Ohrmazd" și Ahrimanxe "Ahriman" - căreia i se va pune capăt prin separarea celor două Spirite. Stadiul intermediar este limitat În timp și spațiu, fiind rezultatul planului mântuitor al lui Ohrmazd: prin intermediul creației

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care se desfășoară În marele eon cosmic de 12 000 de ani este un fel de istorie sacră - de la creația spirituală la cea materială și la transfigurarea vieții ființei Într-o nouă existență, devenită minunată, luminoasă și perfectă prin nimicirea Răului. Această reînnoire a existenței este fraș½-kereti (În limba pahlavi, frașgird), adică actul prin care ființa devine frașa (În avestico-gathică, ferașa), „aptă”. Această istorie sacră este deci un proces de mântuire: existența (ahu), datorită lucrării salvatorului care va veni (Saoșyantxe "Saoșyant

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În „trupul final” (În limba pahlavi, tan ș pas¶n) pentru o existență purificată (Zand ș Wahman Yasn IV, 7, 66; IX, 23; cf. Boyce, 1992, pp. 76, 77, 150). Mareaxe "Marea" bătălie escatologică, care se va Încheia cu Înfrângerea Răului, va avea loc Înainte de judecata finală. O doctrină aparte (Molé, 1961, p. 145; 1965, p. 116) consideră că până și cei condamnați la infern vor fi salvați și vor putea să se Întoarcă alături de cei drepți pe pământul purificat, după ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zoroastrismul, a putut concepe un Creator atât de plin de milostivire și Îndurare pentru toate creaturile sale, chiar și pentru cele mai rele, Încât să le ierte și să le salveze de o pedeapsă veșnică: această iertare este posibilă pentru că Răul va fi complet nimicit, deposedat de armele și puterile sale, odată ce timpul său se va fi scurs (cf. Molé, 1961, p. 173). Cât despre escatologia individuală, și aceasta dezvoltă și reelaborează conceptele care apar in nuce deja În G³th³, cum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Focul care nu trebuie stins niciodată; el arde Într-un mare vas metalic, situat În centrul unei Încăperi, pe pereții căreia sunt agățate spade și o măciucă, simboluri ale armelor pe care credincioșii le vor folosi În lupta Împotriva forțelor răului. În fața focului, credinciosul, cu picioarele goale și capul descoperit, Își recită rugăciunile și contemplă cea mai sacră și venerată teofanie. Construirea unui nou templu al focului necesită folosirea jarului de la focurile precedente. Există o ierarhie complexă care diferențiază focurile și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să fi fost puternic impregnat de zurvanism (Christensen, 1944, pp. 141-178), deși este greu de spus că aceasta ar fi fost forma canonică sau oficială, bazată pe doctrina care stabilea o relație strânsă Între cele două principii, ale Binelui și Răului, deci pe credința că Ohrmazdxe "Ohrmazd" și Ahrimanxe "Ahriman" sunt frați, fii ai aceluiași tată Zurw³nxe "Zurwa>n". Această credință, care răsturna dualismul gathic, trăgându-se mai degrabă dintr-o dezvoltare ulterioară, atestată de formula Øromasd¶s versus Areimaniosxe "Areimanios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările din această existență, cel puțin În ceea ce privește eonul prezent: răul este conceput ca un principiu activ care domină creația princeps huius mundi (Gnoli, 1984b, 135). Tulburarea spirituală și filozofică pe care acesta o exprimă este, În unele aspecte, analoagă cu aceea a gnosticismului și a diferitelor sale forme de dualism

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]