26,448 matches
-
fost acum câțiva ani pe la noi. Nu știu detalii, n-am verificat. Pur și simplu mi-am imaginat cum ar fi povestea asta într-un context cu copii și cu familii.” Albumul marchează însă o schimbare vizibilă la nivel de sunet, prin introducerea unor mai pronunțate influențe electronice. Referitor la acest aspect, Augustin Nicolae declara: „... s-a întâmplat să explorăm și pe partea asta electro, probabil și pentru că e cu ceva mai mult catch. Noi am explorat și partea acustică, am
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
drum machine, iar încet-încet, instrumentele astea s-au inserat pe toate piesele de pe noul album.” Charlie Brown de la "The Music Critic" scria că piesa „Kids in the Garden” are „un refren... în genul Arcade Fire”, notând drept principale componente ale sunetului „chitara energică și sunetele catchy ale sintetizatorului ce se împletesc și te atrag”, și spunând despre formație „cu un pic de noroc, e doar o problemă de timp până când vor izbuti să se facă cunoscuți”. Singurul punct slab al albumului
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
instrumentele astea s-au inserat pe toate piesele de pe noul album.” Charlie Brown de la "The Music Critic" scria că piesa „Kids in the Garden” are „un refren... în genul Arcade Fire”, notând drept principale componente ale sunetului „chitara energică și sunetele catchy ale sintetizatorului ce se împletesc și te atrag”, și spunând despre formație „cu un pic de noroc, e doar o problemă de timp până când vor izbuti să se facă cunoscuți”. Singurul punct slab al albumului, în opinia lui Brown
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
de copertă. O recenzie favorabilă a apărut și pe site-ul "Penny Black Music", unde Adrian Huggins menționa „"Electromagnetica" este un album destinat să ducă trupa mai departe. Conține o maturitate reală și un sens de identitate. Influențată puternic de sunetul indie rock și new wave, formația are o modalitate gentilă și răbdătoare în ceea ce privește scrierea pieselor. Folosesc obișnuitul mixaj de chitară, bas și tobe, pe care l-au cuplat cu o utilizare sensibilă și nu excesiv de entuziastă a sintetizatorului și cu
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
wave, formația are o modalitate gentilă și răbdătoare în ceea ce privește scrierea pieselor. Folosesc obișnuitul mixaj de chitară, bas și tobe, pe care l-au cuplat cu o utilizare sensibilă și nu excesiv de entuziastă a sintetizatorului și cu efecte care să stimuleze sunetul ca întreg.” Ca influențe, site-ul îi cita pe Bloc Party, Death Cab For Cutie, Arcade Fire, Kings Of Leon și MGMT. O altă recenzie, apărută pe site-ul "Tastyfanzine" descria ascultarea albumului drept „o experiență memorabilă”, denumind The Amsterdams
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
revoluție de împuternicire a femeii care va domina cu siguranță ringurile de dans în această vară”. Într-o recenzie separată, Robert Copsey, editor al aceluiași website a oferit piesei patru puncte dintr-un total de cinci, felicitând ritmul, refrenul și sunetul militar al tobelor, adăugând și că solista declară ferm faptul că femeile conduc lumea, „cu o convingere mai prietenoasă femeilor decât a lui Geri Halliwell la o convenție Spice Girls din jurul anului 1998”. De asemenea, Copsey a subliniat lipsa de
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
cu trei puncte și jumătate din cinci susținând că „de la «Independent Women» la «Single Ladies», puterea fetelor a fost de mult timp subiectul preferat al lui Beyoncé și «Run the World (Girls)» este o întoarcere la această temă. Ea părăsește sunetele la modă — fără [...] Eurodisco! — pentru a cânta peste un ritm [...] dancehall feroce” amintind și că deși „[Lady] GaGa, Britney [Spears], Katy [Perry], Rihanna și Taylor [Swift] își doresc cu ardoare să fie regina muzicii pop, poți să pariezi că Beyoncé
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
cu piesa ”Marry the Night”, un cântec scris că un omagiu pentru New York City. Este un cântec dance-pop ce conține clopote de biserică și a fost observat pentru elementele de muzică disco, techno, funk și Hi-NRG pe care le conține. Sunetul cântecului a fost comparat cu muzică pop a anilor 1980 și artiștii glam metal, inclusiv Bon Jovi, Pat Benatar și Bonnie Tyler. Următoarea piesă, ”Born This Way”, este despre modul în care toate lumea este egală, indiferent de culoarea pielii
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
la intrare și ieșire cu formula 18 și formula 19. Rapoartele de presiuni în regim economic sunt la intrare, respectiv la ieșire formula 20 și formula 21, iar cele în regim variabil formula 22 și formula 23. Dacă într-un regim de funcționare se atinge viteza sunetului într-o treaptă (regim "critic"), grupul de trepte poate fi analizat până la acea treaptă, care devine ultima din grup, restul treptelor formând un alt grup de analiză. Această împărțire este dictată de limitarea debitului de treapta care lucrează în regim
Conul lui Stodola () [Corola-website/Science/322032_a_323361]
-
în anii 1950 și era folosita, în principal pentru curățarea pieselor de aeronave. Acesta nu a devenit disponibila pentru uz dentar decât mult mai târziu. Cum funcționează: Vârful ansei este subțire. Atunci când ansa ia contact cu un dinte, undele de sunet se ciocnesc de dinte și acest proces duce la desprinderea tartrului. Apa provenita din ansa apoi spală resturile desprinse de pe dinte. Vârful ansei nu deteriorează smalțul dintelui ca metodele tradiționale (detartrajul manual). Folosind doar vibrațiile ansei, pacienții se pot aștepta
Detartraj () [Corola-website/Science/322119_a_323448]
-
dolari SUA pe curățarea numai în primul an. Exxon, care lucrează cu agențiile de stat și federație, a continuat curățirea până la începutul anilor 1990. Studiile arată că procesul de curățare în sine a făcut rău pe termen lung ecologiei de sunet, interferând cu reproducerea păsărilor și animalelor în moduri care nu sunt încă pe deplin înțelese. Prince William Sound pare să fi recuperat, însă oamenii de știință au încă dispute pe tema gradului de curățare. Exxon este de acord să plătească
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
dată auzit la seriile "„Music Box”" ale lui Ron Hardy, mulțumită unor producători precum DJ Pierre, Spanky și Herbert J. Piesa lor, "„Acid Trax”", era puțin cunoscută în afara orașului Chicago, dar curând, un număr de melodii ulterioare, care foloseau faimosul sunet "squelching", au început să se infiltreze pe scena muzicală din Marea Britanie. "Single"-ul „Give It To Me” al lui Bam Bam, sau piesa "„Land Of Confusion”" a lui Armando a ajutat "acid"-ul să se propage către scena de club
Muzică house () [Corola-website/Science/322190_a_323519]
-
lui CeCe Rogers), "„Devotion”" (produsă de Ten City), "„It's Alright”" (Sterling Void) și "„Big Fun”" (produsă de Inner City) au dus house-ul către un nou nivel de sofisticare și atracție populară. Melodiile evoluau, luându-și influențele din elemente de sunet house și "classic philly". Un nou ton "garage" a apărut din New Jersey, promovat de Tony Humphries. Multe înregistrări au trecut la succesul "mainstream", atât în SUA cât și în Marea Britanie, remarcându-se Adeva cu "„In & Out Of My Life
Muzică house () [Corola-website/Science/322190_a_323519]
-
21”, vârsta de atunci a lui 2Pac. A debutat pe locul 24 în Billboard 200, acest album a obținut mai mult succes comercial decât primul văzându-se diferențe mari în procesul de producție. În timp ce primul lui album a avut un sunet mai underground sau indie-rap, cel de-al doilea a fost considerat albumul „breakout”. Acesta a avut niște hit-uri ca „Keep Ya Head Up” și „I Get Around și a primit statutul platinium. Deși albumul a fost lansat inițial de
Strictly 4 My N.I.G.G.A.Z. () [Corola-website/Science/322219_a_323548]
-
spaniolă, iar artista a primit un onorariu de 14.000 de reali. Succesul imens obținut de Adelina în urma acestei interpretări îl determina pe jurnalistul Eduardo de Lustonó să scrie patruzeci și doi de ani mai târziu astfel: „Abia au ieșit sunetele din gâtul ei și publicul, în tonalitatea lui, s-a unit într-un ropot de aplauze, iar după rondoul final, pe care l-a cântat în mod inegalabil, aplauzele și strigătele de bravo au atins delirul”. Primirea caldă a publicului
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
luminii este finită, lucru subliniat ulterior și de Avicenna (980-1037): "...deoarece percepția luminii este cauzată de emisia unui fel de particule, atunci viteza luminii trebuie să fie finită." Al Biruni ajunge la concluzia că aceasta este mai mare decât viteza sunetului. Concepțiile acestor savanți islamici sunt în dezacord cu cele ale lui Aristotel și ale descipolilor săi, care care afirmau că lumina se propagă instantaneu. Abu 'Abd Allah Muhammad ibn Ma'udh, într-o lucrare tradusă ulterior în latină sub titlul
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
albă se transformă în culori prin refracție, însă cu toate rezultatele experimentale corecte, nu reușește să intuiască complexitatea luminii albe. Nicolas Malebranche (1638 - 1715) emite o teorie interesantă privind natura culorilor, teorie ce ar anticipa viitoarea teorie ondulatorie.Dacă la sunet este vorba de vibrațiile aerului, după Malebranche, în cazul luminii ar fi vorba de un eter foarte fin. Observațiile lui Francesco Maria Grimaldi (1618 - 1663) constituie un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665, în lucrarea "Physico-mathesis de lumine, coloribus
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
asupra culorilor, în special asupra naturii albului, cu observarea diamantului care strălucește în întuneric". Cu ajutorul experinței cu emisferele din Magdeburg, avându-l pe Robert Hooke (1635 - 1703) ca asistent, Boyle demonstrează că în vid lumina se propagă, dar nu și sunetul. În același an, 1665, apare și "Micrographia" lui Robert Hooke (1635 - 1703), care descoperă, independent de Grimaldi, fenomenul de difracție. În ceea ce privește culorile, diversitatea acestora este explicată de Hooke prin combinațiile în diverse proporții a două culori considerate fundamentale: roșu și
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Marele matematician Leonhard Euler (1707 - 1783) susține, în "Noua teorie a culorii și luminii" (1746), că lumina are o natură ondulatorie: Lumina nu este altceva decât o agitație sau o vibrație a eterului. Ea se propagă mult mai repede decât sunetul, deoarece eterul are o densitate mult mai mică și o elasticitate mult mai mare decât aerul". Experimentul lui Young din 1802 privind interferența pune în evidență caracterul ondulator al luminii. În 1816, Jean Augustin Fresnel (1788 - 1827) expune concluziile studiilor
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
serie de muzicieni de studio și invitați, inclusiv David Paton, Chris Rainbow și Anthony Phillips în studioul Abbey Road la începutul anului 1982. Albumul ce a rezultat, întitulat în mod ironic "The Single Factor", a fost un efort dezamăgitor comparativ sunetul hard rock/progresiv de la început al trupei dar a reușit să intre în jumătatea inferioară a topurilor, permițând suținerea unui turneu pentru aniversarea a zece ani de la înființarea formației cu Latimer acompaniat de Paton, Rainbow, Watkins, Stuart Tosh (tobe) și
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
Melodiile de pe album sunt mai scurte și mai accesibile deoarece formația încerca să aibă melodiile lor difuzate la posturile de radio. În ciuda caracterului comercial al melodiilor "Down on the Fărm" și "Summer Lighting", formația și-a păstrat influențele jazz și sunetul progresiv în celelalte melodii. Exemple sunt melodiile "The Sleeper" și "Echoes" al căror sunet este similar cu melodiile de pe albumele "Mirage" și "Moonmadness". Amândouă sunt melodii de referință de pe album iar "Echoes" a devenit o melodie preferată a formației pentru
Breathless (album de Camel) () [Corola-website/Science/329577_a_330906]
-
melodiile lor difuzate la posturile de radio. În ciuda caracterului comercial al melodiilor "Down on the Fărm" și "Summer Lighting", formația și-a păstrat influențele jazz și sunetul progresiv în celelalte melodii. Exemple sunt melodiile "The Sleeper" și "Echoes" al căror sunet este similar cu melodiile de pe albumele "Mirage" și "Moonmadness". Amândouă sunt melodii de referință de pe album iar "Echoes" a devenit o melodie preferată a formației pentru repertoriul live și este considerată de fani drept una dintre cele mai bune melodii
Breathless (album de Camel) () [Corola-website/Science/329577_a_330906]
-
cu alte instrumente din cauza lipsei de volum, în special în orchestrele mari și în formațiile de jazz. Acest fapt a creat o serie de experimente ce se axau pe crearea unei chitări ce poate fi amplificată prin intermediul curenților electrici iar sunetul să fie redat printr-un difuzor. În 1936 producătorul american Gibson a încercat să lanseze prima linie de chitare electrice. Aceste chitare, cunoscute sub numele de ES-150 (Electric Spanish Series), au fost primele modele de chitare semi-acustice. Acest model avea
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]
-
la vremea respectivă. Cutia de rezonanță a chitarei permitea emiterea unei cantități limitate de unde sonore care să fie emise din cutia de rezonanță a chitarei, folosind același principiu ca la chitara acustică. Totuși, adevăratul scop al acestor chitare era producerea sunetului prin intermediul undelor de sunet electrice. Acest lucru a fost posibil prin folosirea unei doze Charlie Christian, o doză magnetică ce permitea sunetului produs de chitară să fie amplificat prin intermediul curentului electric. Sunetul clar produs de aceste doze au făcut chitarele
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]
-
de rezonanță a chitarei permitea emiterea unei cantități limitate de unde sonore care să fie emise din cutia de rezonanță a chitarei, folosind același principiu ca la chitara acustică. Totuși, adevăratul scop al acestor chitare era producerea sunetului prin intermediul undelor de sunet electrice. Acest lucru a fost posibil prin folosirea unei doze Charlie Christian, o doză magnetică ce permitea sunetului produs de chitară să fie amplificat prin intermediul curentului electric. Sunetul clar produs de aceste doze au făcut chitarele ES populare aproape imediat
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]