260,853 matches
-
fiind mai puțin psihedelic, dar mai personal decât cel care le-a deschis carieră, a debutat pe prima poziție a UK Albums Chart și a beneficiat de trei singleuri: piesă eponima, lansată în iulie 2006, "Shoot the Runner," lansată în noiembrie 2006 și "Me Plus One," primul single care îl are la voce pe Pizzorno, în ianuarie 2007. Turneul de promovare a materialului a fost deschis de către un concert în Mexico City, în mai 2006, si s-a încheiat la sfârșitul
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
februarie 2010. Demourile pentru cel de-al patrulea material au fost finalizate în primăvara anului 2010, insă lucrările propriu zise au început în toamnă, în Leicester, după ce grupul a terminat de promovat cel de-al treilea efort discografic. În luna noiembrie au colaborat cu Orchestră Metropolitană din Londra, iar vocile au fost puse la începutul anului 2011 în Sân Francisco, unde materialul a fost și mixat de către Dan the Automator. "Velociraptor!" și "Switchblade Smiles" au fost primele piese care au fost
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
grupuri, iar folosirea semnului, după titlu, a fost justificată de către designerul copertei, Aitor Thorup, care, la auzul acestuia, a susținut că titlul trebuie să fie exclamat. În continuarea promovării albumului au mai fost lansate 3 singleuri, si anume "Re-Wired" în noiembrie 2011, "Goodbye Kiss," în februarie 2012 și "Mân of Simple Pleasures," lansat în mai 2012. Au existat și alte piese care au beneficiat de videoclipuri, fără însă a fi lansate că single-uri, si anume "Switchblade Smiles," B-side-ul lui "Goodbye
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
fără însă a fi lansate că single-uri, si anume "Switchblade Smiles," B-side-ul lui "Goodbye Kiss," numit "Narcotic Fărm" și "Neon Noon." Turneul de promovare a început în iunie 2011, concomitent cu sezonul festivalurilor europene, si s-a încheiat în noiembrie 2012. În cadrul acestuia au fost vizitate, pentru prima oară, țări că Rusia, Norvegia, Singapore, Emiratele Arabe Unite, Suedia, Norvegia, Grecia și Slovacia. A fost marcată și o revenire, după șase ani, pe continentul nord-american, printr-un turneu în primăvara lui 2012 în
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
Mehler, chitaristul încheindu-și colaborarea cu cvartetul în anul 2012 pentru a se alătura trupei conduse de Liam Gallagher, Beady Eye. Locul său în cadrul prestațiilor live va fi preluat de Tim Carter începând cu anul 2013. Pe data de 13 noiembrie 2013 a fost postat un clip pe canalul oficial de Youtube al trupei în care era anunțat faptul că Pizzorno lucra de șase luni la un nou material.. Într-un interviu acordat revistei QRO două săptămâni mai tarziu, basistul Chris
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
printre altele, si o apariție a actriței suedeze Noomi Rapace. În august a aparut al doilea extras de pe album, "bumblebeee," urmat de "bow", care a fost lansat numai în Italia, în octombrie, si, într-un final, "ștevie," lansat în luna noiembrie. Turneul de promovare al albumului a început pe 30 aprilie 2014, în Paris, Franța și s-a terminat pe 29 august 2015 în Zurich, Elveția . Acesta a cuprins, printre altele, apariția drept cap de afiș la festivalul Glastonbury, prezența în cadrul
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15 septembrie 1919, premierul David Lloyd George a acceptat fără entuziasm propunerea omologului său francez Georges Clemenceau ca Franța să își asume controlul asupra Ciliciei. Trasferul de comandă a avut loc pe 4 noiembrie, dar obligația asumată de mareșalul Ferdinand Foch de întărire a forțelor din regiune cu 32 de batalioane de infanterie, 20 de escadroane de cavalerie și 14 baterii de artilerie nu a fost niciodată îndeplinită. Forțele franceze nu erau dotate cu
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
automante, dar și de unități de transmisiuni radio și chiar și de cele cu porumbei voiajori. Rivalitatea anglo-franceză a influențat în bine Mișcarea Națională Turcă, întărită continuu sub conducerea Mustafa Kemal Pașa. Kemal a denunțat ocupația aliată a Ciliciei în noiembrie 1919 și la îndemnul lui, forțele naționaliste se pregăteau tenace pentru atacarea unităților disparate franceze din garnizoanele Marash, Aintab și Urfa. Kemal a trimis în zonă o serie de ofițeri experimentați precum kurdul Kılıç Ali Bey să organizeze unitățile tribale
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
pentru femei, întrucât în cea veche accesul femeilor era strict interzis. Noul edificiul are un dom imens și un turn-clopotniță destul de înalt. Biserica este un important loc de pelerinaj pentru ortodocșii etiopieni, aici având loc anual pe data de 30 noiembrie Festivalul Mariei Sionului. Altarul bisericii a fost adus din Israel de la Ierusalim, de aici și numele de Sion. Conform tradiției etiopiene, într-o capelă din curtea vechii biserici se află Chivotul Legământului ce conține Tablele Legii date de Dumnezeu lui
Biserica Sfânta Maria din Sion () [Corola-website/Science/327147_a_328476]
-
a participat și a ținut o cuvântare la sfințirea Catedralei Greco-Catolice din Târgu-Mureș (8 septembrie 1936). În urma Dictatului de la Viena, când județul Mureș a intrat sub ocupație horthystă, este nevoit să se refugieze, mai întâi la București (6 septembrie 1940 - noiembrie 1941), apoi la Timișoara (noiembrie 1941 - 23 decembrie 1944). Se reîntoarce la Târgu-Mureș, reluându-și activitatea de avocat și decan al Baroului din județul Mureș până la 2 iulie 1948, când este obligat să se pensioneze, de către noile autorități dominate de
Aurel Baciu () [Corola-website/Science/327142_a_328471]
-
o cuvântare la sfințirea Catedralei Greco-Catolice din Târgu-Mureș (8 septembrie 1936). În urma Dictatului de la Viena, când județul Mureș a intrat sub ocupație horthystă, este nevoit să se refugieze, mai întâi la București (6 septembrie 1940 - noiembrie 1941), apoi la Timișoara (noiembrie 1941 - 23 decembrie 1944). Se reîntoarce la Târgu-Mureș, reluându-și activitatea de avocat și decan al Baroului din județul Mureș până la 2 iulie 1948, când este obligat să se pensioneze, de către noile autorități dominate de comuniști . În luna mai 1952
Aurel Baciu () [Corola-website/Science/327142_a_328471]
-
Gylve Fenris Nagell (n. 28 noiembrie 1971), mai bine cunoscut sub numele de scenă , este bateristul și textierul formației norvegiene de black metal Darkthrone. Pseudonimul "" provine de la Fenris, un lup gigant din mitologia nordică. Fenriz și-a început cariera muzicală în 1986, la vârsta de 15
Fenriz () [Corola-website/Science/327144_a_328473]
-
(n. 30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, d. 10 octombrie 1861, București, Principatele Române) a fost un jurist, profesor, traducător, scriitor și un patriot român, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana. S-a născut la Giula în Regatul Ungariei
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
contextul disensiunilor dintre regimul comunist român și cel comunist sovietic, în timpul regimului Nicolae Ceaușescu, numele Malinovski a fost înlocuit în "Piața Victoriei". Din 1993 poartă actuala denumire. În această piață se găsesc următoarele clădiri: Catedrala Mitropolitană din Cluj (sfințită în noiembrie 1933), Palatul de Finanțe (construit în anii 1880), Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului (edificiu din 1887), Palatul Regionalei de Căi Ferate (fostul sediu al EMKE), clădirea Institutului Teologic Protestant (1894-1895), Palatul Prefecturii și sediul Consiliului Județean. Pe latura vestică a
Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/327165_a_328494]
-
Rusia, Petru I a creat Ordinul "Sfântului Apostol Andrei, primul chemat", data precisă a creării ordinului rămâne necunoscută, însă se pare că s-ar situa între 1698 și 1699 (potrivit calendarului iulian). O medalie comemorativă din bronz bătută la 30 noiembrie 1698 ar atesta această dată de creare a ordinului; pe această medalie au fost gravate Crucea Sfântului Andrei așezată peste vulturul bicefal. La 20 martie 1699, secretarul ambasadei austriece în Rusia, Johann Georg Korb, a notat în jurnalul său cuvintele
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
și s-a retras la castelul de familie Hohenschwangau, unde a locuit în tot restul războiului. Proprietarul actual al castelului este « Wittelsbacher Ausgleichsfonds » (Fondurile de compensare ale Casei de Wittelsbach). Amenajarea interioară a fost conservată. În dimineața zilei de 6 noiembrie 2005, a avut loc o spargere la castel. Niște necunoscuți au reușit să pătrundă până în sala de biliard de la primul etaj. Acolo, ei au furat aproximativ 80 de medalii ale familiei Wittelsbach. Prejudiciul este estimat la mai mult de 10
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
de astăzi. După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând în Peloponez, mai precis în orașul Patras. Potrivit tradiției, sub împăratul Nero, Sfântul Andrei a fost ucis la 30 noiembrie 60, la Patras, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită, în limba latină « "crux decussata" », de unde a rezultat denumirea de « Crucea Sfântului Andrei ». După moartea sa moaștele i-au fost păstrate la Patras.
Crucea Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327199_a_328528]
-
Theodor Negrescu. Redactor muzical: Romeo Vanica. Copertă: Aniko Gerendi Găină. Producător: Electrecord. Două dintre piesele de pe albumul "Primii pași" au intrat în topul revistei "Săptămâna": „Cercul vieții” (în perioada 26 ianuarie - 19 februarie 1987, locul 4), „Aurora” (în perioada 20 noiembrie - 17 decembrie, ajungând pe locul 4 în perioada 27 noiembrie - 10 decembrie).
Primii pași () [Corola-website/Science/327176_a_328505]
-
Producător: Electrecord. Două dintre piesele de pe albumul "Primii pași" au intrat în topul revistei "Săptămâna": „Cercul vieții” (în perioada 26 ianuarie - 19 februarie 1987, locul 4), „Aurora” (în perioada 20 noiembrie - 17 decembrie, ajungând pe locul 4 în perioada 27 noiembrie - 10 decembrie).
Primii pași () [Corola-website/Science/327176_a_328505]
-
„” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade în februarie 1945 la Cascais (Portugalia) și publicată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul" din Paris. Ea a fost inclusă apoi în volumul "Nuvele", tipărit în 1963 de Cercul de Studii «Destin» din Madrid, și în volumul " La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
poate crea nici o rezonanță universală ideilor mele. La Paris am aflat un lucru hotărâtor. Că nu poți fructifica pe planul universal al științelor activând în cadrul limitat al unei culturi minore. Cred că am de spus ceva mare”", notează în 25 noiembrie 1943. În urma schimbării politicii externe a României după evenimentele de la 23 august 1944, aproape toți funcționarii diplomatici de la Lisabona au fost rechemați în țară, dar lipsa banilor, dificultățile de transport și internarea soției lui Eliade într-un sanatoriu au împiedicat
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de la 23 august 1944, aproape toți funcționarii diplomatici de la Lisabona au fost rechemați în țară, dar lipsa banilor, dificultățile de transport și internarea soției lui Eliade într-un sanatoriu au împiedicat plecarea către România. Nina Eliade a murit la 20 noiembrie 1944, iar scriitorul a decis să rămână în Portugalia până la sfârșitul războiului. În preajma Crăciunului din anul 1944, el a vândut o mare parte din biblioteca personală și s-a mutat, împreună cu fiica sa vitregă Giza (Adalgiza) și cu bătrâna servitoare
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
în "„Jurnalul portughez”". Motivele depresiei sale psihice sunt considerate a fi următoarele: depărtarea de țară, evoluția războiului, prăbușirea Germaniei hitleriste, instaurarea regimului comunist în România, obligațiile funcționărești plictisitoare, sentimentul sterilității ca scriitor, boala și moartea soției sale Nina (la 20 noiembrie 1944). El și-a tratat nevrozele în perioada 1943-1945 cu droguri psihotrope (Passiflorina sau Pervitin) din care lua în zadar „doze masive”. Într-o pagină inedită de jurnal din 30 iunie 1968, descoperită pe o foaie volantă de Mac Linscott
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
din "Jurnalul inedit", datată 19 aprilie 1948: „Am început astă seară corectarea și transcrierea nuvelei Un om mare. Îngrozitor de prost scrisă. Dar mă încântă întunecatul ei umor”. Varianta finală a nuvelei a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul", publicată la Paris de Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
care ajunge să ocupe două camere) a luat-o desigur din nuvela mea "Un om mare". De nenumărate ori mi-a spus cât de mult i-a plăcut. A și scris o nuvelă cu acest subiect...”, scria Eliade la 6 noiembrie 1953. Fără a nega sursa de inspirație eliadescă, Eugen Ionescu a explicat mai târziu cititorilor săi că, în viziunea sa, „cadavrul care crește e timpul”. De asemenea, trebuie menționat că personajul Cucoaneș nu este singurul macrantrop din opera lui Eliade
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]