25,771 matches
-
français (Durant le grand passage, traduit par Paul Villard), espagnol (Durante el gran paso, traduit par Christian Tamâș), anglais (În the Great Passage, traduit par Rodica Albu) et allemand (Während des Groβen Übergangs, traduit par Anneliese Poruciuc et Andrea Bargan), Ars Longa, Iași, 2006. BLAGA, Lucian, Corola de minuni/Corolle de merveilles (La poésie roumaine dans l'entre-deux-guerres), traduction de Paul Miclău, Domino, București, 2007. BLAGA, Lucian, Poemele luminii, ediție trilingva, prefață de Constantin Ciopraga, Editura Ars Longa, Iași, 2007. BLAGA
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Leș termes soulignés șont de l'auteur. 571 Nous rappelons à ce titre la traduction en anglais des poèmes de Lucian Blaga qui émane de Rodica Albu, professeur à la Faculté de Lettres de Iași. V. Lucian Blaga, Poemele luminii, Ars Longa, Iași, 2007; Lucian Blaga, Pașii profetului, Ars Longa, Iași, 2008; Lucian Blaga, În marea trecere, Ars Longa, Iași, 2009; Lucian Blaga, Laudă somnului, Ars Longa, Iași, 2010; Lucian Blaga, La curțile dorului, Ars Longa, Iași, 2011. 572 Henri Meschonnic
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Nous rappelons à ce titre la traduction en anglais des poèmes de Lucian Blaga qui émane de Rodica Albu, professeur à la Faculté de Lettres de Iași. V. Lucian Blaga, Poemele luminii, Ars Longa, Iași, 2007; Lucian Blaga, Pașii profetului, Ars Longa, Iași, 2008; Lucian Blaga, În marea trecere, Ars Longa, Iași, 2009; Lucian Blaga, Laudă somnului, Ars Longa, Iași, 2010; Lucian Blaga, La curțile dorului, Ars Longa, Iași, 2011. 572 Henri Meschonnic, Poétique du traduire, op. cît., p. 263. C
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des poèmes de Lucian Blaga qui émane de Rodica Albu, professeur à la Faculté de Lettres de Iași. V. Lucian Blaga, Poemele luminii, Ars Longa, Iași, 2007; Lucian Blaga, Pașii profetului, Ars Longa, Iași, 2008; Lucian Blaga, În marea trecere, Ars Longa, Iași, 2009; Lucian Blaga, Laudă somnului, Ars Longa, Iași, 2010; Lucian Blaga, La curțile dorului, Ars Longa, Iași, 2011. 572 Henri Meschonnic, Poétique du traduire, op. cît., p. 263. C'est nous qui soulignons. Pour que la traduction fonctionne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Rodica Albu, professeur à la Faculté de Lettres de Iași. V. Lucian Blaga, Poemele luminii, Ars Longa, Iași, 2007; Lucian Blaga, Pașii profetului, Ars Longa, Iași, 2008; Lucian Blaga, În marea trecere, Ars Longa, Iași, 2009; Lucian Blaga, Laudă somnului, Ars Longa, Iași, 2010; Lucian Blaga, La curțile dorului, Ars Longa, Iași, 2011. 572 Henri Meschonnic, Poétique du traduire, op. cît., p. 263. C'est nous qui soulignons. Pour que la traduction fonctionne comme écriture, îl faut se faire " le poète
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Iași. V. Lucian Blaga, Poemele luminii, Ars Longa, Iași, 2007; Lucian Blaga, Pașii profetului, Ars Longa, Iași, 2008; Lucian Blaga, În marea trecere, Ars Longa, Iași, 2009; Lucian Blaga, Laudă somnului, Ars Longa, Iași, 2010; Lucian Blaga, La curțile dorului, Ars Longa, Iași, 2011. 572 Henri Meschonnic, Poétique du traduire, op. cît., p. 263. C'est nous qui soulignons. Pour que la traduction fonctionne comme écriture, îl faut se faire " le poète du traduire, et d'une traduction. À contre-cliché. " Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ce graphème par une virgule. 1410 L'ajout du tiret qui marque un hiatus dans le discours poétique nous semble inspiré dans le cas du poème Ardere (Combustion) : le texte source " Mă-ncredințez acestui an tu, floare mie, ca să sfârșesc arzând. " est traduit par " Je me confie à cette année, țoi, mă fleur -/pour finir en combustion. " La virgule, marque d'une pause plus brève, est remplacée par le tiret, ce qui offre au lecteur un moment de réflexion plus long
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la poezie. Acesta din urmă ar putea fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și moartea într-o cameră cu pereții mult mai subțiri decât chiar membrana timpanului”, soarta îi pare „cumplită-înseninare, chinuitoare limpezimi, îndurerate transparențe”. În curgerea timpului, încearcă oprirea clipei mirabile („Ascult cum bate valul fierbinte / Pe-un țărm al mării ce arde, de foc / și nu-mi găsesc starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea prezidează măcelul, privirea care se dispersează asupra scenei de carnaj se reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să se deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se poate observa și aici influența lui Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu care se deplasează în direcția unui altar pe care arde focul sacru și în fața căruia sunt deja prosternate două figuri. Acest cortegiu alcătuit din femei înveșmântate în robe lungi, sacerdotale, se deplasează solemn pe o alee străjuită de arbori. Cultul la care participă toate aceste personaje grave, sigilate prin tăcere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă, cea a artistului bolnav, complementară celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imprimând, un caracter modern, cosmopolit, artei pe care o promovează. Deși alegorică și academizantă, Cântărețul divin al sculptorului Jean-Jules Lecomte du Noüy care execută și lucrări "inspirate din versurile și ideile estetice ale Reginei Carmen Sylva"302 se inspira din ars poetica reginei, lansând în spirit simbolist un canal de comunicare între arte și imprimând sculpturii importanța temei simbolisto-romantice a geniului. În sfârșit, Ioana Beldiman mai pomenește de existența unei statuete simboliste prin sugestia pe care o conferă titlul, Ora unu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o refuzase cu atâta dispreț... Da... îl va săruta... Și iat-o în alt tablou, întinsă în tot lungul corpului ei adolescent și nespus de armonios pe marmura ce se rumenește de reflexul pieliței ei luminoase, iat-o sdrobindu-și buzele arse de gura împietrită a mortului... În Salomeea, d. Emilian Lăzărescu are o lumină atât de clară lumina zilelor de vară în țările binecuvântate decorul și mișcarea tabloului e atât de frumoasă, că nu putem să-l felicităm în deajuns de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a lui Parmigianino, personaj revalorizat de estetica decadentă în seria de femmes fatales), ea face trecerea "de la ambianța ermetică la cea devoțională"559. Atât în Magdalena Terff, cât și în Magdalena Wrightsman, Magdalena se află în fața unei oglinzi lângă care arde o lumânare și ține în poală un craniu, ultimul element fiind singurul păstrat de Kimon Loghi. Așa cum remarcă Victor Ieronim Stoichiță, "Georges de La Tour reușește să surprindă, în seria Magdalenelor, atmosfera unei meditații solitare, concentrate și esențiale [...]"560. În opinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
salonului acoperiți cu tapet (alt element de artificiozitate), atârnau diferite tablouri, o mască în ghips a lui Dante, mici ornamente, plante decorative uscate, legate mănunchi. Pe o masă, la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută în chip difuz și de draperiile încăperii. O candelă roșie licărea obscur pe un perete, întregind parcă acest interior de templu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută în chip difuz și de draperiile încăperii. O candelă roșie licărea obscur pe un perete, întregind parcă acest interior de templu, închinat, s-ar zice, unei zeități a sângelui: De ce arde, maestre? Era îndemnat atunci să-l întrebe... Roșul îmi dă viață. Am pus-o înadins. Sângele e tot roșu în ființe". Abia acum discipolul își dădea seama că aerul neverosimil al salonului venea și din pricina fumului albastru de țigară, din ce în ce mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar de cei inițiați. Privite de departe, liniile lor vagi, noroase, schițau pentru orice alt neprevenit simple figurații confuze, ermetice. Văzându-l cuprins de incertitudini, poate și de perplexitate, maestrul îl întreba atunci cu politețe: "Știi ce e? ?! E Thalassa arzând la marginea mării"573. Fumigațiile și encomionul nu lipsesc, masca în ghips a lui Dante este acompaniată gemelar de bustul în bronz al poetului, opera lui F. Storck. De efect considerabil este însă tronul, piesa principală de mobilier, care servește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceremonialul estetic vizează un contact cu frumusețea absolută, cu poezia, care recomandă asemeni misterului revelat o stare extatică. "Un tron special, "jilțul Maestrului", ideat și pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale gloriei, așteaptă pe Poet. Pe masă ard lumânări și un consiliu de coroană nocturn, aproape permanent, al Poeziei, funcționează. Malițioșii numesc salonul " Sala macabră" și pe ciraci "macabronzi". Macedonski citește versuri cu voce sepulcrală, învăluitoare și împarte laude ditirambice și inele cu pietre false" 574. O serie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pe o grămadă de cranii dansează o femeie goală care pare să oficieze ceva, cu o atitudine de devot, într-un gest păgân de invocare sau ofrandă. În jurul ei se află o serie de demoni lubrici și veseli, dispuse simetric ard două cazane care alcătuiesc decorul unui număr de circ. Imaginea somptuoară a locurilor de perdiție ca substitute ale infernului reprezintă, în același timp, un plasament modern al mondenității a cărei savoare se întreține din aerul de damnare luxoasă. În Carnavalul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
David Weir, Decadence and the Making of Modernism, University of Massachusetts Press, USA, 1995, p. 45. 30 Ibidem, p. 31. 31 Ibidem, p. 19. 32 Lajos Németh în Adalékok a szimbolista festészet tipolágiájához (Contribution à la typologie de la peinture symboliste), Ars hungarica, 1976/1, 76-77, apud. Katalin Gellér, "Tendances symbolistes dans l'art hongrois în Revue Roumaine d'Histoiare de l'Art, Tome XLIV, 2007, p. 9. 33 Paul Constantin, Arta 1900 în România, Editura Meridiane, București, 1972, p. 132. 34
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
respectată regula celor trei unități: de loc, de timp, de acțiune. Clasicisnul a cunoscut două peroade de afirmare În literatura universală: clasicismul antic, teoretizat de Aristotel și Platon Clasicismul francez din sec. al XVII-lea, teoretizat de Nicolas Boileau (vezi „Ars poetica” - „Arta poetică”) Curentul se definește ca o mișcare artistică și literară menită să promoveze echilibrul și armonia ființei umane, constituite În modele durabile, regăsite În timp. Clasicismului, definit ca atitudine estetică de observare și realizare a unui sistem armonios
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
amănunte mamei care o ascultă, dar pare a fi depășită de situație: Vezi mamă, ce mă doare! Și pieptul mi se bate, Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obraji-mi se pălesc...” Tabloul „suferințelor” se Îmbogățește cu alte date pe care tânăra copilă nu și le poate explica: „ Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine; În brațe n-am nimica și parcă am
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Absența eului liric e sugerată de verbele la persoana a treia. Mai curând putem vorbi de un caracter impersonal. Poetul pictează natura privind-o cu Îngrijorare de pe geamul conacului de la Mircești unde „perdelele-s lăsate și lampele aprinse;/ In sobă arde focul, tovarăș mângâios ...”. Caracterul neutru al lirismului e dictat Într-un fel și de canoanele clasice, potrivit cărora sentimentele trebuie ascunse, refulate, ceea ce nu se Întâmplă În poezia romantică despre natură. M. Eminescu vine cu o altă percepție a naturii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Imaginea se Înscrie tot În canoanele romantismului: părul negru, „marmoreele brațe", „ochii mari și minunați”. Pentru a doua oară, paloarea feței și lucirea ochilor, sunt semne ale dorinței de absolut, Înțelese de fată ca atribute ale morții: „Privirea ta mă arde". Deși unică Între pământeni, fata refuză din nou să-1 urmeze: „Dară pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodată!", recunoscând că nu poate răspunde cu aceeași intensitate pasiunii lui: „Privirea ta mă arde” și că nu-1 poate Înțelege: „Deși
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]