26,883 matches
-
important în dezvoltarea ulterioară a fizicii neutrinilor. La începutul anului 1949 Pontecorvo s-a transferat în Anglia, unde a colaborat la construcția unui reactor nuclear la Harwell. În septembrie 1950, aflat în vacanță în Italia împreună cu familia, a luat inopinat avionul pentru Stockholm și mai departe pentru Helsinki, de unde a dispărut. Faptul că avusese acces la material (clasificat pe vremea aceea) privitor la reactoarele nucleare a făcut ca dispariția sa, anunțată public la 21 octombrie 1950, să fie considerată drept fuga
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
crușicătorul greu "Prinz Eugen", care ancorase pentru prima oară în portul Brest pe 1 iunie 1941, după eșecul Operațiunii Rheinübung. În perioada în care s-au aflat în docurile de la Brest, aceste vase se aflau în raza de acțiune a avioanelor britanice și au fost ținta a numeroase atacuri aeriene, unele dintre ele provocând avarii importante. O ofensivă aeriană de zece săptâmâni a RAF începută pe 29 martie 1941 a înregistrat 2.928 misiuni împotriva portului Brest, 171 dintre acestea desfășurându
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a înregistrat 2.928 misiuni împotriva portului Brest, 171 dintre acestea desfășurându-se pe timpul zilei. În unele cazuri, aviația britanică a suferit pierderi grele în timpul misiunilor de bombardament. De exemplu, în timpul raidului de pe 12 iulie, britanicii au pierdut 12% dintre avioanele participante. Atacurile nocturne erau mai sigure pentru britanici, datorită faptului că germanii nu aveau în zonă avioane de vânătoare pe timpul nopții. În timpul atacurilor nocturne, germanii au pretins că artileria lor antiaeriană a doborât 18 bombardiere britanice. În timpul campaniei lor de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
cazuri, aviația britanică a suferit pierderi grele în timpul misiunilor de bombardament. De exemplu, în timpul raidului de pe 12 iulie, britanicii au pierdut 12% dintre avioanele participante. Atacurile nocturne erau mai sigure pentru britanici, datorită faptului că germanii nu aveau în zonă avioane de vânătoare pe timpul nopții. În timpul atacurilor nocturne, germanii au pretins că artileria lor antiaeriană a doborât 18 bombardiere britanice. În timpul campaniei lor de bombardare a Brestuli, RAF a folosit apartatură de navigație sofisticată pentru acea vreme. În noaptea de 7
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
o asemenea operație. Ea trebuie să fie încercată”. Nu au fost discutate detalii operaționale. "Luftwaffe" a primit ordinul să asigure acoperirea aeriană și să efectueze raiduri de diversiune asupra unor ținte britanice. Jeschonnek a promis mobilizarea a aproximativ 250 de avioane. "OKL" nu era încântat de sarcina sprijinirii "Cerberus". Jeschonnek i-a mărturisit lui Galland temerile sale legate de faptul că, dacă "Cerberus" avea să fie un eșec, "Luftwaffe" urma să fie țapul ispășitor. Jeschnonnek avea motive să se teamă. În timpul
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
arunce vina pe "Luftwaffe", urmând să fie sprijinită în această întreprindere de inamicii aviației militare. În timpul acestei întâlniri, Jeschonnek a menținut o poziție fermă, refuzând să dea orice fel de garanției pentru succesul operațiunii și nefiind de acord cu redistribuirea avioanelor și piloților de pe alte fronturi în vestul Europei. Galland a fost învestit cu puteri depline pentru organizarea operațiunii care a primit numele de cod "Unternehmen Donnerkeil" (Operațiunea Lovitura de fulger). Operațiunea urma să fie une top secretă, iar Jeschonnek și
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de mobilizarea pentru luptă a unor unități de antrenament, deoarece grosul aviației de vânătoare ("Jagdwaffe") era mobilizat în Uniunea Sovietică . Ruta de deplasare a vaselor a fost divizată în trei sectoare funcție de întinderea sectoarelor de vânătoare ("Jafü"). Pentru asigurarea coordonării avioanelor de vânătoare a fost ales Max Ibel. Acesta fusese Comandantul grupului aerian de vânătoare ("Geschwaderkommodore") nr. 27 ("Jagdgeschwader 27"). El a fost îmbarcat ca ofițer de semnalizare pe "Scharnhorst" (care devenea Vas pentru controlul avioanelor de vânătoare - "Jagdfliegerführer Schiff", sau
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
vânătoare ("Jafü"). Pentru asigurarea coordonării avioanelor de vânătoare a fost ales Max Ibel. Acesta fusese Comandantul grupului aerian de vânătoare ("Geschwaderkommodore") nr. 27 ("Jagdgeschwader 27"). El a fost îmbarcat ca ofițer de semnalizare pe "Scharnhorst" (care devenea Vas pentru controlul avioanelor de vânătoare - "Jagdfliegerführer Schiff", sau "Jafü Schiff"), de unde avea să țină legătura cu unitățile "Luftwaffe" în timpul operațiunii. Au fost organizate opt operațiuni de antrenament. Au fost executate aproximativ 450 de misiuni între 22 ianuarie și 10 februarie pentru pregătirea de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
interferențele radio-admosferice care scăzut performațele radarelor britanice de coastă. În plus, bombardiere Dornier Do 217 din cadrul Grupului aerian de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") a primit misiunea organizării unor misiuni de diversiune electronică în zona de vest a Canalului Mânecii pentru păcălirea avioanelor inamice. Corpul aerian IX ("Fliegerkorps IX") comandat de Joachim Coeler s-a pregătit pentru atacarea bazelor aeriene RAF din sud-vestul Angliei și a vaselor britance care ar fi încercat să intercepteze convoiul german. Grupul aerian de recunoaștere strategică nr. 123
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
asigurarea acoperirii a unei părți a acestora. Grupurile care zburau la altitudine joasă puteau să evite detectarea de către radarele de coastă britanice. Galland a cerut ca grupul naval să se bucure de o umbrelă aeriană formată din cel puțin 16 avioane de vânătoare de-a lungul traversării Canalului. Grupul de vânătoare urma să fie împărțit în două subgrupuri de câte opt avioane, fiecare patrulând la o altitudine diferită. Cele opt avioane erau formate din câte două „stoluri” ("Schwärme") a câte patru
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
britanice. Galland a cerut ca grupul naval să se bucure de o umbrelă aeriană formată din cel puțin 16 avioane de vânătoare de-a lungul traversării Canalului. Grupul de vânătoare urma să fie împărțit în două subgrupuri de câte opt avioane, fiecare patrulând la o altitudine diferită. Cele opt avioane erau formate din câte două „stoluri” ("Schwärme") a câte patru avioane. Tactica "Schwärme" implica zborul unui „stol” la nivelul mării și a celui de-al doilea la altitudine, în zigzag. Toate
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
bucure de o umbrelă aeriană formată din cel puțin 16 avioane de vânătoare de-a lungul traversării Canalului. Grupul de vânătoare urma să fie împărțit în două subgrupuri de câte opt avioane, fiecare patrulând la o altitudine diferită. Cele opt avioane erau formate din câte două „stoluri” ("Schwärme") a câte patru avioane. Tactica "Schwärme" implica zborul unui „stol” la nivelul mării și a celui de-al doilea la altitudine, în zigzag. Toate „stolurile” au fost organizate astfel încât să zboare înainte și
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de vânătoare de-a lungul traversării Canalului. Grupul de vânătoare urma să fie împărțit în două subgrupuri de câte opt avioane, fiecare patrulând la o altitudine diferită. Cele opt avioane erau formate din câte două „stoluri” ("Schwärme") a câte patru avioane. Tactica "Schwärme" implica zborul unui „stol” la nivelul mării și a celui de-al doilea la altitudine, în zigzag. Toate „stolurile” au fost organizate astfel încât să zboare înainte și înapoi de-a lungul liniei de vase în grupuri mari de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Toate „stolurile” au fost organizate astfel încât să zboare înainte și înapoi de-a lungul liniei de vase în grupuri mari de câte opt, în tot acest timp piloții păstrând tăcrea radio. Toate misiunile erau cronometrate cu atenție pentru ca să asigure fiecărui avion exact 30 de minute de patrulare deasupra vapoarelor, o perioadă de timp suficient de mare care să permită valului următor de avioane să fie realimentat, reînarmat și să se reîntoarcă în zona de operațiuni. În orice caz, în timpul operațiunii "Donnerkeil
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
opt, în tot acest timp piloții păstrând tăcrea radio. Toate misiunile erau cronometrate cu atenție pentru ca să asigure fiecărui avion exact 30 de minute de patrulare deasupra vapoarelor, o perioadă de timp suficient de mare care să permită valului următor de avioane să fie realimentat, reînarmat și să se reîntoarcă în zona de operațiuni. În orice caz, în timpul operațiunii "Donnerkeil", avioanele s-au reîntors să facă schimbul în doar 20 de minute, ceea ce a însemnat că acoperirea aeriană pentru aproximativ 50% din
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
exact 30 de minute de patrulare deasupra vapoarelor, o perioadă de timp suficient de mare care să permită valului următor de avioane să fie realimentat, reînarmat și să se reîntoarcă în zona de operațiuni. În orice caz, în timpul operațiunii "Donnerkeil", avioanele s-au reîntors să facă schimbul în doar 20 de minute, ceea ce a însemnat că acoperirea aeriană pentru aproximativ 50% din timpul de traversare a fost asigurată de 32 de avioane de vânătoare odată. Forțele RAF au conceput măsuri de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
zona de operațiuni. În orice caz, în timpul operațiunii "Donnerkeil", avioanele s-au reîntors să facă schimbul în doar 20 de minute, ceea ce a însemnat că acoperirea aeriană pentru aproximativ 50% din timpul de traversare a fost asigurată de 32 de avioane de vânătoare odată. Forțele RAF au conceput măsuri de răspuns la o eventuală operațiune germană concertizate în „Operațiunea Fuller”. Forțele aeriene britanice erau convinse că germanii ar fi putut să aleagă Canalul Mânecii ca rută de deplasare. Căpitanul Norman Dening, șeful
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
nocturne. Traversarea grupului naval german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma să asigure trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru orice tip de operațiune. Existau însă numeroase probleme pentru această flotă aeriană avioanele Swordfish aveau o viteză foarte mică de deplasare, iar asigurarea escortei de către aparatelor de vânătoare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru orice tip de operațiune. Existau însă numeroase probleme pentru această flotă aeriană avioanele Swordfish aveau o viteză foarte mică de deplasare, iar asigurarea escortei de către aparatelor de vânătoare era dificilă. Escadrilele de bombardiere erau dispersate și erau greu de concentrat rapid. Una dintre escadrile avea baza la Leuchers (Scoția) și ultimel două în
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Island, Portsmouth și cealaltă la St Eval, Cornwall. "Luftwaffe" a contribuit la operațiune cu cinci grupuri aeriene. Grupurile aeriene 1, 2 și 26 ("Jagdgeschwader 1" sau JG 1, "Jagdgeschwader 2" / JG 2 și "Jagdgeschwader 26" / JG 26) erau dotate cu avioane de vânătoare pe timp de zi, cele mai multe de tip Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190. JG 2 și JG 26 foloseau Fw 190, iar JG 1 - Bf 109. Grupul de vânoare nocturnă 1 ("Nachtjagdgeschwader 1") a fost de asemenea
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
și Focke-Wulf Fw 190. JG 2 și JG 26 foloseau Fw 190, iar JG 1 - Bf 109. Grupul de vânoare nocturnă 1 ("Nachtjagdgeschwader 1") a fost de asemenea repartizat pentru asigurarea superiorității aeriene a convoiului. Acest grup era dotat cu avioane Messerschmitt Bf 110. Grupul de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") avea un rol sprijin aerian, fiind destinat raidurilor de bombardament a aeroporturilor inamice din sudul Angliei și de atragere a aviației de vânătoare RAF în lupte departe de Canalul Mânecii. În total
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
un rol sprijin aerian, fiind destinat raidurilor de bombardament a aeroporturilor inamice din sudul Angliei și de atragere a aviației de vânătoare RAF în lupte departe de Canalul Mânecii. În total, germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de bombardiere. JG 1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
destinat raidurilor de bombardament a aeroporturilor inamice din sudul Angliei și de atragere a aviației de vânătoare RAF în lupte departe de Canalul Mânecii. În total, germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de bombardiere. JG 1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Canalul Mânecii. În total, germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de bombardiere. JG 1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale marinei (Fleet Air Arm) - în principal avioane de tip Beaufort și Swordfish. Pentru atacurile împotriva vaselor inamice au fost repartizate biplanele Beaufort din escadrilele
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]