26,829 matches
-
extremă se realizează la temperaturi înalte, care fac metalul mai ușor de deformat fără să se ajungă la ruperea (distrugerea) lui. Forjarea la cald se realizează la temperaturi între temperatura camerei și temperaturi înalte de forjare. Piesele forjate pot fi clasificate după mărime. Piesele forjate necesită prelucrare în continuare pentru a se obține piesa finită. Metalul prelucrat prin forjare este mai rezistent decât cel obținut prin turnare sau cel din piesele prelucrate pe mașini unelte. Aceasta se datorează curgerii grăunților în urma
Forjare () [Corola-website/Science/311505_a_312834]
-
simfonie derivă din grecescul "syn" ("împreună") și "phōnē" ("a suna"). În secolul al XVII-lea, termenul era folosit pentru introducerile orchestrale ale operelor ("sinfonia"), cantatelor, oratoriilor, pentru introducerile orchestrale ale ariilor, dar și pentru lucrările de ansamblu care puteau fi clasificate ca și sonate sau concerte. Factorul comun în folosirea variată a termenului a fost tratarea simfoniei sau sinfoniei ca o parte dintr-un fragment mai mare dintr-o compoziție. Pentru a înțelege dezvoltarea stilului clasic de simfonie este necesară urmărirea
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
un lac format prin bararea naturală a cursului unui râu), prin intervenția unor animale specializate în construirea de baraje, așa cum sunt castorii și prin intervenția deliberată de barare realizată de om (așa numitele "baraje artificiale"). Barajele realizate de om sunt clasificate după diverse criterii, așa cum ar fi înălțimea, tipul de structură, scopul urmărit prin realizarea barajului ș.a.m.d. Conform standardelor internaționale "barajele mari" sunt cele mai înalte de 15 metri, iar "barajele foarte mari" au peste 150 metri înălțime.
Baraj () [Corola-website/Science/311612_a_312941]
-
sunt numite "singenetice" (de exemplu, straturile de cărbuni, de bauxite, sare gema, localizate în roci sedimentare), iar cele ce iau naștere după formarea rocilor în care sunt cuprinse sunt numite "epigenetice" (de exemplu, zăcămintele filoniene de plumb, zinc). Zăcămintele se clasifică după principiul genetic, morfologic sau mineralogic-tehnologic (după compoziția chimică a zăcămintelor și utilizarea lor în industrie). Cea mai utilizată este clasificarea genetică, conform căreia se deosebesc zăcăminte: Zăcămintele sedimentogene se formează în urmă proceselor chimice, biochimice și diferențierii mecanice a
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
Virusul informatic este în general un program care se instalează singur, fără voia utilizatorului, si poate provoca pagube atât în sistemul de operare cât și în elementele hardware (fizice) ale computerului. Virușii se clasifică în: Câteva dintre efectele pe care le generează virușii software: 1949 Sunt puse pentru prima oara bazele teoriilor legate de programele care se autoreproduc cu mult mai mult . 1981 Virușii Apple 1, 2, și 3 sunt printre primii viruși "în
Virus informatic () [Corola-website/Science/311652_a_312981]
-
de mașină, de obicei către cutia de viteze, poate fi necesară creșterea rotațiilor motorului că acesta să nu se oprească.O creșterea bruscă (exagerată) prea mare a turației motorului provoacă prematur uzură suprafețelor de contact (fricțiune) ale ambreiajului. Ambreiajele sunt clasificate după felul aplicației (funcțiune) și după modul de cuplare. La "convertizorul de cuplu," în care uleiul are funcția transmiterii cuplului, sunt prevăzute două turbine, care la rotații diferite fiind una în cealaltă într-un spațiu redus, una în funcție de pompă și
Ambreiaj () [Corola-website/Science/311723_a_313052]
-
protest față de războiul din Vietnam și a scăderii interesului față de filmele despre al doilea război mondial, filmul a avut succes la public și a devenit unul dintre filmele de referință ale cinematografiei americane. În anul 2003, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii a clasificat acest film ca "semnificativ din punct de vedere cultural" și l-a ales pentru păstrarea sa în Arhiva Națională de Film. Filmul prezintă activitatea generalului american George S. Patton (George C. Scott) în timpul celui de-al doilea război mondial, începând
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
aparatului. Instrumentele seismice însă înregistrează deplasările solului amplificate într-un raport variabil, curba caracteristică ce descrie variația acestui raport fiind funcție de atât de constantele constructive ale aparatului dar și de frecvența undelor înregistrate. După locul unde sunt amplasate seimometrele se clasifică: Seismometrele cu înregistrare indirectă permit separarea senzorului (pendulului fizic) de înregistrator, cel care trebuie ferit de trepidații fiind senzorul. Această separare ajunge până la ordinul sutelor de kilometri, senzorii fiind instalați în mai multe puncte liniștite din țară, iar înregistratoarele fiind
Seismograf () [Corola-website/Science/311025_a_312354]
-
informației seismice de la senzor la înregistrator fiind făcută prin unde radio. În condiții deosebite, distanța senzor-înregistrator poate fi mărită mult. De pildă, pentru studiul seismicității Lunii senzorul a fost instalat pe Lună, iar înregistratorul pe Pământ. De asemenea, seismometrele se clasifică și după modul de obținere a înregistrării:
Seismograf () [Corola-website/Science/311025_a_312354]
-
domeniile de activitate practică a omului. Sunt dispozitive relativ simple, de construcție și precizie diferite, capabile să acopere un domeniu larg de temperatură (între -200 °C și +3000 °C). În funcție de principiul fizic care stă la baza funcționării lor termometrele se clasifică în: Intervalele de temperaturi pentru care se fabrică termometre uzuale de diverse tipuri sunt următoarele: Principiul lor de funcționare se bazează pe variația volumului unui corp termodinamic cu temperatura. Funcționarea lor se bazează pe variația cu temperatura a lungimii unei
Termometru () [Corola-website/Science/311054_a_312383]
-
prin cuvântul determinat. Răspunde la întrebările următoare:Cazul Acuzativ: "despre cine?; despre ce?; pentru cine?; pentru ce?"Cazul Dativ: "cui?"Complementul indirect poate fi exprimat prin: Complementul indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea exprimată de verb. Se clasifică în: Complementul indirect în dativ (cui?) se exprimă prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ. Exemple: (vb. subst.) (pron. dem. D vb.) Complementul indirect cu prepoziție (pe ce?, pe cine?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, pentru cine
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
întrerupător trebuie să respecte criteriile de selectivitate, adică să nu întrerupă, în caz de defect, înaintea unui alt întrerupător situal în aval, și nici după unul situat în amonte. Selectivitatea poate fi de curent sau de timp. Întreruptoarele pot fi clasificate după mai multe criterii: Întreruptoarele care au ca mediu de stingere a arcului, uleiul, pot fi împărțite în două mari categorii: Practica a arătat că folosirea întreruptoarelor cu volum mare de ulei prezintă dezavantaje serioase, dintre care cel mai grav
Întrerupător automat () [Corola-website/Science/311124_a_312453]
-
realizând cea mai completă operă de paremiologie românească - o culegere care reproduce manuscrisul lui Iordache Golescu "Pilde, povățuri și cuvinte adevărate și povești", proverbele și zicătorile din "Povestea vorbei" de Anton Pann, dar și un foarte bogat material adunat și clasificat de autor, inclusiv de la Băsești (astăzi Viișoara (Viișoara), Vaslui), unde a trăit mulți ani printre țărani, ajutându-i în ridicarea lor culturală și în dezvoltarea economică a gospodăriilor lor. I-au trebuit ani întregi de cercetare, ani întregi a întreținut
Iuliu A. Zanne () [Corola-website/Science/311151_a_312480]
-
întinde de-a lungul a peste 1000 de ani de istorie a artei în Europa, Orientul Mijlociu și nordul Africii. Ea include importante curente artistice și perioade, arte naționale și regionale, genuri, renașteri, lucrări ale artiștilor și artiștii înșiși. Istoricii artei clasifică arta medievală în: arta paleocreștină, arta popoarelor migratoare, arta celtică, arta preromanică și arta romanică, arta gotică, arta bizantină și arta islamică. În plus, fiecare „națiune” și cultură a Evului Mediu are stiluri artistice distincte care sunt studiate individual (spre
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
colonizarea franceză, au intervenit modificări pentru a o adapta la utilizarea să că și biserica catolică. A fost eliminat minaretul în stil maghrebin, iar apoi au construi două turnuri și un cor în extinderea sălii de rugăciune. Această a fost clasificată monument istoric de către administrația franceză în 1908. Jamaa al-Jdid este una dintre cele mai recente moschei. A fost construită în 1660 de către Dey Mustapha Pasha într-un stil mai apropiat de cel turcesc. Într-adevăr, moscheea are cupole care amintesc
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
de deflagrație se caracterizează printr-o creștere rapidă și continuă a presiunii gazelor, cu formarea unui lucru mecanic de dislocare sau aruncare, în sensul rezistenței minime. Deflagrația este declanșată printr-un impuls de natură termică (scânteie, flacără). Materialele explozibile se clasifică din punct de vedere al efectului pe care-l pot avea asupra mediului în explozivi de mare, medie și mică putere, precum și explozivii slabi. Explozivii de mare putere sunt explozivi pe bază de nitroglicerină sau nitroglicol (cu conținut de peste 6
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
o au, elementele pulberilor omogene se prezintă sub diferite forme geometrice a căror suprafață laterală poate fi mai mică sau mai mare. Fiind plastice, în timpul procesului de fabricație, pulberilor omogene li se pot da forme variate. Pulberile omogene pot fi clasificate după cum urmează: Pulberile omogene au o bună rezistență mecanică, sunt elastice și flexibile cu un grad mai mare sau mai mic de transparență. Elementele lor, care au forme diferite, prezintă de asemenea și culori diferite: galben deschis, galben închis, verde
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
și soluri de culori intense. Printre acestea se deosebesc ocrul (galben, brun sau roșu), mumia (roșu-aprins), miniul de plumb (roșu-portocaliu), siena, umbra (brună) ș.a. Proprietăți colorante au și gipsul, creta, caolinitul, glauconitul, vivianitul, grafitul, unii cărbuni ș.a. Vopselele se pot clasifica în: Vopseaua ignifugă este un tip special de vopsea ce poate asigura protecția unei suprafețe în caz de incendiu. Vopseaua ignifugă formează un strat termorezistent în condiții de creștere a temperaturii; acest strat acționează ca un izolator crescând rezistența materialului
Vopsea () [Corola-website/Science/311274_a_312603]
-
al unei perspective durabile. "Combustibilii fosili" provin din resturile organice din plante și animale. Principalii combustibili fosili sunt cărbunele, gazele și petrolul. Ei acoperă aproape 80 % din consumul de energie. Ca să producă energie, combustibilii fosili trebuie să ardă, aceștia sunt clasificați ca "epuizabili", pentru că rezervele existente se consumă mai repede decât se produc altele noi. Cărbunele e un tip de "rocă sedimentară" formată din resturi de plante. Acumularea sa a început, probabil, acum 425 milioane ani, când au apărut plantele, dar
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
a fost creată societatea de avocatură Zamfirescu Racoți Predoiu ("ZRP") prin fuziunea a două cabinete de avocați, Călin - Andrei Zamfirescu și Asociații și Racoți - Predoiu. În anii 2007 și 2008, prestigioasele cataloage internaționale Chambers Global și Chambers Europe l-au clasificat pe locul 2 în domeniul Leading Individuals. În paralel cu activitatea juridică, a predat dreptul comercial la Facultatea de Drept din cadrul Universității București (1994-2007). El este membru în următoarele organizații profesionale: Baroul București (1991), Uniunea Națională a Barourilor din România
Cătălin Predoiu () [Corola-website/Science/311789_a_313118]
-
deplasare mai confortabilă și sunt mai ușoare decât construcțiile cu șasiu separat. Accesul la ultimul rând de scaune se face primul ușile laterale din spate, care se deschid fie în modul obișnuit, prin pivotare, fie prin culisare. Monovolumele se poate clasifica în terei sau patru segmente: mari, compacte, mini și, uneori, micro. Monovolumele mari sunt cele mai lungi de 4600 de mm de exemplu Renault Espace, Toyota Previa, Dodge Caravan, Honda Odyssey, Ford Galaxy și Eurovan. Monovolumele compacte au între 4200
Monovolum () [Corola-website/Science/311819_a_313148]
-
mai ocupat nimeni până în anii '30 ai secolului al XX-lea. Începând cu anul 1751, un șir de cercetători, bazându-se pe descrierile lui Steller și pe blănurile și scheletele de vidre de mare aduse în Europa, au încercat să clasifice specia din punct de vedere taxonomic. Însă, dat fiind faptul că vidra de mare posedă o mulțime de particularități morfologice ce o deosebesc de alte specii, clasificarea taxonomică a fost revizuită de numeroase ori. Astfel, Steller, apoi și Iohann Exberg
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
din punct de vedere taxonomic. Însă, dat fiind faptul că vidra de mare posedă o mulțime de particularități morfologice ce o deosebesc de alte specii, clasificarea taxonomică a fost revizuită de numeroase ori. Astfel, Steller, apoi și Iohann Exberg, au clasificat vidra de mare în familia lutrelor ("Lutra"). Carl Linné a atribuit-o familiei mustelidelor ("Mustela"), pentru ca mai apoi Peter Pallas să o clasifice în familia focilor ("Phoca"). La mijlocul secolului al XIX-lea, vidra de mare a fost, în sfârșit, clasificată
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
alte specii, clasificarea taxonomică a fost revizuită de numeroase ori. Astfel, Steller, apoi și Iohann Exberg, au clasificat vidra de mare în familia lutrelor ("Lutra"). Carl Linné a atribuit-o familiei mustelidelor ("Mustela"), pentru ca mai apoi Peter Pallas să o clasifice în familia focilor ("Phoca"). La mijlocul secolului al XIX-lea, vidra de mare a fost, în sfârșit, clasificată într-o familie separată - cea a enhidrelor ("Enhydra", termen introdus de naturalistul scoțian John Fleming în anul 1822), însă tendința de a unifica
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
clasificat vidra de mare în familia lutrelor ("Lutra"). Carl Linné a atribuit-o familiei mustelidelor ("Mustela"), pentru ca mai apoi Peter Pallas să o clasifice în familia focilor ("Phoca"). La mijlocul secolului al XIX-lea, vidra de mare a fost, în sfârșit, clasificată într-o familie separată - cea a enhidrelor ("Enhydra", termen introdus de naturalistul scoțian John Fleming în anul 1822), însă tendința de a unifica această familie cu vidrele într-o familie unică - lutrele ("Lutrinae") - a durat până la sfârșitul secolului XX. În
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]