25,906 matches
-
perfect omenească 8. Carol credea în fascism. Se întorsese cu intenția fermă de a desființa sistemul parlamentar. Călătorise în Italia încă în 1925 (cu ajutorul lui Argetoianu) ca să se familiarizeze cu activitățile guvernului lui Mussolini 9. Deși Carol avea îndoieli, activitățile democratice din România cuplate cu efectele Depresiunii constituiau un impuls pentru transformarea țării într-un stat fascist și autoritar sub conducerea lui. Așa cum spunea Carol, "motivul crizei politice și spirituale a României poate fi găsit în fascinația ideilor și a reformelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
subiectivă pentru Italia. Trezirea brutală la realitate se va produce în 1939, atunci cînd a fost nevoit să privească lucrurile în față. Mussolini avea un dispreț suveran față de națiunile "frățești", "surori", "cumnate", împărțind în schimb lumea în națiuni dominatoare și democratice. Profund afectat, Iorga l-a avertizat: unii lideri doresc expansiune și război, alții vor pace. Dar chiar și în țările totalitariste, oamenii vor pace, indiferent de ceea ce vor liderii lor. Dorința de pace poate fi înăbușită în timp de pace
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sînt originale și controversate 159. Autorul acestei cărți le-ar considera mai curînd originale decît controversate, în special modul în care îl interpretează el pe Mihai Viteazul, ca și pe celălalt fulger de-o clipă al scenei românești, acea sclipire democratică incitatoare (un alt istoric politician) care a fost Nicolae Bălcescu. Panaitescu a reintrodus în istoriografia românească un element căruia i se simțea lipsa de la dispariția lui Bogdan: cunoașterea profundă a limbilor slave, de la fundamentala slavă veche (bisericească), trecînd prin polonă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Oliver Wendell Holmes spunea odată: "E țara mea, fie că este dreaptă sau nedreaptă". Magistratul Holmes nu se referea la o "purificare etnică". Dar protejat de două oceane, suveran pe continent și înzestrat cu bogății de nedescris și cu instituții democratice naționalismul Statelor Unite nu era nici pe departe primejduit în măsura în care erau naționalismul românesc sau naționalismele balcanice. Dacă se simțea în pericol, reacționa împotriva americanilor nativi la fel de fără absolut nici un fel de scrupule, așa cum o făcuse în 1942 împotriva americanilor de origine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate. Ca intelectual, Iorga era un dușman înverșunat al oricărei dictaturi. (El a reușit de multe ori să se împotrivească înseși Dictaturii Regale pe care o susținea cu atîta zel). Personalitatea lui Iorga era autoritară, deci incompatibilă cu un proces democratic: el era incapabil să accepte critica, Partidul, ziarele, școlile și activitățile sale fiind un fel de "expoziție personală". Trebuie să ținem minte că pentru multă lume din Europa central-răsăriteană democrația înseamnă (în cel mai bun caz!) principiul majorității. Nu prea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost executați pentru crimele săvârșite În urma unui proces legal; li se adaugă 55 de fasciști masacrați de partizani pe 17 iulie 1945 În Închisoarea Schio. În timpul Războiului Rece, transformarea suspect de facilă a Italiei din putere a Axei În aliat democratic a fost pusă pe seama presiunii străine (americane) și a influenței politice a Vaticanului. În realitate, lucrurile erau mai complicate. Desigur, Biserica Catolică a scăpat ușor, având În vedere faptul că Pius al XII-lea a avut relații călduroase cu regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
micii Întreprinzători, bancherii și funcționarii publici care contribuiseră la instaurarea regimurilor de ocupație, la construcția Zidului Atlantic pentru a preveni invazia Franței de către Aliați sau la aprovizionarea forțelor germane au fost lăsați În funcții, pentru a oferi aceleași servicii regimurilor democratice care au urmat, garantând o anumită continuitate și stabilitate. Probabil că astfel de compromisuri erau inevitabile. Colapsul moral și amploarea distrugerilor din 1945 Însemnau că puținul care mai rămăsese trebuia folosit ca piatră de temelie pentru viitor. Guvernele provizorii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nazismului și reacția stârnită de programele de denazificare, penuria de alimente și epidemia de infracțiuni minore i-ar putea favoriza pe sovietici sau neonaziști. Din fericire pentru statele occidentale, În primăvara anului 1947 partidele lor comuniste Încă propovăduiau calea modernă, democratică, adoptată În 1944. În Franța, Maurice Thorez Încă Îi mai Împingea pe mineri să „producă”. Ambasadorul britanic În Italia vorbea despre influența moderatoare a lui Togliatti asupra aliaților săi socialiști, mai „Înfierbântați”. Stalin avea și el motive Întemeiate să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscova drept bună-credință. El presupunea că Aliații occidentali au Înțeles că sovieticii plănuiau să ocupe și să controleze jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul sovietic În zona estică erau pur formale, neplăceri inevitabile În trăncăneala democratică. Constatând că Vestul a Început să-și ia propria retorică prea În serios, pledând pentru libertate și autonomie În Estul european, conducerea sovietică a răspuns sincer indignată. Tonul reacției este perfect surprins Într-o Însemnare făcută de Molotov În februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceeași tabără cu cei care fuseseră dispuși să i se alăture lui Hitler pentru a-i ține pe comuniști la distanță. Dar cea mai bună soluție pentru Vest era să-i Încurajeze pe germani să creeze ei Înșiși un stat democratic occidental”. Vtc "V" Venirea Războiului Recetc "Venirea Războiului Rece" Imaginați-vă Imperiul Austro-Ungar Împărțit Într-o mulțime de republici mari și mici. Ce Început promițător pentru monarhia rusă universală! František Palacký (aprilie 1848) Iugoslavii vor Macedonia de la greci. Vor și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și ai războiului civil spaniol: a favorizat formarea guvernelor „de uniune națională” (coaliții formate din comuniști, socialiști și alte partide „antifasciste”), care urmau să-i excludă și să-i persecute pe susținătorii vechiului regim, dar Într-o manieră precaută și „democratică”, mai degrabă reformistă decât revoluționară. Înainte de sfârșitul războiului sau imediat după aceea, fiecare țară din Europa de Est avea un asemenea guvern de coaliție. Chestiunea responsabilității pentru scindarea Europei suscită Încă experților răspunsuri divergente, de aceea merită poate subliniat faptul că nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mod tradițional, partidele comuniste erau slabe; nimic altceva decât un mijloc pentru atingerea acestui scop. Discipolilor săi, care se minunau În 1945 de politica partidului, liderul comuniștilor est-germani, Walter Ulbricht, le explica În particular: „E foarte clar - trebuie să pară democratic, dar să menținem totul sub control”. Controlul era, Într-adevăr, chiar mai important decât măsurile luate. Nu Întâmplător În fiecare guvern de coaliție - „front patriotic”, „guvern de unitate” sau „bloc al partidelor antifasciste” - comuniștii Încercau să dețină ministerele-cheie: Ministerul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puțin decât unii dintre partenerii săi de coaliție. Despre „socialism” ca obiectiv se vorbea rareori. Scopul declarat al comuniștilor În 1945 și 1946 era să „desăvârșească” revoluțiile burgheze neterminate din 1848, prin redistribuirea proprietății, garantarea egalității și respectarea drepturilor democratice Într-o parte a Europei În care cele trei fuseseră dintotdeauna sporadice. Erau țeluri tangibile (cel puțin În aparență) și seducătoare pentru cei care, la fața locului sau În Europa de Vest, voiau să creadă În bunele intenții ale lui Stalin. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împreună cu rezultatul impasului din Germania, aceasta era grija lui principală, cel puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc a fost treptat marginalizat, suporterii săi amenințați, liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai târziu, Miko³ajczyk fugea din țară pentru a scăpa cu viață. Rămășițe ale Armatei de Interior (AK) din timpul războiului au continuat câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Armatei Roșii, dacă trebuiau să se deplaseze spre vest către Austria (sau, mai târziu, spre sud către Iugoslavia). Dacă ar fi existat un amplu sprijin popular pentru comuniștii locali, sfetnicii lor sovietici ar fi ales să joace până la capăt cartea „democratică”. Dar și În Ungaria comuniștii s-au dovedit constant nepopulari, chiar și la Budapesta. Deși etichetat drept reacționar și chiar fascist, Partidul Micilor Proprietari (echivalentul maghiar al partidelor țărănești) a obținut majoritatea absolută În alegerile naționale din noiembrie 1945. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condiții, calea maghiară spre socialism semăna teribil cu cea a vecinilor de la est. La următoarele alegeri, din mai 1949, Frontul Popular a obținut 95,6% din voturi. Dacă privim În urmă, e limpede că speranțele pentru o Europă de Est democratică erau minime după 1945. Europa Centrală și de Est nu avea suficiente tradiții democratice sau liberale autohtone. Regimurile interbelice În această parte a Europei fuseseră corupte, autoritare și uneori criminale. Vechile pături dominante erau adesea venale. Adevărata clasă stăpânitoare În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
următoarele alegeri, din mai 1949, Frontul Popular a obținut 95,6% din voturi. Dacă privim În urmă, e limpede că speranțele pentru o Europă de Est democratică erau minime după 1945. Europa Centrală și de Est nu avea suficiente tradiții democratice sau liberale autohtone. Regimurile interbelice În această parte a Europei fuseseră corupte, autoritare și uneori criminale. Vechile pături dominante erau adesea venale. Adevărata clasă stăpânitoare În Estul european interbelic erau funcționarii, recrutați din aceeași pătură socială care avea să furnizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demisia imprudentă a miniștrilor necomuniști (din motivul credibil, nedemonstrat, că poliția fusese infiltrată de comuniști), pentru a obține controlul asupra țării. Lovitura de stat de la Praga a avut o importanță enormă, tocmai pentru că s-a produs Într-o țară relativ democratică și care părea prietenă cu Moscova. Ea a solidarizat puterile occidentale, care au dedus că marșul comunist se continuă spre Vest4. I-a salvat, probabil, pe finlandezi: din cauza problemelor pe care lovitura de stat cehă i le crease În Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezentanții partidelor ceh și slovac, pe care critica Îi viza În egală măsură) au fost realmente luați prin surprindere. Coexistența pașnică, de felul celei pe care o urmăriseră ei În politica internă, nu mai era la ordinea zilei. O „tabără democratică antiimperialistă” (În cuvintele lui Jdanov) se forma și trebuia urmată o nouă linie de partid. De acum, Moscova le cerea comuniștilor să fie mai atenți, subordonând considerațiile locale intereselor sovietice. După Szklarska Porêba, comuniștii de pretutindeni au trecut la tactici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Început le-ar fi putut ușura comuniștilor accesul la putere, dar nu le garanta sprijin local pentru politica sovietică. Experiența practică a unui regim comunist putea altera preferința de moment pentru comuniști În loc de fasciști sau pentru o formă de socialism democratic. Chiar garanțiile sovietice Împotriva revanșismului german puteau, cu vremea, să-și piardă din greutate. Stalin trebuia să se asigure de supunerea neclintită a sateliților vecini, iar pentru asta nu avea decât o soluție: mai Întâi, Partidul trebuia să-și asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au realizat că Stalin nu intenționa să „repete Coreea” În Europa Centrală, cele două tabere tot nu s-au apropiat de un acord. Poziția oficială a Vestului era că cele două Germanii apărute În 1949 trebuiau reintegrate Într-un stat democratic unic. Dar, câtă vreme germanii nu puteau alege liber regimul politic În care să trăiască, o asemenea reunificare era imposibilă. Între timp, Republica Federală Germană Îi reprezenta pe toți cetățenii germani. Dincolo de versiunea oficială, nici americanilor și nici europenilor nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alta În dezbaterile pe tema dezarmării, ei și-au văzut de ograda proprie. Aspectul cel mai remarcabil al scenei politice europene din anii ’50 nu erau Însă schimbările vizibile, ci schimbările invizibile. Surprinzător, În Europa de după război au reapărut state democratice autonome, care nu aveau nici mijloacele, nici intenția să se războiască și care erau conduse de oameni În vârstă al căror crez politic comun și tacit era „Fără experimente”. În ciuda așteptărilor generale, temperatura politică a Occidentului a părăsit zona incandescentă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numărau, pentru prima oară În multe locuri, femei); guvernele și partidele politice au reacționat corespunzător. În Italia mai ales, schimbarea era izbitoare. Spre deosebire de celelalte state mediteraneene - Portugalia, Spania și Grecia -, Italia a devenit o democrație și a rămas un stat democratic de-a lungul deceniilor postbelice. Era o adevărată performanță. Italia era o țară profund scindată. Însăși existența ei ca stat a fost multă vreme un subiect controversat, care avea să revină În actualitate. Unele studii de la Începutul anilor ’50 sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pusă la cale de dreapta a distrus bastionul social-democrat din „Viena roșie” și, odată cu el, democrația austriacă. Din 1934 până la invazia nazistă, Austria a devenit un regim clerical autoritar, În care partidul catolic deținea monopolul puterii. Prima și nefericita experiență democratică În Austria era o amintire apăsătoare pentru republica postbelică. Creștin-socialii, reîncarnați În Partidul Popular Austriac, Își făceau un titlu de glorie din opoziția lor față de anexarea germană În 1938, dar treceau sub tăcere contribuția majoră avută, cu patru ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Cehoslovacia). Din cauza acestei poziții vulnerabile, erau mai prudente politicile conciliante, neconflictuale, acasă și peste hotare. În plus, Războiul Rece Îi atribuise Austriei, prin asocierea cu blocul vestic, o identitate greu de proiectat din interior: o țară occidentală, liberă și democratică. Dar stabilizarea politică a Austriei s-a datorat mai ales opiniei generale că trebuiau evitate confruntările ideologice care divizaseră țara Înainte de război. De vreme ce Austria trebuia să ființeze - după 1945 nu se mai punea problema anexării ei la Germania vecină -, comunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]