26,397 matches
-
(fr. Stéphane Lupasco, n. 11 august 1900, București - d. 7 octombrie 1988, Paris) a fost un filosof român de limbă franceză. Se naște la 11 august 1900 în București. Provine dintr-o familie de boieri moldoveni, tatăl său fiind politician și avocat. În 1916 ajunge în Franța, unde va trăi până la sfârșitul zilelor sale. Studiază la , Paris. În 1920 își susține bacalaureatul. Între anii 1924-1927, studiază filosofia, biologia și fizica (cu Louis de Broglie) la Sorbona
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
steagul adoptat de către revoluționarii din principatele Moldova și Țara Românească a fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal (cu albastrul sus, galbenul la mijloc și roșul jos, conform semnificației: „Libertate (cerul albastru), Dreptate (ogoarele aurite), Frăție (sângele poporului”). În 26 aprilie 1848, studenții moldoveni și munteni din Paris salutau noul guvern revoluționar francez cu un steag național având culorile albastru, auriu și roșu „ca semn frățesc al moldovenilor și muntenilor” . Deviza scrisă pe flamuri era „DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” (Dreptate, Frăție) pe galben. Mișcarea de eliberare
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
flamura drapelului tricolor național. Din primăvara anului 1917 tricolorul (numit în documentele epocii: „steagul național”, „steagul românesc”, „drapelul Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldovenești” etc.) a fost arborat în satele și orașele basarabene, precum și la Odesa, Kiev, Sevastopol, oriunde se aflau ostașii moldoveni . La 17-18 decembrie 1917 tricolorul a fost arborat de Georghe Mare pe clădirea din Tiraspol, unde se desfășurase Congresul Moldovenilor din Transnistria . După anexare forțată a Basarbiei, de către URSS în 1940, a fost impus un drapel străin tradiției istorice și
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
din 17 septembrie 2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova stabilește în anexa nr. 2 nuanțele recomandate ale celor cinci culori care apar pe drapel, prin referință la cîteva sisteme de definire a culorilor, astfel: În decembrie 2007, fostul președinte moldovean Vladimir Voronin și-a arătat antipatia fata de drapelul și stema Republicii Moldova pe motiv că sunt prea românești, și l-a numit „drapel fascist” . În mai 2011, câțiva vorbitori de limba rusă din Chișinău au ars . În martie 2012, consiliile
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
97 % în cele 46 % din teritoriul vechiului voievodat (principat), aparținând astăzi României, în proporție de 76 % în cele 36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii Moldova, și în proporție de 8 % în cele 18 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Ucrainei. Armata moldoveană era formată din fermierii și săteni, care trebuiau să se înroleze. Sub domnia lui Ștefan cel Mare armata a fost reformată prin promovarea bărbați puternici la infanterie (răzeși) și cavalerie ușoară (hânsari) atât încât să se facă mai puțin dependentă
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
îndeplinit rolul de infanterie grea, și plăieșii, țărani liberi a cărui rol a fost cel al polițiștilor de frontieră: au păzit trece de pe munte și au fost pregătiți pentru o ambuscadă inamică și de a lupta împotriva invadatorilor. Doctrina militară moldoveană "(ca și cea valahă"), a fost defensivă, războaiele a fost o politică de „pământ pârjolit”, combinate cu hartuirea inamicului folosind avansează hit-și-rula tactici și întreruperi de linii de comunicații și de aprovizionare, urmată de o scară largă ambuscadă: un dușman
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
1826-1851) și apoi pe cel de mitropolit al Moldovei și Sucevei (1851-1861). Mitropolitul (din botez Sandu Miclescu), fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav, s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), apoi trecut la Mănăstirea Neamț; a fost hirotonit ierodiacon (1821) și apoi ieromonah (1824). Pentru merite deosebite este ales episcop de
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
vest a raionului Ismail, pe malul nord-vestic al lacului Cugurlui și pe cel sud-vestic al lacului Ialpug. Satul Lărgeanca se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Aici locuiau în secolul al XVIII-lea țărani moldoveni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-
Lărgeanca, Ismail () [Corola-website/Science/318387_a_319716]
-
(n. 12 septembrie 1922, s.Mihuleni - d. 23 februarie 1998, Chișinău) a fost o scriitoare moldoveană, laureată a Premiului de Stat RSSM (1984). s-a născut la 12 septembrie 1922 în satul Mihuleni, județul Orhei într-o familie de vrednici gospodari - Pavel și Nadejda Lupan. Copilăria și-a petrecut-o printre țăranii din partea locului, de la care
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
Sasic. El se află la o distanță de 13 km sud de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Eschipolos (în ), în acel an el fiind redenumit Hliboke. Satul Eschipolos a fost întemeiat de către țărani moldoveni, numindu-se inițial "Adâncata". Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Baccialia (în ), în acel an el fiind redenumit "Баштанівка". Satul Baccialia a fost fondat în anul 1806 de către țăranii moldoveni fugiți de pe moșiile din Basarabia. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. În apropierea localității trece drumul Odesa - Chilia Nouă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Satul Nerușai a fost întemeiat în anul 1777 de către țărani moldoveni fugiți de iobăgie, numindu-se inițial Noroșei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Borisovca a fost întemeiat în anul 1822 de către țărani moldoveni fugiți de iobăgie. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
au finanțat construirea unei noi biserici cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, planurile și construcția bisericii fiind executate de un arhitect din Transilvania, Herr Leiopold. Decorarea interioară a bisericii - pictura murală interioară, sculptura și pictura catapetesmei, au fost realizate de meșterul moldovean Eustatie Altini. Această biserică este cea mai veche biserică din Iași la care numele arhitectului este menționat în pisanie. Lucrări importante de restaurare au fost executate în anii 1840, 1882-1883, 1948. După 1990, degradările importante făceau absolut necesare noi lucrări
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
A fost înființat în martie 1969, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Acest raion are o suprafață de 861 km² și 39.903 locuitori (2001) , în majoritate de naționalitate moldoveni (români). Din componența raionului fac parte orașul Reni și 7 comune rurale. Înainte de ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, teritoriul său a făcut parte din județul Ismail al României Mari. În prezent, Reni a rămas
Raionul Reni () [Corola-website/Science/317942_a_319271]
-
și una încheiată în semicerc (în axa contraabsidei). O altă intrare se face printr-o ușă amplasată pe peretele sudic al absidei altarului. Catapeteasma este din lemn masiv, sculptată cu vrejuri și acante, fiind realizată odată cu biserica de către un zugrav moldovean anonim. În afară de cele patru icoane împărătești, toate icoanele catapetesmei sunt nedemontabile, făcând corp comun cu peretele de sculptură. Biserica este parțial pictată în frescă în ulei, în stil neoclasic, de către zugravul polonez Leon Panasinschi. În naos se află cei patru
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Academiei, A. Alexeev (acesta mai era și Președinte al Consiliului științific specializat), mi-a propus să aleg ziua susținerii tezei: 4 sau 19 martie 1992. Am acceptat, ramînînd surprins de preocuparea și implicarea acestor personalități remarcabile în soarta unui tînăr moldovean. "La întoarcerea mea la Chișinău, i-am raportat comandantului Academiei Naționale de Poliție, domnului Tudor Roșca, despre discuție și termenul susținerii tezei. Gratie acestuia, mi-au fost create cele mai favorabile condiții, care au permis să mă pregătesc de susținerea
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
deal de lângă satul Băcăoani (comuna Muntenii de Jos), locul bătăliei de la Podul Înalt. Statuia a fost dezvelită la 25 octombrie 1975 cu prilejul aniversării a 500 de ani de la victoria de la Podul Înalt - Vaslui (la 10 ianuarie 1475) a oștilor moldovene conduse de Ștefan cel Mare împotriva oștilor turcești. Pe fațada principală a soclului statuii se află următoarea inscripție în relief, cu litere din bronz: ""Ștefan cel Mare, Domn al Moldovei, 1457-1504"". Înainte de Revoluția din decembrie 1989, la statuia lui Ștefan
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
o greutate de 19 tone. Ea este așezată pe un soclu înalt de 8 metri. De o parte și de alta a scărilor care duc la monument se află câte un basorelief de bronz cu scene simbolice din activitatea domnitorului moldovean. Într-unul din basoreliefuri este prezentată o scenă în care voievodul primește solia turcilor, iar în celălalt este o scenă în care Ștefan se află în mijlocul oamenilor de rând. Cele două basoreliefuri sunt realizate de sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu.
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Chisșla-Zamjieva era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%). Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 96 (4+92), reprezentând 3,87% din populație . În prezent, satul are 2.310 locuitori, preponderent ucraineni.
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, satul Crocva face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3 (1+2), reprezentând 1,15% din populație . În prezent, satul are 221 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Crocva era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%).
Crocva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315921_a_317250]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, satul Rosoșani face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 34 (3+31), reprezentând 1,52% din populație . În prezent, satul are 2.125 locuitori, preponderent ucraineni. Satul se află în apropierea frontierei cu Republica Moldova, aici funcționând punctul internațional rutier de trecere a frontierei Rosoșani - Briceni, între Ucraina
Rosoșani, Chelmenți () [Corola-website/Science/315905_a_317234]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, satul Mihăileanca face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 6 (3+3), reprezentând 1,06% din populație . În prezent, satul are 568 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Mihăileanca era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Mihăileanca, Chelmenți () [Corola-website/Science/315918_a_317247]
-
denumit Resteu-Atachi în limba română sau Dnistrivka (Nistreni) în limba ucraineană. Începând din anul 1991, satul Resteu-Atachi face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 11 (2+9), reprezentând 0,85% din populație . În prezent, satul are 1.208 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Resteu-Atachi era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Resteu-Atachi, Chelmenți () [Corola-website/Science/315911_a_317240]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, satul Percăuți face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 6 (3+3), reprezentând 0,36% din populație . În prezent, satul are 1.399 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Percăuți era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Percăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315893_a_317222]