25,884 matches
-
lui Llyr. Protagonistul este Bendigeidfranxe "Bendigeidfran" („Brânxe "Brân" cel binecuvântat”), fratele lui Manawydanxe "Manawydan" și nepotul lui Beli Mawr. Acesta o dă pe sora sa Branwenxe "Branwen" de soție lui Matholwchxe "Matholwch", regele Irlandei, Însă ea este tratată atât de rău de către soț, Încât Brân declară război cumnatului și invadează Irlanda. Are loc o mare bătălie care se Încheie cu Înfrângerea britanilor: supraviețuiesc doar Brân, rănit mortal, și alți șapte oameni. Acesta cere să i se taie capul care rămâne mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
14), Civilis i-a incitat pe batavi la revoltă cu ocazia unui prânz ritual Într-o crâng sacru („Civilis, sub pretextul unui banchet sacru, i-a invitat pe plebeii cei mai Îndrăzneți ș...ț, a Înșiruit nedreptățile, persecuțiile și celelalte rele ale oprimării”). Informațiile istorice confirmă vechimea și răspândirea lucus-ului În funcție de templu. Termenii de origine germană nordică veche loh și bar, „loc sacru, altar”, indică tocmai pădurea sacră. În rest, puținele temple care existau deja Într-o epocă mai veche trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi așteaptă pe războinicii adunați În Walhalla nu este unul liniștit, pentru că Odin i-a adunat ca să fie alături de el În ziua Catastrofei Finale ( În limba nordică antică, Ragnarok, propriu-zis „destinul zeilor”, transformat apoi În Ragnarøkkr, „amurgul zeilor”), când forțele răului se vor arunca În luptă pentru a distruge zeii și ordinea cosmică guvernată de aceștia. Despre acest lucru, care va Începe cu o perioadă de depravare morală a oamenilor, se vorbește pe larg În Völospá: Frații se vor lupta și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al zeului. Acest lucru va avea consecințe majore asupra structurii panteonului germanic. Am văzut, Într-adevăr, că Odin dobândește puteri tipic militare: devine suveranul războinicilor morți, iar În ziua Catastrofei Finale va conduce cetele de zei În lupta Împotriva forțelor răului. La rândul său, Tyrxe "Tyr", pentru a tutela ordinea universală, va dobândi și el, după cum am văzut, puternice conotații războinice. Rezultatul acestui proces este trecerea celor doi suverani ai primei funcții În cea de-a doua, cea militară. Astfel, cade
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putem referi imediat la Lokixe "Loki", pentru importanța pe care o are În punerea În mișcare a evenimentelor de importanță cosmică. Lokixe "Loki" este un personaj Înzestrat cu o mare inteligență și multă Îndemânare, dar scopul tuturor acțiunilor sale este răul. Nu se Încadrează În nici una dintre cele trei funcții, pentru că nu intenționează să Întreprindă vreo activitate pozitivă. Deși Îi frecventează pe Aesir, este totuși o ființă clar demonică, ai cărei fii sunt chiar Infernul, lupul Fenrirxe "Fenrir" (care l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sosirea Înfricoșătorului Thorrxe "Thorr" Îl reduce la tăcere și Îl face să se Îndepărteze, profețind Încet, dar cu satisfacție, iminența Catastrofei Finale („peste toate averile care sunt aici Înăuntru se va aprinde o flacără Înaltă”). Personaje care se bucură de rău și provoacă cu obstinație disensiuni se mai Întâlnesc și În alte culturi. Ne putem gândi la Bricciu Limbă-Veninoasăxe "Bricciu Limbă-Veninoasă" care provoacă mereu conflicte Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care provoacă mereu conflicte Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe "Cúchulainn", Loegairexe "Loegaire" și Conallxe "Conall". Dar Bricciu rămâne o ființă umană, nu are puterile supranaturale ale unui zeu, iar relele pe care le provoacă nu au dimensiune cosmică, așa cum se Întâmplă În cazul lui Lokixe "Loki". Punctul culminant al carierei negative a lui Lokixe "Loki" este uciderea lui Baldrxe "Baldr". Acesta, fiul lui Odin și al lui Friggxe "Frigg", este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i-a Înfățișarea unei uriașe pe nume Thökkxe "Thökk" și răspunde cu răceală celor care o invită să plângă: „Infernul să rămână cu ceea ce are”. Destinul lui Baldr este astfel pecetluit, iar pe pământ Începe o epocă a nelegiuirii: forțele răului Încep să atace, urmează să Înceapă Catastrofa Finală, despre care am vorbit mai sus. Figura lui Baldrxe "Baldr" și, mai ales, Catastrofa Finală au dat naștere multor ipoteze legate de originea și semnificația lor. De exemplu s-a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
renasc În fiecare an și care sunt foarte atestate În culturile mediteraneene; În ceea ce privește Catastrofa Finală, cercetătorii s-au gândit la o influență a gândirii religioase avestice, care, la rândul ei, prevestește o bătălie finală Între principiul binelui și cel al răului. Însă, așa cum a clarificat Dumézil (1959b), rădăcinile acestor figuri și evenimente sunt mult mai diferite și mai vechi. Wikander (1947), Într-un articol scurt și remarcabil, a demonstrat că personajele principale din Mah³bh³rata, marele poem epic indian, sunt, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hödrxe "Hödr" să participe la un joc care se Încheie cu trimiterea lui Baldrxe "Baldr" În infern); 2) exilul lui YudhiÌÚhira dă naștere unei perioade Întunecate care se va Încheia cu un mare război Între reprezentanții binelui și cei ai răului, În care aceștia din urmă vor fi Învinși (= exilul lui Baldrxe "Baldr" marchează Începutul unei epoci de decădere morală care se va Încheia cu bătălia finală Între zei și forțele răului); se poate aduce aici obiecția că, În India, Învinge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un mare război Între reprezentanții binelui și cei ai răului, În care aceștia din urmă vor fi Învinși (= exilul lui Baldrxe "Baldr" marchează Începutul unei epoci de decădere morală care se va Încheia cu bătălia finală Între zei și forțele răului); se poate aduce aici obiecția că, În India, Învinge binele, iar În Germania răul, Însă această obiecție este depășită dacă se ține cont de faptul că: 3) În Germania triumful răului este doar aparent, pentru că Baldrxe "Baldr" și o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmă vor fi Învinși (= exilul lui Baldrxe "Baldr" marchează Începutul unei epoci de decădere morală care se va Încheia cu bătălia finală Între zei și forțele răului); se poate aduce aici obiecția că, În India, Învinge binele, iar În Germania răul, Însă această obiecție este depășită dacă se ține cont de faptul că: 3) În Germania triumful răului este doar aparent, pentru că Baldrxe "Baldr" și o nouă generație de Aesir-i se vor Întoarce să domnească, la fel cum și În India
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va Încheia cu bătălia finală Între zei și forțele răului); se poate aduce aici obiecția că, În India, Învinge binele, iar În Germania răul, Însă această obiecție este depășită dacă se ține cont de faptul că: 3) În Germania triumful răului este doar aparent, pentru că Baldrxe "Baldr" și o nouă generație de Aesir-i se vor Întoarce să domnească, la fel cum și În India YudhiÌÚhira se va Întoarce la domnie. Această analogie Între un mit germanic și unul indian nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
desființându-se astfel clar cunoscuta opinie conform căreia orice reflecție escatologică ar fi străină. Dimpotrivă, această reflecție, chiar dacă se găsește Într-o formă primară, a existat cu siguranță și a avut un caracter esențialmente optimist: după o victorie inițială a răului și o Întâlnire care, la prima vedere, pare a-i pecetlui triumful, În final, binele este menit să Învingă, dând naștere unei epoci a inocenței și a bucuriei. Alături de divinitățile proprii fiecărei funcții, religia indo-europeană cunoștea și divinități care acționau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
una generică, în măsura în care acesta își asumă trăirile semenilor săi din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală intră, de pildă, într-un discurs ce transpune un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
erau „gângavi”, termen În circulație Încă, sau „răicavi”, astăzi dispărut. Un termen dispărut este „apestisit”. Apestisit reprezintă similarul lui arierat mintal, „unii cuconi, fiindu-le firea mai iute și mai vârtos trează, ei numai cât aleg de socotesc binele și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea minții și cad” (Miron Costin). În ceea ce privește epilepsia, pe lângă termenii amintiți anterior, care au avut o veche circulație orală, În textele scrise găsim și termenul sugestiv de patimă, patima „cea rea” și
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
aceeași epocă, pune pe buzele Ierusalimului cuvinte asemănătoare: „Yhwh m-a părăsit, Domnul meu m-a uitat” (cf. și Is 40,27). Pentru a lupta împotriva disperării și a descurajării, Gn 1 pornește de la originile lumii pentru a demonstra că „răul” nu face parte din planul divin. Lumea creată de Dumnezeu este cu totul pozitivă. De exemplu, Gn 1 nu conține nici o negație. Textul repetă de șapte ori (numărul sacru) că „Dumnezeu a văzut [ceea ce a făcut] că era bun” (1
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
31). Ultima oară spune chiar că „Dumnezeu a văzut că tot ceea ce a făcut era foarte bun” (1,31). Înseamnă, prin urmare, că rădăcina fiecărui lucru și a fiecărei ființei din această lume este sănătoasă. Dacă există decăderea, moartea și răul, acestea au apărut într-un al doilea moment. E suficient (ca să zicem așa) să „săpăm” dedesubtul decăderii și răutății care se găsesc în univers ca să regăsim un strat intact al bunătății inițiale a creației așa cum a ieșit din mâinile lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul” și trebuie să dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui Dumnezeu? 3. Unele pericole ale genului literar al epopeii Suntem foarte conștienți de pericolele acestui fel de a scrie istoria. Deja Cartea lui Iosue, prin insistența sa
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
împlinirii legii induce un anumit „cod moral” în această lume războinică. Alte cărți, în special cărțile profetice și sapiențiale, dar și unele pagini ale Pentateuhului, vor arăta că Dumnezeu poartă război nu împotriva persoanele sau popoarelor, ci mai degrabă împotriva răului ce ia atâtea forme în societate, un inamic mult mai dificil de înfrânt decât armata cananeeană. Capitolul 6 David și Solomon. Mari regi sau mici fondatori locali? I. Cartea Judecătorilor După Cartea lui Iosue, luăm acum în considerație Cartea Judecătorilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
probabil ca Osea să fi văzut în modul foarte crud prin care Iehu se impusese o prefigurare a inversărilor dinastice ce au avut loc înainte de căderea Samariei în 722 î.C. Profetul condamnă uzul violenței pentru că vede în ea rădăcina relelor care l-au condus pe Israel la catastrofa finală. Obeliscul lui Salmanasar al III-lea, actualmente la British Museum din Londra, este înalt de 2 metri și decorat cu basoreliefuri pe cele patru laturi. Pe unul dintre aceste basoreliefuri se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Merodah Baladan ținea în mână frâiele răzvrătirii. Ori, mai simplu, a voit să pună capăt cât mai repede unei campanii deja prea lungi. Ezechia, care asista neputincios la devastarea regatului său, a ales probabil fără ezitare soluția mai puțin dezavantajoasă - „răul mai mic” - când a văzut că cetatea Lachiș căzuse și că asirienii atacau direct. Așadar, s-a predat și a acceptat să plătească un tribut enorm. Senaherib s-a arătat imediat mulțumit pentru că a obținut ceea ce dorea fără eforturi ulterioare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca sub o „stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și terifiantă a răului, care s-ar fi desfătat, desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
interese<footnote Pentru aceeași interpretare, vezi Miroiu (2006) și Tarrant (2004). footnote>. În cuvintele lui Mill: „[...] dar el însuși este judecătorul final. Toate erorile pe care este probabil să le săvârșească împotriva sfaturilor și avertismentelor sunt cu mult covârșite de răul de a le permite altora să-l constrângă la ceea ce ei consideră a fi binele lui” [Mill, 1859, 1869, p. 277]. Altfel spus, fiecare are dreptul să-și aleagă propriul plan de viață. Pornind de la aceste idei, este dificil de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
social sub semnul democratic al separării puterilor în stat și al exercitării diferențiate a autorității, societățile neeuropene sunt în continuare sensibile și la ipostazele simbolice și spirituale ale realităților cotidiene. De exemplu, antropologul sosit ,,Să studieze, de pildă, concepțiile despre rău și nenorocire printre aborigenii din Australia, el va fi condus, cu multe eforturi, să înțeleagă complexitatea organizării clanului și procesul de denumire a clanurilor și a generațiilor. Dacă a venit să studieze problemele legate de maternaj la locuitorii insulelor Bidjago
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]