25,968 matches
-
doar în vorbe propaganda comunistă adică la cele mai bune lucruri și se necăjesc grozav când dau de opusul lor. Drept care fug îngroziți, înainte să fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace, imprevizibilă, ilogică. Se trezește alergând înapoi acasă, de frică să nu fie bănuită că ar vrea să rămână în vest (de ce n-ar trebui să vrea acest lucru, nu ni se spune). Exilatul comunist nu e o figură în totalitate tristă, fiindcă din punct de vedere economic nu îndură
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
britanic îndrăgostit de frumoasa traducătoare eroina lui Brownjohn, toți sunt victime ale unor ființe care, se tem ei, lor le-ar putea face rău. Nu e un rău fatal, dar schilodește. Toți acești autori par să spună în cor că frica e întemeiată. Râsul și spaima sunt singurele reacții ale vesticilor în fața comunismului în literatură. Comedia și tragedia în stare pură. Cum însă de multă vreme ele nu mai sunt separabile în convenția literară, imaginea vestică a cortinei de fier este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se ascundă în tunelul bisericii. Băiatul trăiește experiența supranaturală a unei alte lumi, drumul înapoi se pierde, are un picior rupt, adoarme și-l visează pe celălalt Tom Hill cum cade și moare. Descrierea este pur lirică: Dar îi era frică și frica deveni ființă. "De ce-ai venit aici?" zise ea. Îi întoarse spatele și, uitându-se la țărâna de pe pantofii lui, strigă, " Sunt copilul pământului!" După care căzu. Pe tot parcursul romanului sunt presărate fragmente poetice, toate cu aceeași
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în tunelul bisericii. Băiatul trăiește experiența supranaturală a unei alte lumi, drumul înapoi se pierde, are un picior rupt, adoarme și-l visează pe celălalt Tom Hill cum cade și moare. Descrierea este pur lirică: Dar îi era frică și frica deveni ființă. "De ce-ai venit aici?" zise ea. Îi întoarse spatele și, uitându-se la țărâna de pe pantofii lui, strigă, " Sunt copilul pământului!" După care căzu. Pe tot parcursul romanului sunt presărate fragmente poetice, toate cu aceeași aură de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
carte care amestecă narațiune, poezie, dramă, istorie și dialog, textul lui Ackroyd nu are nici urmă de sentimentalism, dragoste, vechea poveste dintre el și ea. Cu toate acestea ne mișcă până-n străfunduri, probabil pentru că la iubirea de rău răspundem cu frica noastră de moarte. Cititorul e cel care face acest roman să pulseze viu. Dyer a murit în 1715, dar nu sunt dovezi ale morții sau înmormântării lui. Iată ce spune el că are de gând: Dr. Flamsteed, astronomul regal..., prezice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mathew, care e îngrozit, că nu există case bântuite, "doar ființe bântuite". Nu ne e dat să aflăm dacă și Clement Harcombe e o astfel de ființă bântuită. Peste micul lui grup de adepți, peste fiul lui, plutesc singurătatea și frica. Clement nu e descifrat niciodată, el rămâne un mister în viață, dar și după aceea. Tim învață de la tatăl lui că lumea cea mare, lumea cealaltă, e o lume a iubirii. Clement îl întreabă pe Tim dacă mama acestuia, Cecilia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la haine, o viață îndestulată și adolescenți liberi de orice constrângere. Țara tuturor posibilităților inundă o Germanie sărăcită și mânjită cu sânge. Se confruntă două feluri de copilărie, două maniere de educație, două moduri de viață: Tim, copilul european cu frica lui Dumnezeu, și Kate, femeia eliberată. Se declanșează un uriaș val de emigrație către America, datorat religiei, războiului, sărăciei. La capătul șederii ei în Europa postbelică, Kate însăși emigrează. La sfârșitul romanului, Tim și familia lui o vizitează în America
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Simțim și noi același lucru. Romanul acesta, ca de altfel cam tot ce scrie Lodge, cu zâmbetul pe buze sau nu, e o inițiere în vinovăția exilatului, imaginată de un Desperado al simplității. 2.11. David Lodge: Cui îi e frică de romanul modern? David Lodge este nu numai practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza lui se conturează ca un spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea mai bună dintre cărțile lui David Lodge de până acum. Changing Places este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descrisă pe larg. Personajele sunt simple schițe, iar sfârșitul trilogiei le află în exact aceeași stare. Singurele persoanje adevărate create de Lodge sunt Robyn și Vic din Nice Work. Pentru moment, pe primul loc e umorul. Să-i fie autorului frică de complicațiile psihologice ale romanului modern? * * * Small World (1984), "O idilă universitară", continuă în aceeași tonalitate. Coincidențele se țin lanț. O lume de conferințe universitare, aventuri amoroase, intrigi. Persse McGarrigle, din Dublin, participă la o conferință în Rummidge și se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter "comedii ale amenințării", mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie, ori comicul de tragic, e dinamitată fără nici o îndoială. Odată cu Pinter se naște "pinterescul", care nu e doar o altă manieră ci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e pe cale să devină manieră poetică, pentru acest poet eminamente reticent. Pare neputincios în fața vorbelor mari, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți: neputința e ascunzătoarea lui. Frica e temnicerul, ca în versurile următoare, nu departe de Eliot în spirit: Dormeam și m-ai trezit Ca să ne plimbăm pe malul înghețat Al nopții fără amintire Până ce vocea ta mi-a părăsit auzul Mâinile ți-au fugit Și m-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mâhnirea să amuțească". Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia; și ai înțeles forate bine ce efect vroiam să aibă poemul. Îți mulțumesc pentru asta. LV. În același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei". Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rusă. Așa că am tradus-o, la început doar pentru mine, cu ajutorul Angelei Linvingstone de la Facultatea de Rusă a Universității Essex. A fost o experiență care m-a modificat. M-a eliberat de constrângerile poeziei ce se scria în jur... De frica să nu mă trădez. De precauții defensive. Și desigur de ironia englezească. LV. Out of Touch e un poem sentimental, nu departe de Matthew Arnold ca ton: iubitul meu, nu fii singur, să nu trăim mereu singuri, în călătoria mohorâtă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am amintit și care la un moment dat, în Philadelphia, seceră 10% din populație. Aici apare primul spital abia în 1751. în Europa această epidemie intră prin porturile iberice (1723) și îngrozește prin ravagii și extensie. Lumea nu scăpase de frica ciumei, care numai în Italia, în câțiva ani din prima jumătate a sec. al XVII-lea, răpusese peste un milion de vieți, mutându-și focarele în alte țări europene. Numai în Prusia, în 1709, numărul victimelor pestei s-a ridicat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care, la sfârșitul secolului al XIXlea a văzut costumul tungus expus în Muzeul Omului, exemplar descris ulterior de majoritatea cercetătorilor care au abordat acest domeniu. S-a crezut la început că acest costum avea ca scop să inspire privitorilor o frică religioasă care i-a împiedicat să observe șarlataniile și scamatoriile șamanului. Este, desigur, o eroare, pentru că nu înfățișarea costumului impresionează pe tunguși, ci spiritele ce se instalează în timpul ședinței printre panglici, curele, tălăngi și reprezentări metalice agățate de costum. Costumul
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, v-am spus vouă". Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. (28: 5-8). Când femeile au venit la mormânt cu miresme, îngerii le-au spus că Iisus nu mai este printre morți, El este viu, veste pe care au dus-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și să-l acuze în public de desfrâu. Leotion și Danae (sec. III î.H.) Epicur (341-270 î.H.), creatorul unei doctrine filosofice senzualiste ce recomanda trăirea cumpătată a plăcerilor vieții pentru că aceasta este și o modalitate de eliberare de frica de moarte și de zei, s-a bucurat de compania mai multor hetaire alese, cu siguranță, pe criterii de frumusețe a spiritului, unele dintre cele mai cunoscute au fost: Leontion, ea însăși cu preocupări filosofice, și Danae, fiica ei. Se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în fața discipolilor cărora le demonstra principiile modului de a trăi în voluptate și în stare de fericire. Filosofia lui Epicur, epicureismul, avea drept temei necesitatea trăirii fericirii prin cultivarea plăcerilor, ceea ce-l făcea pe practicantul convins să se elibereze de frica de zei și de frica de moarte. Lamia și Glycera (sec. III î.H.) Menandru (342-292 î.H.), autor cunoscut de comedii, s-a bucurat de compania spirituală a fermecătoarelor hetaire Lamia și Glycera. Lamia, o reumită auletridă (muzicantă), a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
principiile modului de a trăi în voluptate și în stare de fericire. Filosofia lui Epicur, epicureismul, avea drept temei necesitatea trăirii fericirii prin cultivarea plăcerilor, ceea ce-l făcea pe practicantul convins să se elibereze de frica de zei și de frica de moarte. Lamia și Glycera (sec. III î.H.) Menandru (342-292 î.H.), autor cunoscut de comedii, s-a bucurat de compania spirituală a fermecătoarelor hetaire Lamia și Glycera. Lamia, o reumită auletridă (muzicantă), a ajuns în Egipt la Curtea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Conciergerie, aici a stat șaptezeci de zile. I s-au lăsat câteva cărți și cățelușul. Fouquier- Tinville a citit actul de acuzare, în urma căruia regina a fost condamată la moarte prin ghilotinare, în 1793. Copleșită de tristețe și îngrozită de frică, Maria Antoaneta, îmbrăcată într-o rochie simplă, a urcat pe eșafodul instalat în Piața Revoluției, azi, Place de La Concorde, loc plin de oameni veniți să vadă cum o regină este rasă cu briciul național, cu ghilotina, inventată de medicul Joseph
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1794. Thérèse și-a creat propriul salon, loc de întâlnire a celebrităților timpului și a persoanelor mondene. În timpul revoluției, marcată de căderea Bastiliei, Rose Thérèse, marchiza de Fontenay a devenit cetățeana Fontenay. Parizienii trăiau sentimente amestecate de exaltare, furie și frică, ghilotina (inventată de dr. Guillotin) a fost inaugurată în 1792. Eroii erau purtați pe brațe, unii dintre ei au fost devorați de revoluție și au murit ghilotinați. Teroarea s-a instalat. Parisul a fost jefuit, garda elvețiană ce apăra Tuileries
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
New York. Un adevărat triumf a fost spectacolul de la Carnegie Hall din New York, în 1956. Talentul a salvat-o pe Edith dintr-o viață stradală, vulgară, marginală iar trădarea mamei a sublimat-o în relații sentimental-erotice tensionate, violente. Îi era mereu frică să nu fie părăsită și de aceea, de multe ori, părăsea ea bărbații înainte de a-i face să se simtă așteptați, doriți, răsfățați. Seducea prin frumusețea interioară iar frumusețea ei era talentul de a cânta, vocea, modul tulburător de a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Molly era tot mai deprimată că frumusețea a făcut din ea o codoașă a viciului. Avea 48 de ani, ultimul soț i-a murit, a născut încă doi copii care n-au supraviețuit. Era disperată, se simțea singură și, de frica sărăciei și a foamei, a început să fure. Sărăcia îmi împietrea inima iar nevoia mă făcea nepăsătoare față de orice.... mărturisea ea, sărăcia mă mâna, lăcomia mă reținea, se justifica ea. Își spunea că Necuratul n-o slăbește, o ispitește și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]