26,430 matches
-
doilea element după galiu care e numit după Franța. I-a fost pus simbolul Fă, dar acesta a fost schimbat în Fr (simbolul de astăzi) la scurt timp după. Franciul a fost ultimul element descoperit în natură, si nu prin sinteză, după reniu în 1925. Cercetările ulterioare asupra structurii franciului au fost efectuate de, printre alții, Sylvain Lieberman și echipa sa de la CERN în anii 1970 și 1980. Franciul este cel mai puțin stabil element ce se poate găsi în natură
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
sintetic curiu-244 cu particule nucleare alfa. Numai un gram din acest element rar a fost produs în Statele Unite din 1967. În plus, nu există aplicații practice ale berkeliului în afara celor ce fac referire la cercetarea științifică, astfel menționăm utilizarea la sinteza elementelor transuraniene mai grele și a transactinidelor. A mai fost produs un lot de 22 miligrame de berkeliu-249; acesta a fost preparat în timpul unei perioade de iradiere la Oak Ridge în 2009, ce a durat 250 zile. Iradierea a fost
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
berkeliul își asumă cea mai stabilă formă în sistemul de cristalizare hexagonal, grupul spațial "P6/mmc", parametrii structurii fiind de 341 pm și 1107 pm. Cristalele de berkeliu au o structură dublă alcătuită Cei mai dificili pași din procesul de sinteză al berkeliului au fost separarea de produsul final și producția în cantități suficiente a americiului pentru materialul-obiectiv. În prima fază,o soluție de azotat de americiu (Am) era acoperită cu o folie de platină, iar soluția era supusă evaporării. Reziduul
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
a fost urmată de bucuroasa obținere a primilor 6 atomi de ununseptiu la "Joint Institute for Nuclear Research" (JNR) din Dubna, Rusia, după ce acesta a fost bombardat cu ioni de calciu în ciclotron pentru 150 de zile. Această operațiune de sinteză a fost un punct culminant al colaborării dintre Rusia (JINR) și "Lawrence Livermore National Laboratory". Sunt cunoscute foarte puține despre efectele berkeliului asupra corpului uman, iar analogia cu alte elemente nu poate fi făcută datorită produșilor diferiți de radiație ce
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
chimic Bh. Este un element chimic radioactiv și este artificial. A fost descoperit de o echipă de cercetători din Germania, condusă de Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg în 1981. El a fost denumit în cinstea fizicianului danez Niels Bohr. Prima sinteză convingătoare a bohriului a fost realizată în anul 1981 de către echipa de cercetare germană condusă de către Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg de la "Gesellschaft für Schwerionenforschung" (Institutul pentru cercetarea Ionilor Grei, GSI) din Darmstadt, bazându-se pe reacția Dubna. formula 1 În
Bohriu () [Corola-website/Science/305363_a_306692]
-
Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) (din 2012). Este membru ESOMAR (European Society for Opinion and Marketing Research), al Societății Sociologilor din România și al Asociației Sociologilor din România. Este fondator al săptămânalului regional Transilvania REPORTER și al Revistei SINTEZA - revistă de cultură și gândire strategică. Din anul 2014, este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost prezent în mediul politic în perioada 2000-2007, deținând pe parcursul timpului funcții de conducere în cadrul Partidului Social Democrat, dar și funcții importante în
Vasile Dîncu () [Corola-website/Science/305349_a_306678]
-
3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un agent reducător în sinteza chimică. l nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar puțin toxic. Samariul a fost descoperit de către chimistul francez Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1879 și denumit după mineralul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
samariu este un compus tipic cu valență intermediară; în acesta, samariul este prezent sub două forme ionice: Sm și Sm în raportul 3:7. Carburile de samariu sunt preparate prin topirea unui amestec de grafit-metal într-o atmosferă inertă. După sinteză, acestea sunt instabile în aer și așadar sunt studiate doar sub atmosfere inerte. Monofosfura de samariu SmP este un semiconductor asemănător siliciului cu conductivitate electrică mare de tipul n. Aceasta poate fi preparată prin coacerea la 1100 °C a unei
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
pudre de fosfor și samariu. Fosforul este foarte volatil la temperaturi mari și poate exploda, astfel rata de creștere a temperaturii trebuie să fie mai mică de 1 °C/minut. Aceeași procedură este folosită pentru monoarseniura SmAs, dar temperatura de sinteză este mai mare de 1800 °C. Un număr mare de compuși binari ai samariului cu siliciul, germaniul, staniul, plumbul, stibiul sau telurul sunt cunoscuți, iar altă grupă formează aliajele metalice. Toți aceștia sunt preparați prin coacerea amestecurilor de pudre ale
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
și deshidrogenarea etanolului. Triflatul de samariu (III) (Sm(OTf), care înseamnă Sm(CFSO)) este unul dintre cei mai eficienți acizi Lewis pentru o reacție Friedel-Crafts a halogenilor cu alchenele. Iodura de samariu (II) este un agent reducător destul de utilizat în sinteza organică, ca și în cazul reacției Barbier. În obișnuita forma sa oxidată, samariul este adăugat în materiale ceramice și în sticlă unde ajută la absorbția luminii infraroșii. Ca parte minoră a mischmetalului, samariul este găsit în dispozitivele de aprindere ale
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
de Idee, pentru a evita celebra dificultate a „firului de păr” din dialogul Parmenide: Ideile sunt, în noua lui definiție, „cauze paradigmatice ale fenomenelor naturale firești” . Succesorul lui Xenocrate a fost Polemon (350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic, susținut de doctrine în esență platonice dar cu serioase infuzii stoice, aristotelice, orientale, neopitagoreice. Este vorba de personaje destul de
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
de compuneri originale și de imitații din autori europeni, a evocat în „Musa românească” (1868) mitologia și istoria națională, dovedind o imaginație fabuloasă și predilecție pentru viziunea macabră și umorul grotesc. A scris „Povestea povestelor” (1843), basm în versuri albe, sinteză a spiritului folcloric cu fantasticul oriental. A mai scris fabule și comedia de factură clasică „Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domneau fanarioții în țară”, precum și dialogul satiric „Holteiul și boiernașul” etc.
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
arată abundența relativă a vitaminei C în plante crude. Cantitatea este exprimată în mg la 100 grame de fruct sau legumă: Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C. Prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza este obținută printr-o secvență de pași, bazați pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile și pasări, sau în ficat, la mamifere și păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
chimia organică este numită și „chimia carbonului”, există unii compuși ai carbonului care sunt considerați a fi compuși anorganici: Deși unele specii anorganice pot fi obținute din surse naturale, majoritatea sunt sintetizate ușor în laborator sau în fabrici. Metodele de sinteză anorganică pot fi clasificare după volatilitatea sau solubilitatea reactanților componenți. Compușii anorganici solubili pot fi preparați folosind metode din sinteza organică. Primul compus anorganic important sintetizat, prin procedeul Haber, a fost nitratul de amoniu, utilizat ca și fertilizator. Compușii anorganici
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
unele specii anorganice pot fi obținute din surse naturale, majoritatea sunt sintetizate ușor în laborator sau în fabrici. Metodele de sinteză anorganică pot fi clasificare după volatilitatea sau solubilitatea reactanților componenți. Compușii anorganici solubili pot fi preparați folosind metode din sinteza organică. Primul compus anorganic important sintetizat, prin procedeul Haber, a fost nitratul de amoniu, utilizat ca și fertilizator. Compușii anorganici sunt sintetizați, în majoritate, pentru a fi utilizați ca și catalizatori (oxid de vanadiu (V), clorură de titan (III)) sau
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
dintre analgezicele de tipul fenacetinei și acetanilidei și methemoblobinemie. Ei au descoperit că de fapt efectul analgezic al acetanilidei se datora metabolitului său, paracetamolul, și că la administrarea acestuia methemoglobinemia este mult redusă ca incidență și amploare. O variantă de sinteză o reprezintă acetilarea para-amino-fenolului cu anhidridă acetică: Acetilarea se poate realiza și cu acid acetic, însă are un randament mult mai mic, din cauza apei care rezultă din reacție. ul are o excelentă biodisponibilitate după administrarea orală, și din acest motiv
Paracetamol () [Corola-website/Science/301493_a_302822]
-
un randament mult mai mic, din cauza apei care rezultă din reacție. ul are o excelentă biodisponibilitate după administrarea orală, și din acest motiv administraraea sa pe cale parenterală este extrem de rar folosită. Pe scurt, proprietățile sale terapeutice se explică prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Aceasta determină efectul analgezic (prin blocarea formării de prostaglandine E2 în sistemul nervos central și periferic) și pe cel antipiretic (la nivelul centrului termoreglării din hipotalamus. Sinteza prostaglandinelor este rezultatul acțiunii ciclooxigenazei, care este inhibată indirect de paracetamol. Se
Paracetamol () [Corola-website/Science/301493_a_302822]
-
extrem de rar folosită. Pe scurt, proprietățile sale terapeutice se explică prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Aceasta determină efectul analgezic (prin blocarea formării de prostaglandine E2 în sistemul nervos central și periferic) și pe cel antipiretic (la nivelul centrului termoreglării din hipotalamus. Sinteza prostaglandinelor este rezultatul acțiunii ciclooxigenazei, care este inhibată indirect de paracetamol. Se absoarbe rapid și aproape complet din tubul digestiv, concentrația plasmatică maximă apărând la 40-60 de minute după ingestie. La maxim 4 ore absorbția este maximă. Difuzează în toate
Paracetamol () [Corola-website/Science/301493_a_302822]
-
de fibroblaste de piele, biopsii musculare și celule sanguine mononucleare. Culturile de fibroblaste pot fi utilizate pentru a evalua rata endogenă de biosinteză a CoQ prin măsurarea absorbției de 14C p-hidroxibenzoat. CoQ are o cale de biosinteză similară cu colesterolul. Sinteza unui precursor intermediar de CoQ, Acidul mevalonic, este inhibată de unele beta-blocante, medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale și statine (o clasă de medicamente care scad colesterolul). Statinele pot reduce concentrațiile serice de CoQ cu până la 40%. CoQ nu este aprobat
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
complex enzimatic II către complex enzimatic III în acest proces. Acest lucru este crucial deoarece nici o altă moleculă nu poate îndeplini această funcție (Notă: cercetările recente constată că Vitamina K co-îndeplinește acest rol cu CoQ). Astfel CoQ are rolul de sinteză de energie în fiecare celulă a organismului. Biosinteza are loc în cele mai multe țesuturi umane. Există trei etape principale: Primele două reacții au loc în mitocondrii, reticulul endoplasmatic, și peroxizomi, indicând mai multe site-uri de sinteza in celulele animale. O
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
CoQ are rolul de sinteză de energie în fiecare celulă a organismului. Biosinteza are loc în cele mai multe țesuturi umane. Există trei etape principale: Primele două reacții au loc în mitocondrii, reticulul endoplasmatic, și peroxizomi, indicând mai multe site-uri de sinteza in celulele animale. O enzimă importantă în această cale este inhibitoare a reductazei HMG-CoA, de obicei, o țintă pentru intervențiile în complicații cardiovasculare. Familia de "statine" a colesterolului medicamente inhibă reductaza HMG-CoA. Unul dintre efectele secundare ale statinelor este scăderea
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
de către Lars Ernster. Numeroși oameni de știință de pe glob au început studiile pe această moleculă de atunci în legătură cu diferite boli, inclusiv bolile cardiovasculare și cancerul. Recenzii detaliate privind apariția de CoQ și aportul alimentar au fost publicate în 2010. în afară de sinteza endogenă în organisme, CoQ este furnizată organismului de diverse alimente. În ciuda interesului mare al comunității științifice cărte acest compus un număr foarte limitat de studii au fost efectuate pentru a determina conținutul de CoQ în componente alimentare. Primele rapoarte cu privire la
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
după, cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare. Fiecare nou venit a adus cu sine elementele culturii materiale și spirituale ale ținutului de baștină, elemente ce s-au contopit ulterior într-un tipar comun, o sinteză a tot ce a fost mai valoros, o artă populară îmbogățită și cizelată pe parcursul anilor de creatori locali rămași anonimi. Nume de creatori populari racoviceni au ramas doar din a doua jumătate a secolului al XIX-a, cum sunt: Elena
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
2000; 19. Actualități și perspective în Neurochirurgie, Editura Național, 2000; 20. Atlas de patologie chirurgicală a creierului, Editura Moonfal Press, 2000; 21. Lasers în Neurosurgery, Editura Academiei, 2001; 22. Vascularizația arterială și venoasa a creierului, Editura Tipart Group, 2001; 23. Sinteze Neurochirurgicale, Editura Ceres, 2001; 24. Atlas of Surgical Pathology of the Brain, Editura Moonfal Press, 2002; 25. Apoptoza, Ediția II-a - revăzuta și adăugita, Editura Academiei, 2002; 26. Tratat de Neuropsihologie, vol. I, Editura Medicală, 2002; 27. Ateroscleroza cerebrală ischemica
Leon Dănăilă () [Corola-website/Science/313253_a_314582]
-
de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara (2004-2005), prodecan și membru al Senatului UVT (2008-2012), iar din aprilie 2012 este ales decan al facultății respective. Alin Gavreliuc are contribuții importante în aria psihologiei sociale, etnopsihologiei, realizînd și prima sinteză românească în domeniul psihologiei interculturale. Contribuțiile sale au fot menționate în monografiile academice realizate de cele mai semnificative personalități românești în cîmpul psihologiei sociale și etnopsihologiei, precum Petru Iluț, Septimiu Chelcea, Adrian Neculau, Luminița Iacob sau Ștefan Boncu, după cum vizibilitatea
Alin Gavreliuc () [Corola-website/Science/314511_a_315840]