3,501 matches
-
Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse Întorcându-se spre bunica micuței Carlotta. Aceasta Îi solicitase permisiunea de a-l săruta - și, În timp ce-l cuprinse Într-o Îmbrățișare stângace, Îi spuse vizibil marcată: — Ce emoționată sunt, onorabile, simt că leșin. La televizor nu se vede atât de bine, dar de aproape arătați mult mai tânăr. — Nu l-am văzut, repetă Elio, abandonându-se fără voie Îmbrățișării bunicii Carlotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o Îmbrățișare stângace, Îi spuse vizibil marcată: — Ce emoționată sunt, onorabile, simt că leșin. La televizor nu se vede atât de bine, dar de aproape arătați mult mai tânăr. — Nu l-am văzut, repetă Elio, abandonându-se fără voie Îmbrățișării bunicii Carlotei. Când am sosit, era deja plecat. Am ajuns târziu, ar fi vrut să adauge. Nu am putut să cânt karaoke cu Camilla, deși Îi promisesem. Maja a avut grijă de această după-amiază nesfârșită aici la Palazzo Lancillotti, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Elio Îi puse o mână pe umăr. Și simți cum fericirea se scurgea din el și se transmitea prin mână tinerei femei ca o descărcare electrică. Dăruiesc fericire oamenilor, gândi el, ca Isus. Și atunci, Îmbătat de puterea taumaturgică a Îmbrățișării sale, uită tot acel fiasco de la periferie, din acel mizerabil colegiu electoral, de jertfa lui Avraam și de soția lui Antonio Buonocore. La multiplexul Barberini proiecțiile Începuseră deja. La sala 4 rula Rancid Aluminium, la sala 2 The Calling - deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copii, dar abia atunci, la sfârșitul verii lui 1520, se văzuseră cu adevărat. Erau doi oameni îmbrățișați și îndrăgostiți pe care Zogru îi simțea din amândouă părțile, ca și când s-ar fi aflat în inima ființei noi pe care o clădiseră. Îmbrățișarea din pădure, trupurile lor tremurătoare și fericirea care urca prin sângele în care Zogru plutea fără grijă l-au luat prin surprindere și l-au aruncat în apa clocită a bălții. A fost prima dată când s-a trezit azvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele, Să se vindece cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la viață. Și-au rămas stârvuri străine Să-i roadă corbii și câinii, Din pământ să ias-un șarpe, Sângele din ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ei două rochii cu paiete de culoarea focului pe care le putea îmbrăca doar la ceasul răsăritului și la ceasul cel din urmă al apusului. Era de fapt un simplu truc al Soarelui prin care putea să se contopească întro îmbrățișare furată cu Marea cea pură și frumoasă. Îngerul de la picioarele Domnului a zâmbit și el privind acest decor. Marea cea Albastră, neștiind de suferința Soarelui, alerga fericită, jucându-se, stropind văzduhul și trimițându-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam firul de poveste cu zâmbete senine și speranța în cosițe aurii ale nemărginitului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cascadele învolburate. Este minunat să plutești la mii de metri înălțime!... Ionică, ai venit?! răsună vocea mamei care-l trezește din visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit. După îmbrățișări și multe vorbe, vine din nou ziua despărțirii, pentru că tot ce este frumos se termină repede. Plânsetele familiei au fost alinate totuși de promisiunea lui Ionel că îi va vizita cât de des poate. Prisecaru Cezara-Ioana, clasa a VI-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Carpe diem!” Se putea un sfat mai bun? Dacă învățatul ne îndemna atunci să ne bucurăm de prezent, acum, în vâltoarea tulbure a vieții n-ar fi bine să facem la fel? De ce? Prezentul ține doar cât întindem mâinile spre îmbrățișare, ce va fi după, nu știm. Viața noastră este o sumă de ,,prezent”adunat în lada trecutului, ce va fi mâine nimeni nu știe. Că avem așteptări, dorințe, speranțe, e minunat. Că e bine să credem în ele, suntem îndemnați
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-a aruncat cu brațele în jurul tatălui meu. Frații mei și-au dus imediat mâinile la pumnalele ascunse pe sub haine. Dar Esau nu voia să-l rănească, ci să-l sărute. L-a strâns pe tata la piept într-o îmbrățișare lungă și când în fine s-au desprins unul de altul, Esau i-a dat un ghiont lui Iacob și a fost un gest ca de băieți care se joacă. Apoi și-a trecut mâna prin părul tatălui meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un vis închis în alt vis. Mi-a spus cum s-a culcat de trei ori cu o sclavă, care chicotea în brațele lui și apoi i-a cerut bani. Dar la sfârșitul celei de-a doua zile petrecute împreună, îmbrățișările noastre depășiseră la număr experiențele lui cu alte femei. - Le-am uitat deja pe toate, a spus el. Am făcut dragoste iar și iar. Am adormit și ne-am trezit unul în brațele celuilalt. Ne-am sărutat peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îi eram de recunoscătoare și cât de poftă îmi era de el. Îi dădeam tot. Mă abandonam lui. Mă pierdeam în el. Doar că nu aveam glas pentru șuvoiul de fericire care mă străbătea. Când mă bucuram prima dată de îmbrățișarea lui Shalem, Levi se năpustise în palatul lui Hamor, furios că nu i se acordase audiența la rege la care el se credea îndreptățit. Dacă fratelui meu i s-ar fi spus repede când voi fi trimisă înapoi acasă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a-i primi oferta soțului ei. Regina a întrebat de asemenea despre Lea și Rahela și i-a spus Bilhei să nu cumva să plece fără daruri pentru familia nurorii ei. Și apoi Re-nefer însăși a adus-o la mine. Îmbrățișarea mea a ridicat-o pe sus pe micuța mea mătușă și i-am acoperit obrajii cu mii de sărutări. - Strălucești, a zis ea, când și-a revenit și mi-a luat mâinile în ale ei. Ești fericită. A zâmbit. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am trezit la un moment dat, iar Shalem mă mângâia pe obraz. Când a văzut că am deschis ochii, a reușit să zâmbească chinuit și mi-a spus: - În curând toate astea vor fi doar un vis urât și îmbrățișările noastre vor fi mai dulci ca niciodată. Apoi a închis ochii și l-am auzit sforăind pentru prima dată. Când alunecam în somn, m-am gândit cum o să-l tachinez pentru zgomotele pe care le scoate când doarme - ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rece. Știu că drumul de la Teba încoace e plin de praf. Re-mose și-a revenit și el și a zis: - Iartă-mă, Mamă. A trecut atâta timp de când nu ți-am mai văzut chipul drag. Vorbele îi erau reci, iar îmbrățișarea, o strângere rapidă, stângace. - Aș bea ceva cu plăcere, a zis și m-a urmat în casă. Am văzut atunci fiecare cameră prin ochii lui, care erau obișnuiți cu spațiile mari și frumoase ale palatelor și ale templelor. Camera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis Benia, desenându-mi cu degetele fruntea și citind acolo semnele șocurilor din ultimele zile. - Te-ai întors de tot, iubita mea? a întrebat el și eu am înțeles cauza umbrelor de sub ochii lui. L-am asigurat cu o îmbrățișare care i-a făcut pe bărbații din atelier să fluiere încurajator. - Vin acasă cât de repede pot, a zis, sărutându-mi mâinile. Am dat din cap, prea fericită ca să mai zic ceva. Meryt mă aștepta cu pâine caldă și bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înapoi și să-l întreb de ce mama noastră îmi trimisese semnul dragostei lui Iacob pentru sora ei. Dar, evident, el n-ar fi avut de unde să știe. A fost atât de bine să văd din nou fluviul. După căldura dealurilor, îmbrățișarea Nilului era dulce și răcoroasă. Noaptea, în brațele lui Benia, i-am povestit ce auzisem de la Gera și i-am arătat inelul. Mă întrebam ce înseamnă și m-am rugat să am un vis care să-mi explice, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu-i veneau În minte decît imaginile toride ale Îmbrățișărilor lor. Dragostea pe care o simțea pentru ea era atît de violentă Încît Îl speria. Pentru ea, era gata de orice. Mai ales să treacă sub tăcere numele asasinului lui Gildas. Încăperea În formă de L avea cam o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
renunțînd la această sarcină. Cu sufletul Îndoliat, Ronan admise În cele din urmă că nu era altă soluție. CÎnd ajunse la abație, Juliette, fericită și Încrezătoare, i se aruncă În brațe. Trecu printr-un adevărat calvar să se desprindă din Îmbrățișarea ei, trecu prin toate chinurile mințind-o, văzînd-o cum i se umpleau ochii de lacrimi de neînțelegere, de durere și de mînie, În vreme ce el Încerca să-i explice că nu mai voia să păstreze copilul, că trebuiau să fie rezonabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise să sărbătorească Întoarcerea eroului. Lands’en decisese să dea uitării, timp de cîteva ceasuri, dramele care Îl Îndoliau. Iar dacă rîsetele erau cumva cam prea puternice, Îmbrățișările cam apăsate, porțiile de băutură puțin prea generoase, nimeni nu se sinchisea. Doar Marie nu era pe aceeași lungime de undă cu ei. Îl privea pe Christian, care tot povestea cum fusese salvat și se gîndea la Lucas care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuplu care practică un contact intim - adesea o felație. Curând, cei doi parteneri sunt Înconjurați de zece-douăzeci de bărbați singuri. Așezați, În picioare sau pe vine, aceștia se masturbează asistând la scenă. Uneori, lucrurile se opresc aici, cuplul revine la Îmbrățișarea inițială, iar spectatorii, Încetul cu Încetul, se Împrăștie. Alteori, cu un semn al mâinii, femeia arată că dorește să masturbeze, să sugă ori să fie penetrată de alți bărbați. Ei vin atunci pe rând, fără prea mare grabă. Când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o poștă că-l doresc. Oricum nu m-am priceput niciodată la regulile astea. Îmi dă drumul la mână și-și pune ambele mâini în jurul mijlocului meu. Și acum mă trage ușor spre el. Închid ochii, pregătită să mă abandonez îmbrățișării lui. — Pentru numele lui Dumnezeu ! aud un glas prea binecunoscut. N-ai de gând s-o săruți odată ? Tresar și deschid ochii. Nathaniel pare la fel de șocat, și se trage instantaneu înapoi. Mă răsucesc pe călcâie - și, spre groaza mea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avea nevoie să scape de ei? Sau făcătura lui era un semn care trebuia să-i aștepte pe cei ce-mi luaseră urma Încă din munții de acasă? Of, of, măi Enkim - dar atunci, de ce m-ai mai salvat din Îmbrățișarea Umbrei În satul uriașilor cu coarne de cerb? Minos pufni În râs. - Ah, zise el, văd că deja Începi să nu mai crezi În bine. Ia spune-mi, schimbă el vorba, ce voiai să-mi spui despre pășitori? I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]