27,540 matches
-
care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fardate. Într-un cuvânt, intră în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de genul de viață pe care o ducea. Automat, duse la gură degetul arătător de la mâna stângă. Se afla oare aici fetița grațioasă, vaporoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră, uzată, cu care mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului? Fetița asta cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cea mai mică mișcare. Nu percepeau nici măcar sunetul vocii mele și, totuși, înțelegeam că vorbeam singur. Ca un mormânt, camera se făcea cu fiecare clipă mai obscură și mai strâmtă; noaptea mă înconjura cu tenebrele-i terifiante. Lampa fumega. Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
drogul permis al doamnei și cel care-o ajută să creadă-n ea Însăși ; parfumul Îi dizolvă tensiunile interioare și-i reamintește că e femeie. CÎnd se plictisește de ea și de ceilalți, schimbă parfumul și are impresia că a Îmbrăcat altă piele”. Parfumul, viciul nepedepsibil, madlena băcăuană . Interesant... Într-o revistă din Cluj citesc, În dreptul programului Teatrului Maghiar, următoarea știre :” Luni, ora 19I.L.Caragiale , O scrisoare pierdută - comedie În două acte. Interzis copiilor sub 12 ani ” ! După cîte știu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În tinerețe, acuzatorul fanatic al celor cu dosare șubrede!), W. Siegfrid, Dan Nasta, Rauțchi (unchi prin alianță!), Cozorici („un băutor domnesc”-p.245), Lica Gheorghiu (desființată, cu o comparație excelentă : ” În țara asta, unde regine, pe timp de război, au Îmbrăcat halatul de infirmieră și-au adunat soldați răniți sau morți de pe cîmpul de luptă, a trebuit să vină la putere clasa muncitoare, ca să văd pe fața uneia ca Lica, disprețul nedi simulat pentru omul simplu și ura nejustificată față de tot
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
feeling. Nu trebuie să fii văzut re prezentația : cronica lui Țion o readuce În fața ochilor, o tra duce-n cuvinte-martor ; o reface pentru tine & posteritate. 171 Pe lîngă judecată, Țion are grijă și de stil ; el nu scrie sec, ci Îmbracă opinia/verdictul În hainele poetizării ; analizează, dar, de cele mai multe ori, În intro-uri, propune agreabile ...digresiuni. Spre exemplu, o cronică la o montare studențească, Începe astfel :” La ora cînd auto buzele se retrag la garaj și copiii, cu umerașele agățate de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
picioare, probabil un gest asiguratoriu intim necesar, pe care numai Freud ar fi putut să-l explice. Băieții aveau un vocabular de câteva sute de cuvinte, jumătate în frangleză, părul năclăit de gel le pâlpâia cu o sclipire unsuroasă, erau îmbrăcați și la patruzeci de grade cu cămașă având neapărat mânecă lungă și cu sacou albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și le împachetă în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă operațiunea asta folosind România Mare și Tricolorul, care erau primele în vraful de presă de sub masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou cămașa morții, cruță acele publicații patriotice și se decise pentru ziarul Libertatea, având totuși grijă să oprească pagina cinci și pe cea cu rubrica meteo. De ce învelea recipientele acelea în hârtia jurnalelor? Pur și simplu fiindcă așa proceda
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prezentate de fiecare. Alături de aceste anunțuri se găseau o mulțime de alte postere prin care se făcea reclamă diverselor medicamente precum și câtorva clinici particulare. Pe o ușă batantă, deasupra căreia scria cu litere mari PRIMIRE, se tot fluturau diverși indivizi îmbrăcați în tot felul de halate și uniforme medicale divers colorate. Cea mai mare frecvență de intrări și ieșiri o avea o duduie corpolentă, între două vârste. Prima dată scoase capul și privi în sala de așteptare. Și-l retrase rapid
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
votat-o deja?". Încă nu, da' cică-i pe țeavă. Acuma, or fi ei niște mitocani ordinari și tâmpiți de nu se poate, dar instinct de conservare au până și porcii ăștia. Își dau ei seama că poți să fii îmbrăcat în aur, să ai șapte vile și conturi de milioane în Elveția, da' după atâta Chivas sau Camus, cu o ciroză toți suntem datori. Și o fi rău să știi că, la o adică, oricând, la tot momentu', poți să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i scape. Și asta-i mai lipsea, să o pună pe vaca asta pe picioarele de dinapoi. Știa el ce-i poate pielea și cât de ranchiunoasă era. După încă o un sfert de oră, apăru și doamna ministru. Era îmbrăcată tinerește, iar fața îi era zugrăvită în culori pastelate. "Băbăciunea se ține bine", aprecie Relu. "Nu-i nici bașoaldă, nici o uscată d-aia de să treacă pe sub ușă și pă pariu că s-a siliconat și asta. Cred că și-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Așa e, mă, băiatule, așa e!", confirmase cu căldură domnul Sandu, apoi cu o undă de simpatie ușor etilizată, adăugase: Da' câți înțeleg asta? Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la o adică, nevestele lu' ăia mai cu cheag să îmbracă tot dă unde să îmbracă și ale noastre. Da', vezi tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee, e și după interese, dom' ministru. Ce, parcă noi om fi proști și nu știm." "Băi, Relule, o știm noi, oamenii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e!", confirmase cu căldură domnul Sandu, apoi cu o undă de simpatie ușor etilizată, adăugase: Da' câți înțeleg asta? Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la o adică, nevestele lu' ăia mai cu cheag să îmbracă tot dă unde să îmbracă și ale noastre. Da', vezi tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee, e și după interese, dom' ministru. Ce, parcă noi om fi proști și nu știm." "Băi, Relule, o știm noi, oamenii serioși, oamenii destupați, da' poporu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interzisă, îngăimând: "Da, de la coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ceea ce făcea; interceptarea însă, a culorilor eclatante, bunăoară a verdelui extrem de deschis cu a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva care te obliga să păstrezi o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fulgerată și să-l nască pe Dionysos prematur. Mai interesant devine mitul imediat după aceea. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă, de unde, la termenul stabilit, se naște nevătămat. Mai apoi, ca să nu-l recunoască Hera, îl îmbrăcă în haine femeiești. De atunci Dionysos e divinitatea travestită, are puterea de a metamorfoza animale, iar dansul său se definește prin, rețineți: eliberarea de sine, descărnarea în timpul dansului. De aceea nu numai actorul care interpretează rolul, dar chiar și personajul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
începeau din nou, extrem de repede, să fuzioneze. Astfel că soția directorului Sima nu era pentru mine, numai contesă de Bethlen, iar contesa trăia aievea, ședea lângă mine și îmi scria la mașină textul. Mai era îmbrăcămintea. Cu puțină imaginație, o îmbrăcam rapid și imaginar, pe Iozefina în hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aievea, ședea lângă mine și îmi scria la mașină textul. Mai era îmbrăcămintea. Cu puțină imaginație, o îmbrăcam rapid și imaginar, pe Iozefina în hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă la mijloc, tot cenușie, făcea din înfățișarea Iozefinei un triumf al frumuseții celei mai modeste culori. Într-un cuvânt, eu eram tot mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îmbrăcămintea. Cu puțină imaginație, o îmbrăcam rapid și imaginar, pe Iozefina în hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă la mijloc, tot cenușie, făcea din înfățișarea Iozefinei un triumf al frumuseții celei mai modeste culori. Într-un cuvânt, eu eram tot mai convins că soția directorului meu fusese făcută să joace în rolul acesta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri, turnurile cetății săsești dominând cerul, acolo erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea portița în zid, imensă, dotată cu clopoțel, lângă un rond de flori în formă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu cel puțin un secol, din blocuri masive de marmoră frumos înflorate. Aceste plimbări deveniseră deja, pentru pensionarul obsedat de insomnie, un bun exercițiu. Plimbările, cu alte cuvinte, chiar și înainte de îmbolnăvire, constituiau pentru Epa, un adevărat balsam. Nu se îmbrăcase prea serios, de aceea doamna General fusese convinsă că nenea Epa va face două ture, cel mult trei, pe trotuarul de lângă casă, eventual pe strada de alături și se va întoarce curând în casă. Deși fusese întotdeauna mai tânăr (cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bunăcuviință îl aduceau acasă fie pe jos, fie cu mașina. Karin-tante zâmbea și-l apostrofa cu arătătorul, în glumă, zicând: S-ar putea să mă superi, generale. Și el îi răspundea: Pe regina mea niciodată. De data aceasta, Epa era îmbrăcat cu pardesiul bej căptușit cu mesadă, pe care-l primise de ziua lui, în urmă cu vreo 30 de ani, cu cravată și vestă de efect, pe care aveai impresia că nu le dădea jos de pe el nici când dormea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vârste, cu barbă frumos coafată, cu pălărie cu boruri largi, cu ochi negri, voind parcă să spună ceva, să vorbească cu fotograful care-și vârâse deja capul sub perdeaua neagră. Soția sa, mai mult ca sigur Magda, mai tânără, proaspătă, îmbrăcată în alb, cu o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu soțul ei, ca să nu stea singură. Lovise de trei ori ușa care despărțea apartamentul lor de cel vecin, al bețivului cu opt copii și cu nevastă-n scaun cu rotile, și anunță pe scurt ce pățise. Treaz, omul se îmbrăcă repede și porni pe traseul frecventat de Epa. Răscoliră și el și familia verișoarei și Miliția tot orașul, dar nu-i dădu de urmă. Surghiunită în propriul apartament, Karin - tante își luă o carte de rugăciuni și făcu noapte albă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
casei nu putea fi, pentru că stăpânii reveneau la domiciliu numai după orele trei și tot atunci venea și servitoarea, cu care, se vorbea în oraș, secretarul o înșela pe nevastă-sa. Era o servitoare pe cinste. Dacă se mai și îmbrăca la patru ace, ar fi putut concura cu cele de la Holywood. Aceasta n-avea ce căuta în gospodăria familiei K., înainte de masă, nu numai pentru că nu avea ce face, dar pentru că și ea, servitoarea, avea serviciul ei: era femeie de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]