2,833 matches
-
se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
cel ce va Îndemna trimisul să plece la drum. - Și dacă mă vor Întâmpina cu pietre și cu sulițe? - Krog e mare ucigaș. Cel mai mare. M-am gândit. M-am ridicat În picioare și m-am uitat de jur Împrejur. Oamenii aceia de pe culme porniseră spre noi. M-am mai uitat o dată de jur Împrejur. Apoi m-am uitat la mâinile mele și am rășchirat degetele. - Fă niște cuvinte și pentru astea, am spus. - Se cheamă degete. - Nu pentru degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pietre și cu sulițe? - Krog e mare ucigaș. Cel mai mare. M-am gândit. M-am ridicat În picioare și m-am uitat de jur Împrejur. Oamenii aceia de pe culme porniseră spre noi. M-am mai uitat o dată de jur Împrejur. Apoi m-am uitat la mâinile mele și am rășchirat degetele. - Fă niște cuvinte și pentru astea, am spus. - Se cheamă degete. - Nu pentru degete. Cred că În atâtea zile, i-am arătat eu toate degetele mâinilor, am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Apa era acoperită cu nenumărate frunze late ce țineau În ele niște flori albe, ca În căușuri, iar printre frunzele acelea, se Întindea un fel de iarbă lipicioasă, ca un păr verde. Și atunci, i-am văzut. Erau de jur Împrejur, În apă, răsărind din pâcla care Începuse să se ridice. Mă priveau fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc și m-am prăvălit la loc. - Frig! Tare frig, am rostit În minte și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și Enkim știa și el, căci ochii i se holbară, nările i se căscară și Începu să respire iute de tot. Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau pentru că băgaseră de seamă că fugisem. Ne-am trezit pe o culme Înierbată. Luna răsărise și vedeam de jur Împrejur ca În palmă. Pe mâna tare se ghicea o vale molcomă, acoperită cu copacii mărunți care creșteau În acel ținut. - Pe-acolo, Îmi făcu semn Runa și o luarăm la vale În fugă. Ne strecurarăm printre copaci și, În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ar fi atunci să ne vârâm și noi În vreo gaură? ne potoli el veselia. N-am căutat mult. Puțin mai jos, am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iei partea În fața flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători. - Își Împart cu noi bucatele, așadar... Păi, tu, Minos, și voi toți, ce credeți că s-ar fi Întâmplat dacă cineva ar fi vorbit așa la sfatul Tatălui din Cer, atunci când s-a hotărât să plece de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
valuri precum un bătrân ajuns la capătul puterilor. - Îmi vine, ne spuse Runa atunci și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de jur Împrejur. Nu erau decât stânci, un pământ roșcovan, și câteva smocuri de iarbă. Cu chiu cu vai, urcarăm pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai cu ochii. Undeva departe: un pâlc de copaci. Începu să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să sufle mai tare și, În scurt timp am simțit miros de fum: prietenul meu făcuse focul. M-am ridicat și m-am Învârtit Încoace și Încolo, Încercând să găsesc un adăpost pentru Runa și pentru prunc, dar de jur Împrejur nu vedeam decât copacii aceia, balta și tufele dese. M-am dus la copacul sub care stătea Runa și am luat pietrele de mână și sulițele. - Of, Îmi spuse Enkim, pruncul ăsta stă pe dos! - Las’ că aduce noroc! - i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înțepenit acolo pentru scurtă vreme, Înainte să urce din nou În văzduh, de parcă n-ar fi dorit să ne scape din ochi. Cât despre cer, semăna tot mai mult cu apa Mării celei mari care, treptat, a Înghețat de jur Împrejur, prinzând Gemenii Într-o cursă de gheață, la fel cum văzduhul prinsese soarele și nu-i mai dădea voie să se coboare. I-am chemat pe Logon și pe Barra, să ținem și noi sfat. Pe Tek și pe Kikil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scoase pe toți afară, cu gesturi blânde. Ne așezarăm pe o piatră rotundă, În mijlocul satului. Oamenii Încercau să nu ne bage În seamă, dar nu reușeau să-și ia ochii de la noi. Între timp, vânătorii noștri se răspândiseră de jur Împrejur, afundându-se În pădure, urcându-se sus pe stânci sau ascunzându-se prin tufișuri. - Voi nu numărați zilele pruncului? Întrebă Gupal după o vreme. Până și eu știu că trebuie să treacă două sute și optzeci de zile pentru ca sorocul pruncului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care ni-i identifica, marele învățat Nicolae Iorga, care spunea, într-un discurs prezentat la Radio, prin anii '30:" „cât de eroic este părintele care se îngustează pe sine, pentru a da putință de învățătură copilului, pe care atâtea dovezi împrejur, îl fac să fie văzut fără recunoștință. Tatăl, îndoit sub povara multor sarcini rău plătite, mama, care veghează la căpătâiele odraslelor pentru a le scăpa ca prin minune viața, prin nesfârșitul devotament. Ori medicul, care știe că poate muri de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu toții la un prim contact cu inamicul și-și Închipuiau că nemții care veneau de pe front erau cine știe ce zmei, cunoșteau tot felul de chichițe ale războiului, cum să le țină piept ei, câțiva rezerviști și recruți abia Învățați cu stânga-mprejur? Te gândești că mai ales teama i-a fixat În memorie ziua aceea de la sfârșitul războiului, ca și faptul că pentru el războiul abia atunci Începea de-adevăratelea. Ai observat totuși felul În care a rostit cuvintele „să le ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orfic, pe care îl folosește adesea critica literară, referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Eroina va găsi calea dincolo de ovalul oglinzii în oglinda sufletului, este ea un fel de Iona care va ”răzbi la lumină” ieșind din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă ”cu o privire stângace, nouă, păienjenită, străină, se uita împrejur”, ar putea fi primul pas pe un drum neînceput, s-ar putea interpreta ca o disponibilitate pentru altceva sau ca o resemnare totală, primind ce îi va oferi destinul. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU ȘI KATHERINE MANSFIELD “Literatura la feminin” articol de Andreea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
l-a și la. Despre Subcarpații și dealurile României „În partea nordică a Carpaților Occidentali, între munții Plopișului și depresiunea Șimleului, la sudvest, munții Mezeșului la sudest și dealurile Silvaniei de nord se află un munte singuratic, înconjurat de jur împrejur de dealuri joase, cunoscut sub denumirea de Măgura Silvaniei. El...străjuiește spre nord, precum zidul unei cetăți, orașul și depresiunea Șimleului... La poalele acestui peisaj, foarte plăcut colorat, se înșiruie zidurile vechii cetăți a Șimleului, așezată pe valea Crasnei.” (Ioan
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îndată, dacă ne aducem aminte de rămășițele unor munți mărunți, care legau odinioară Munții Apuseni cu lanțul Rodnei. Dar ploile, vânturile și râurile i-au ros cu totul. Afară de aceste două regiuni, care cuprind miezul Ardealului, mai sunt de jur împrejur câteva petece de podiș acolo unde marea făcea golfuri între munți. Cel mai însemnat colț al podișului ardelean e șesul Bârsei. La drept vorbind łinutul Bârsei e podiș numai prin înălțimea sa față de Marea Neagră, altfel ca înfățișare, e neted, întocmai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și cu instinctul lui obscur A explorat terenul împrejur. Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte și singuratate Și-a căutat încet încet de drum.... S-a mai oprit în măgheran o dată Ca subt îndemnul unei tainice porunci, Apoi a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la degetul cel mic o piatră prețioasă, un diamant, parcă atrăgea raza; din înalt ea se scoboară, și-n clipa aceea degetul fetei pare ca fulgerat de focuri. Uimită, mândră, cântăreața se oprește, frânge cântecul și se uită cu îngâmfare împrejur: Uitați-vă la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furișează, și ochii tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]