48,029 matches
-
intră În sala a doua, iar noi suntem repartizate aici, În prima sală....ce ghinion... Nu este chiar ghinion, vă veți Întâlni sigur pe aici prin apropiere...este practic, inevitabil. Dar acum hai la masă, mai vedem după aceea. Intraseră Împreună În sala de mese, unde mai multe perechi de ochi se Îndreptaseră, spre ele privindu-le cu oarecare curiozitate. Ia te uită ! Se minunase Andreea, ne-au pus sub lupă de cum am intrat... Parcă te rugasem ceva. Nu vreau să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vă Încurcăm planurile voastre de vacanță. Teia bătea oarecum În retragere. Nu Încurcați nimic, am mai spus că nu ne-am planificat nimic Înainte, insistase Pavel. Ne faceți șederea aici mai plăcută. Mi-ar place să fim și la masă Împreună. Noi am cerut masa la regim, spusese Teia, nu suport ceapa prăjită și În general mâncarea grasă. Poți cere schimbarea la cantină. Nici lui Pavel nu-i plăcuse mâncarea de la comun și chiar se decisese să schimbe cartelele la cantină
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
plutea ceva misterios dar, nu reușea să-și dea seama dacă Andreea aflase de la Silviu de prietena lui din capitală. Fiica ei se purta de parcă nimic neobișnuit nu s-ar fi Întâmplat. Când s-au Împlinit zece zile de concediu Împreună, Pavel a rezervat o masă pe terasa unui restaurant și-i invitase pe toți. Aștepta o ocazie să facă această invitație și chiar fusese acceptată. Era o seară caldă, plăcută, briza adia ușor iar muzica bună Îi atrăgea pe tineri
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
singure, când putem forma o familie adevărată? Iată de ce se ține Silviu, auzi la el: ”apasă pe aceelerație tată“...Îi cuprinsese mâinile Într ale sale și-i șoptise să nu-și facă griji, totul va fi bine. Copiii ne vor Împreună, eu te vreau lângă mine, tu ce-ți dorești Teia? Eu? Eu Încerc să mă dezmeticesc, dar dacă este un vis...aș vrea să nu se sfârșească. Nu am sperat niciodată că În viața mea va apare vreodată un om
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
întâlnim acolo, pentru a discuta lucrările realizate, proiectele viitoarelor expoziții. Mulți artiști ieșeni mi-au fost apropiați Dumitru Căileanu, Ioan Neagoe, Nicolae Matyuș, Vladimir Florea, Viorica Bălan, Călin Alupi, Petru Hartopeanu, Ghiță Leonard și Ștefan Hotnog. Cu Neagoe am lucrat împreună. Era deosebit de exigent cu picturile lui, le ștergea ori de câte ori nu-i plăceau. Aproape zilnic își scria jurnalul, pe care l-a publicat ulterior. Deosebit de inteligent, pictorul Matyuș, la rugămintea noastră, ne critică lucrările cu mare exigenta. Crochiu creion pe carton
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare cu cea de la facultate. Am organizat împreună numeroase expoziții ale elevilor. Viorica era instruită, știa italiană și franceză iar la cursurile ei participau numeroși studenți de la diferite facultăți. Mergea o dată pe an, vara la Balcic, la Agigea, unde își petrecea vacanțele. Pictă cu mare ușurință lumea din jurul
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
întâlnim acolo, pentru a discuta lucrările realizate, proiectele viitoarelor expoziții. Mulți artiști ieșeni mi-au fost apropiați Dumitru Căileanu, Ioan Neagoe, Nicolae Matyuș, Vladimir Florea, Viorica Bălan, Călin Alupi, Petru Hartopeanu, Ghiță Leonard și Ștefan Hotnog. Cu Neagoe am lucrat împreună. Era deosebit de exigent cu picturile lui, le ștergea ori de câte ori nu-i plăceau. Aproape zilnic își scria jurnalul, pe care l-a publicat ulterior. Deosebit de inteligent, pictorul Matyuș, la rugămintea noastră, ne critică lucrările cu mare exigenta. Crochiu creion pe carton
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare cu cea de la facultate. Am organizat împreună numeroase expoziții ale elevilor. Viorica era instruită, știa italiană și franceză iar la cursurile ei participau numeroși studenți de la diferite facultăți. Mergea o dată pe an, vara la Balcic, la Agigea, unde își petrecea vacanțele. Pictă cu mare ușurință lumea din jurul
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
și-i doresc să aibă posibilitatea să-i ridice și pe alții spre Lumină. Doamne ajută! 9 iunie 2009 E ziua fratelui meu. Am să-l sun să-l felicit și să-i doresc Lumină și Iubire. Ieri am fost împreună la părinți. A fost Sfânta Treime și, ca în fiecare an, am sfințit mormintele și am dat de pomană. Iunie, cândva Mi-am visat copiii. Eu stăteam cu cineva, care era mai în spatele meu, în curte și priveam spre grădina
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mele, prietenei mele și mie, pentru a-l organiza. Dar, după concurs, toți au fost mulțumiți, concursul fiind unul reușit, vesel. În această perioadă, am început să comunic cu o persoană, cu care ieșeam la plimbare, vorbeam, petreceam timpul liber împreună. Această persoană, acum, face parte dintre oamenii dragi, a devenit, pentru mine, o parte a sufletului meu. Nu știu dacă i-ar plăcea să scriu despre el dar, totuși, mă încurajează, îmi oferă atâta căldură, încât o să-mi permit să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
este psihologul fiecărui prieten al ei. Știu precis că ea, niciodată, nu va spune nimic altora din ceea ce am zis. Este mâna dreaptă care mă susține și mă ajută mereu. E prietena fără de care nu aș fi așa de curajoasă. Împreună, am schimbat ceva în viața noastă. Când eram mici, ne certam de la rolul de crăciuniță, de la funcția de lider al clasei, doream să ne afirmăm. Iar acum, pentru o funcție responsabilă, ea dă candidatura mea, iar eu, a ei. Și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
o funcție responsabilă, ea dă candidatura mea, iar eu, a ei. Și dacă a fost să fiu eu, nu am lăsat-o să se odihnească mult timp. A dorit să fac schimbarea în școală, am făcut-o și o facem împreună. Îmi pare rău că, uneori, profesorii nu pot aprecia munca noastră, căci noi împeună facem. Și mă premiază pe mine. Dar eu frumos le amintesc că mai este o persoană care a muncit la fel de mult ca și mine. Și frumos
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sunt și din cei care doresc să fie lângă tine, pentru a-și face interesele proprii, dar sunt și persoane cu care te înțelegi bine, cu care zâmbești, vorbești. Una dintre aceste persoane este colega de bancă, cu care râdem împreună, ne facem de cap la cantină. O susțin, mă susține, este fata care îmi arde o palmă peste cap, când atenția mea este concentrată asupra altor lucruri, în timp ce, profesoara ne povestește tema. Am două colege, una este deșteaptă, e șefa
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
său. Și-mi este teamă că toate aceste momente într-o zi, să nu mai fie amintite. Cine știe unde va fi fiecare membru al acestei familii... Suntem o familie cinci zile pe săptămână, dintre care, o jumătate de zi o petrecem împreună. Ne certăm, facem nebunii, îi educăm pe copiii mai mici, care uită cei șapte ani de acasă. Suntem diferiți, fiecare dintre noi are lumea sa. Unul stă toată ziua și citește cărți online, alții, numai pe net, unii mai ascultă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nu înțelege, dar tot mă întreabă. Mă critică mereu că nu fac ce trebuie sau că nu am udat florile, în timp ce ele sunt prea udate, încât, am impresia că o să le putrezească rădăcina de atâta apă. Anul Nou îl întâmpinăm împreună, așa ca să nu zicem că nu l-am sărbătorit. Poate e cel mai plictisitor An Nou, dar, cu timpul, să sperăm că vor rămâne cele mai prețioase amintiri. Căci Anul Nou, pe care-l făceam noi, se deosebește foarte mult
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu alți ochi. Eu acționez și mă țin cu ambele mâini de ceea ce este important. Pentru mine, importantă e fericirea mea și să arăt celor, care doresc să fie fericiți, că putem să fim. Nu este ușor la început, dar împreună, cu oamenii care au reușit să treacă de aceste greutăți, vom reuși și noi. Am primit deja cadouri de Crăciun, deși mai avem până atunci. Dar cel mai frumos cadou sunt oamenii, prietenii pe care mi i-am făcut. Am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
lor, ascunsă cu grijă față de cunoscuți sau prieteni. Copiii Teodorei au crescut, ea este tot mai ocupată cu educația lor. Iar Profesorul R. se consideră prea „bătrân” ca să se implice în viața de familie a Teodorei. Mai exact, să facă împreună o familie. Și nici ea nu a făcut măcar o aluzie la o eventuală „finalizare” a „poveștii” lor. Constat că P.H.L. încă nu a hotărât să analizeze această posibilitate din viața eroilor săi. 20 iunie 2006 Mâine va fi solstițiul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-și respectă meseria, se arată hotărât să urmărească evoluția acestei povești, fără să se implice emoțional sau moralizator. Altfel-zis, să relateze cu obiectivitate și să nu sancționeze cu calificative calea pe care s-ar părea că vor să se angajeze împreună. De fapt, nu mai este vorba de o simplă părere: ca un „bărbat adevărat”, Domnul R. îi cere Teodorei o nouă întâlnire la hotelul unde el „trage” de obicei când își întrerupe călătoria în gara „bătrânei capitale” a Moldovei. De
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de spectrul celor două catastrofe biografice care i-au răpit bucuria de a iubi; el - amenințat de apropierea vârstei tuturor neputințelor și a morții. Atât în film, cât și în povestea lui P.H.L., eroii se caută (și se găsesc!) pentru ca, împreună, să înfrunte singurătatea în fața destinului. Fiindcă toți își revendică, din adâncul ființei, dreptul la fericire, pe care îl câștigă primind și dăruind iubire, fiecare cu măsuri diferite... Conștiința diferenței apropie și depărtează, precum vântul - valurile mării... Poate că mii de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
greu să detectez logica intimă a întâmplărilor din viața celor doi îndrăgostiți. Va trebui să țin seama și de un lucru peste care, constat, autorul a trecut mai ușor: dubla perspectivă, a lui și a ei, asupra a ceea ce trăiesc împreună. Profesorul este conștient de complicațiile care urmează, dar se avîntă în aventura cu „tânăra doamnă” (expresia lui P.H.L.) fără să mai ia în calcul „riscurile”. Orice șovăire, orice retragere sau tăcere mai lungă ar putea fi interpretate simplu: „Dar tu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o masă, două scaune curbate, două noptiere și un pat dublu ce scârțâie la fiecare mișcare. Bărbatul este volubil, are multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca la început, povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lansează uneori în analize, cu voce tare, în prezența ei. Ea zâmbește cu înțelegere, știe că el are nevoie de auditoriu (altă meteahnă legată de profesie!), dar chiar este interesată de felul cum se răsfrânge în mintea lui ceea ce trăiesc împreună, ca într-un vis nesperat, regretând adesea că destinul nu i-a plasat în același vagon în urmă cu vreo două decenii. O frază recentă a Teodorei i-a prilejuit lungi perioade analitice, parcurse de unul singur. O frază care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o asigură că „nimic nu s-a schimbat”. Însă știe că ea are dreptate. Și el resimte lipsa lungilor discuții în care se bucurau să identifice gânduri și preferințe comune, același teritoriu sentimental împărtășit simplu, „natural”, ca și cum ar fi fost împreună de totdeauna. Fiecare îl „salvează” pe celălalt din noianul automatismelor cotidiene, umplându-i generos „golul existențial”. Reveniți în aceeași cameră de hotel, Profesorul și Teodora își dau seama că nu-și mai pot concepe existența unul fără celălalt. El a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
automatismelor cotidiene, umplându-i generos „golul existențial”. Reveniți în aceeași cameră de hotel, Profesorul și Teodora își dau seama că nu-și mai pot concepe existența unul fără celălalt. El a și găsit o soluție pentru a fi mai mult împreună. Știind că are mașină de scris și că a profesat cândva dactilografia, îi propune să-i transcrie, după dictare, „niște scrieri recente”, pe care ar vrea să le „depună” la o editură. Ar putea ea să și „rupă” ceva din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i răspunde imediat. Doar ochii o trădează, cu luminițele acelea jucăușe pe care i le știe atât de bine. A-l avea alături zile, poate săptămâni - ce altă veste mai bună putea să-i dea? Nu doar că vor sta împreună la aceeași masă și vor lucra pe aceleași texte, dar vor fi și acele pauze în care îi va oferi, cu absolută sinceritate și naturalețe, episoadele socotite mai interesante din universul său domestic: năzbâtiile și glumele cotidiene ale copiilor; micile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]