2,851 matches
-
texte puerile, chiar penibile, nu încape nici o îndoială. Răsfrângeau contagiuni de lectură și nimic personal. Mai păstram și niște caiete cu însemnări „critice“, tot din peri oada liceului, când luasem obiceiul să fac un fel de recenzii despre cărțile citite, înșirând opinii de lectură naive, pe care le intitulasem, furând titlul lui Ibrăileanu, Note și impresii. Și pe acestea le-am distrus, pentru a nu mă compromite dacă ar fi căzut sub privirile cuiva. Accesul de vanitate m-a decis, așadar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
va deveni membru activ al Academiei bârlădene, alături de poetul G. Tutoveanu, Vlahuță, Victor Ion Popa, frații Iuliu și Virgil Nițulescu, Mihail Lungeanu, I.M. Rașcu, I. Valerian, Petre Cancel, Mihai Lupescu, G.M. Vlădescu, George Pallady, Virgil Duiculescu, N. Bogescu, G. Ponetti, înșiră Marius Pop o listă a celor care creau atmosfera culturală din Bârladul anilor aceia. Atmosferă, care, într-un fel îi relevau perioada anilor de școală, când, la București, la Liceul de lângă Cișmigiu, lipsit de grijile vieții, un grup de colegi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
acțiunile ei în toată școala. Ca să consfințească prin fapte de viață numele dat societății lor, membrii acesteia, niște copii, într-o noapte s-au introdus în curtea directorului școlii și au tăiat capetele tuturor rațelor. Urmau alte și alte farse înșirate de Florentin Popescu în cartea citată (p. 50), ceea ce nu se putea întâmpla acum, la Academia Bârlădeană. Ni se precizează că la reuniunile literare săptămânale ale Academiei care aveau loc joia, fie în ospitaliera casă a poetului G. Tutoveanu, fie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
întreg". Fără a știrbi cu nimic măiestria poeziei lui Vasile Alecsandri, o culme până atunci a fertilizării poeziei populare, Ion Pillat denunță în acesta "un model" ce "trebuia neapărat depășit" subliniind faptul că "formulei de artă pe care o întrupase Înșir-te, mărgărite și Miorița, Eminescu îi opune în același domeniu o concepție proprie, ce culminează în proză cu Făt-Frumos din lacrimă și în versuri, direct, în Călin file de poveste precedat de basmul în proză apoi de poemul publicat postum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a sărit o rață pe la spate și eu, întorcându-mă repede, ca să dau într-însa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca tăcere a nopței, de la singurii oaspeți ce împreună cu noi sălășluiau între ruine. Gândurile mele, care se înșirau așa de bine la cântecul grierilor, începură de la o vreme a nu mai avea legătură nici înțeles, așa că pare-mi-se am adormit și eu. Lucru ciudat însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca și mine. Cine se crede aparat de această învinuire să-mi arunce piatra. Așa îmi aduc aminte că la niște Paști, pe când aveam abia vro șase ani și mă jucam în odaia tatălui meu ci niște soldați de plumb înșirându-i pe podele și pregătind o strașnică bătălie între nemți și ruși, deodată ușa se deschide cu zgomot și năprasnic se înfățoșază soții Alecu și Smaranda Lazu, cu care părintele meu era în relațiuni de prietenie. Dânșii erau numarați între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
an nu-i o vecinicie, și, deoarece Dante a revenit din Infern la lumina soarelui, voi reveni și eu de la școală acasă la lumina ochilor vecinei mele. M-am opus, deci, pe răbdare, neputând face altfel, și am început să înșir din capăt zilele cele lungi și monotone între păreții cei afumați, cu coatele pe pupitre, cu ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care, tot succesiv, transformă deșeurile și cadavrele În substanță minerală, adică substratul de la care s’a pornit. Pe acest traseu, talia organismelor scade continuu, ajungând ca ultimele să fie microscopice. Pe acest traseu, descendent, al descompunătorilor, se situează și ciupercile, Înșirate pe un segment destul de larg. Ciupercile pot Întreține relații diverse În biocenoză, Începând cu simbioza cu rădăcinile plantelor, alcătuind micoriza, continuând cu parazitarea plantelor vii și Încheind cu viața saprofită, de descompunere a biomasei moarte, folosind deci, Întotdeauna, o sursă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nemărturisite a omului - entropia deci a Îngustei zone de tranziție, plaja, sediul celor mai diverse prozaisme... Și, pentru că suntem democrați, adică respectăm părerea majorității, nu pot propune decât o Întoarcere parțială spre munte; acolo vom da desigur de o pădure Înșirată pe vreun deal, precum Bârnova. Vom Înlocui umbra muntelui cu aceea a pădurii care, În luminișuri, ne va lăsa și În voia soarelui. Noi vom căuta desigur scăparea la umbră, dar alțiisunt obligați să-l Înfrunte. Vorbeam nu demult despre
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cum le spune studenților: dânsul e scriitor, apoi le dezvăluia diagnosticul, ca și cum din nou nu ar fi fost vorba despre mine. Deveneam material didactic. Altă identitate. A făcut toată patologia, n-a ratat nimic! Supurații, otită medie acută, cronică... le înșira. Și mai e și scriitor, repeta. Ca și cum e o minune că încă mă mișc, încă mai respir și mă țin de prostii, cum ar fi, bunăoară, scrisul. Că am liniștea necesară era uluitor pentru el, care trăia într-o agitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem probleme? zic. - E băiat bun. Măcar are entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele are entuziasm! face Stroescu, lăsând de înțeles că, dacă s-ar apuca să înșire tot ce știe despre Manole, ar avea nevoie de timp destul. E, na, voi probleme! Uite la mine că tanti-ta Mirela se ia de mine. Vezi că oamenii sunt răi, nu mai bea la școală! I-am zis: ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
repede și atunci bunica găsise o modalitate extrem de eficientă în a-l conserva sănătos și a-l consuma, cum spun nutriționiștii astăzi, pe principii active. Și se apuca Maia să-l curețe, să-l spele bine, îl săra și-l înșira apoi pe ață groasă, punându-l în final la uscat. Stătea pe sârmă sus, ferindu-l de animăluțe hrăpărețe, una două zile, după care îl depozita în beci. Se foloseau bucăți de pește desărat doar atunci când erau dezlegări la pește
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
marotă a tuturor belferilor!), călcând cu picioarele lui rău mirositoare pe deasupra băncilor și printre lucrările can didaților și candidatelor. Mi-a dat, firește, notă proastă la acest examen, sau poate chiar am fost respins, fiindcă, scriind despre romantismul francez, În loc să Înșir date și nume ciupite de prin manuale, am făcut o sinteză lite rară a fenomenului roman tic, adică ceva mai presus de nive lul belferesc al examinatorului și de care nu mă ruși nez când o citesc astăzi după ciorna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ocazie Canianu, scepticul și dezabuzatul director al unei fițuici săptămânale cu intenții nedeslușite și cu abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și culturale, cum și ale prie tenilor mei cu mâncărimi de condei. Se uită cu jale la mine: — Ce nu te lași de fleacuri, Beldie?... N-ai Înțeles până acum, din cât ai trăit, că rumânului nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vine să mă sinucid, Beldie, când primesc avi zele de plata ratelor!“) era o casă-vagon veche, imposibil de Încăl zit iarna, când toți stăteau cu paltoanele pe ei, closetul despărțit de sufragerie numai printr-o ușiță falsă, bucătăria și atenansele Înșirate de-a lungul unui coridor cu geamlâcul putred și cu un singur rând de ferestre, unde locuia și Maia, cu surorile și slu gile Eufimiei. ...Ce bine locuia În acea vreme un pârlit de chiriaș - nu proprietar ca Bucuțenii și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul și miezurile de nucă Încre menite În pasta tare de zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
despre ce citește și ce scrie, despre concepția lui literară și despre vârfurile literaturii noastre de astăzi. Când unul dintre elevi s-a interesat dacă a publicat ceva, Vlad a zis fără să clipească, da, sigur că da, și a înșirat un palmares impresionant: îi apăruseră poezii, cronici și traduceri în cutare și cutare revistă. De fapt, nu publicase încă nicăieri. Îi fusese reținută o recenzie într-o redacție, dar încă nu apăruse. Fratele meu era sigur însă că merită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și moartea subită a prietenului meu. Pentru un om de știință mult timp neluat în seamă, chiar și un prim interviu de un sfert de ceas înseamnă ceva. Partea proastă la persoanele nedeprinse cu onorurile e că la primul interviu înșiră banalități, sunt timorate și nu spun ce-ar vrea să se știe cu adevărat despre ele. Vorbesc cum au văzut că vorbesc alții, degeaba. Dacă interviul e mai lung, de un ceas, două, până și-n cel mai cumpănit neluat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și nenorocirile și jertfiți-le lui Isus. Aduceți-le la picioarele altarului său și el le va stropi cu sângele său prețios, și astfel acele lacrimi, acele suferințe se vor schimba în tot atâtea pietre scumpe, pe care le va înșira pe cununa ce v-o pregătește. Pr. Petru Dâncă (Viața, nr. 7-8, iulie-august 1942, pp. 120-122) 14. PR. ANTON DEMETER autobiografie - anii de închisoare În anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, după ce țara a căzut sub
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
c-un pinten de cocoș“. În orice limbă, imaginația locuțiunilor verbale oscilează între scatoalcă și mângâierea de catifea a cuvintelor. Un cunoscut, originar din sudul Germaniei, mi-a istorisit o poveste din vremea copilăriei sale, din Germania de după război. Pocnitorile înșirate pe lungi fitiluri de aprindere, pe care în noaptea de Revelion le folosesc și copiii mici, se numesc acolo „Judenfürze“ șpârțuri jidoveștiț. De câteori auzise pe-atunci expresia, el înțelesese de fiecare dată „Judofürze“, crezând că numele pocnitorii are ceva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu totul alte semnificații: „mort-copt“, „epidemie mortală“, „nu vine când o chemi“, „salt sau păcat mortal“, „Marea Moartă“, „mortalitate infantilă“. Fiecare dintre aceste sintagme fiind cam tot atât de lungă ca și „Laugenbree-zel“ școvriigi sărațiț. Oare ar fi trebuit să i le înșir vânzătorului? Înstațiile de metrou din Berlin se face reclamă la pâinea Pech1: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit / Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Ar fi trebuit poate să-i spun vânzătorului ce mult îmi place cuvântul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ușile ferecate. Teama, teama continuă, pătrunsă în sânge, în minte, în re flexe. Și trebuie să mai spun ceva. Un lucru de care astăzi mi-e de-a dreptul rușine. Am trăit, într adevăr, toate cele pe care le-am înșirat până acum. Dar eu, una, le-am trăit ca văzute printr-o cortină de voal, oare cum eclipsate, detașate de mine, pentru că eram îndră gostită până peste cap. În timpul războiului, am cunoscut prima dragoste, marea primă dragoste. Și încă o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
interviu cu vreo zece ani în urmă... A.R. În tot cazul, parcă e mai dinamic și mai plăcut să fii tren decât viespe. Cine sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]