27,730 matches
-
să ne dea, aduna lobodă și melci din grădină, îi arunca în oală și dup-aia îi toca cu usturoi... Am atins peretele c-un genunchi și e unsuros, alunecă. Nu m-aș putea ridica pe acolo, m-aș duce înapoi în bazin, cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o felie de pâine cu magiun și apa suge, se-nvârte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plătit bine, se poate... - Mă duc la nuntă, poate dup-aceea o să-l iau la masă la maică-mea, să-i facă un borș bun, poate mă împrietenesc cu el... Dacă s-ar putea, aș pleca eu, să vină femeia înapoi, să mai vadă de casă... Auzi, dar la voi crezi c-o să aibă nevoie și de șoferi civili? - Probabil c-o să mai aibă... - Moșu’, uite numărul meu de telefon... Ce zici, dacă e concurs la voi și pentru civili, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt, l-am ținut cu capul între algele din acvariu, lipit de istalația de purificare a apei, apăsat, așa! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foc, fără nici o anestezie, iar femeile mai bătrâne cred că-i bună. Fidel a mai ținut un discurs împotriva imperialiștilor, cubanezii de pe-o plută au fost salvați în ultima clipă, readuși la viață, hrăniți să se întremeze și trimiși înapoi. La hochei câștigă întotdeauna ungurii, suntem slabi la tenis, am îmbulinat-o și la fotbal, pe stadioane s-a strigat să-și ia ciorile zborul, Nae a comentat, ca de obicei, povestea asta. La noi a stat ploaia, s-a întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Au ceva de-a face cu vreo sectă, cu yoghinii ăia ciudați? Pufnește c-un dispreț suveran, se lasă să cadă pe un scaun, executând ca o foarfecă de tăiat tabla de șase o mișcare à la Sharon Stone. Și-napoi, să fie sigură c-am observat. - N-ai foc? Cum poți să-ntrebi așa ceva? se rățoiește, suflându-mi fumul în ochi. Ce pușca mea mai contează timpul și spațiul? M-a prins ca-ntr-un patent cu dințișori netociți. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unde-i soare și bine. „Eu plec în Canada... na-ți frigiderul, mai sunt și niște pahare și-o zaharniță...”, „M-au angajat în Germania, deocamdată temporar, ca asistent laborant, aștia au o secție de spectometrie... și nu mai vin înapoi... am o casetuță pentru bijuterii și căciula asta de blană, ți-ar veni, poți s-o mai transformi, am și-un sacou pentru tine... a, pot să aduc la tine și niște ferigi?”, „Eu rămân în Franța, ia-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Fără să se ridice, împinge încetișor în față căldărușa. - Domnu’, dacă vrei prescură și lumânări, mai așteaptă, mai am de șters și de frecat, se-ncuibă mucegaiul, cât clor aș turna, am mâinile arse de-acum, a doua zi văd înapoi firișoarele verzi. Nu se duce, păcatele mele, și vai de oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tanti Clara? L-a luat în armată? - A plecat... A vrut el să plece, acum e departe, nu înțelegi tu... Îți plac cărțile? - Nu știu... alea de la școală nu prea, n-au desene, îs mâzgălite... Și trebuie să le ducem înapoi... Da’ știu niște poezii... „Limba noastră-i o comoară, în adâncuri...” - Altele n-ai văzut? - Nu... Mi-a dat o carte mare, cu copertă cartonată, cu doi băieți desenați pe ea, unul fugea de-acasă c-o plută, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
desenați pe ea, unul fugea de-acasă c-o plută, să vadă lumea, se îmbrăca în rochie de fată, cu bonetă și șorț deasupra, să nu-l prindă și să nu-l împuște sau să nu-l ia taică-său înapoi, într-o casă veche, și se temea de vrăjitoare. Avea un prieten, Jim. Jim era negru... Cum adică să fie negru? - Tanti Clara, am întrebat-o, de ce e Jim negru? S-a uns cu ceva? - Nu, măi copile, unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apărut Dinulescu și-a cerut niște săli, rectorul i-a zic că i le dă doar dacă ia și donația. Acolo, în rond, nu se vede prea bine. O să zboare cu balonul, îi așteaptă Dinulescu la protocol la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
carne cu șoricioaică, cred că-i aruncase după poartă, că de intrat n-ar fi avut curaj, și degeaba s-au chinuit să-l facă s-o dea afară. Petrache n-a vrut să-l lase-acolo, l-a pus înapoi în geantă, să-l îngroape în fundul curții și, pe drum, s-a oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sentiment indestructibil de a-și lua revanșa, ca și cum În adîncul sufletului nu și-ar fi pierdut nici o clipă speranța că Într-o zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se Încăpățînase cu atîta stăruință să-i răpească. Nu voia să moară acolo, uitat, umilit și Învins, Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care suferea În tăcere de pe urma absenței lui, fără să-și piardă nădejdea nici măcar cînd era asigurată că vaporul iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o simplă zgîrietură, care a făcut totuși să-i curgă foarte mult sînge, Îmbibîndu-i imediat pantalonii jerpeliți. Se bălăbăni vreo patru-cinci metri, dădu peste o piatră, căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu ambele mîini, făcu un pas hotărît Înainte și, dintr-o singură lovitură brutală și sălbatică, reteză capul victimei, care nu mai avu vreme să scoată nici un sunet. Capul se rostogoli la picioarele lui Sebastián Mendoza, care făcu un salt Înapoi, scîrbit, iar ochii mortului Îl contemplară pentru Încă o zecime de secundă pe norvegianul care vomita peste el, căci i se făcuse rău deodată din pricina spectacolului macabru. Dominique Lassa, descleștîndu-și mîinile de pe macetă, o rupse la fugă, pierzîndu-se din raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la pămînt, dacă ar fi Încercat să urce dealul. Așteptă Înfricoșat, Întrebîndu-se ce s-ar fi Întîmplat dacă peretele falezei abrupte ar fi Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă, cu toată forța și delicatețea de care era În stare, Începu să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să fie brutală, căci dușmanul lui aștepta de multă vreme să facă un pas greșit pentru a-i aplica Întreaga rigoare a „justiției” sale. De cînd dăduse prima lovitură În piatră, nu mai exista nici o șansă să Întoarcă timpul Înapoi, iar opțiunile lui se limitau la a sfîrși cu fiara sau a se lăsa anihilat de ea. Își acordă, așadar, un răgaz de o jumătate de oră și Își reluă munca, deși brațele Îl dureau teribil și simplul fapt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care medicii Îi țin În clondire cu alcool, cu singura diferență că eu am avut proasta inspirație de a continua să respir... Iar mama mea... o catolică fanatică trebuie să fi fost, blestemata, dacă nu a Încuviințat să mă tirmită Înapoi În iad chiar În clipa aia, probabil că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]