384,087 matches
-
nu are nevoie de diagnostice suplimentare pentru a i se determina nivelul economico-social. Peisajul rural românesc, arhaic și mizer, arată ca după o catastrofă naturală recentă, iar aspectul majorității orașelor sugerează degradarea lentă. Plecînd de aici, o mare literatură poate începe. Prin forța lucrurilor, ea nu va putea fi optimistă, dar va afișa probabil o evidentă vitalitate stilistică. Dacă Revoluția din decembrie a adus speranțe enorme transformate treptat în deziluzii, ea a adus totuși și o cucerire fundamentală - dreptul de a
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
și de o varietate absolută. Însă dacă majoritatea love-story-urilor au o desfășurare firească, ascendentă, de la momentul seducției prin îndrăgostire până la criza cuplului, povestea de dragoste pe care o imaginează Kaufman - și pe care numai Gondry ar fi putut-o filma - începe abia în dimineața de după despărțire. (Hm! Când se termină cu adevărat iubirea?) Într-un foarte frumos roman despre o foarte frumoasă poveste (posibilă) de dragoste, Raymond Federman spune sec: "Majoritatea poveștilor de dragoste sunt cam șubrede la început și dezastruoase
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
Năstase zbura în aceeași zi spre același oraș) și cuprins de variate gînduri negre, Cronicarul le-a împărtășit celor doi companioni de călătorie, L.P. și M.V., următoarea lege a lui Murphy pe care tocmai o descoperise: "Anii pe care îi începi cu dreptul îi închei cu stîngul. Anii pe care îi începi cu stîngul îi închei tot cu stîngul". Generalizarea lui L.P.: "Toți anii se încheie cu stîngul". Corolarul lui M.V.: "Anii bisecți au o zi cu stîngul în plus". l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
variate gînduri negre, Cronicarul le-a împărtășit celor doi companioni de călătorie, L.P. și M.V., următoarea lege a lui Murphy pe care tocmai o descoperise: "Anii pe care îi începi cu dreptul îi închei cu stîngul. Anii pe care îi începi cu stîngul îi închei tot cu stîngul". Generalizarea lui L.P.: "Toți anii se încheie cu stîngul". Corolarul lui M.V.: "Anii bisecți au o zi cu stîngul în plus". l Zilele petrecute la Cluj au fost însă reușite. La Simpozionul național
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
felul de căi pentru a-i cîștiga pe elevi de partea lecturii. În plus, profesorii erau la zi cu revistele culturale și nu le-a scăpat superbul eseu despre cărți al lui Mario Vargas Llosa din revista noastră. l Călătoria începută cu stîngul s-a încheiat la fel, întrucît și la întoarcere s-a stat ore în șir în aeroport. Prilej pentru răsfoirea cunoscutei reviste clujene Echinox. Ultimul număr, triplu ( la care ne-au plăcut mult cei 49 de omuleți cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
Ne bucurăm că din colectivul editorial face parte și cerșetorul nostru de cafea, Emil Brumaru. Director este Corneliu Ștefanache. Revista are format comod, copertă lucioasă, preț acceptabil pentru un lunar (30.000 de lei). Cronicarul, un fan Michel Tournier, a început-o de la interviul cu scriitorul francez luat de Simona Modreanu. Tournier lucrează în prezent la un roman cu un vampir (nu, în nici un caz Dracula). Despre premiile literare are o părere proastă (și Cronicarul la fel!) și consideră că motivele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
nu face nici ea excepție. În esență, aceasta evocă întâmplări din cele nouă luni în care autorul-narator a traversat aproape jumătate de Europă, împreună cu un grup foarte numeros de supraviețuitori de la Auschwitz, pe drumul de repatriere. Ceea ce uimește încă de la început este discrepanța dintre situația dramatică a personajelor și tonul firesc, relaxat, chiar exuberant pe alocuri, al relatării. De altfel acest aspect nu a încetat să contrarieze, de la data apariției cărții încoace. Philip Roth într-un interviu cu Primo Levi (apărut
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
teribil și pe care n-am să o uit. În sala goală de la Act, a intrat banal, neutru Rodica Negrea. S-a așezat pe un scaun, la o masă pe care avea textul lui Martin Sherman, despre care auzisem. A început să-l citească. Simplu. Aproape alb, simulînd detașarea personajului, zborul lui Roșe pe deasupra unei vieți dramatice, fără răgaz pentru respiro, pentru trăire. Un singur popas. . Acolo a învățat să iubească, acolo a cunoscut bărbatul, bărbatul vieții ei, cel care a
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
totul altceva. Pe de altă parte, este limpede că aceste texte conțin, pe lîngă debordantul joc textual care le conferă specificitate, și o doză deloc neglijabilă de trăire. Chiar dacă este greu de spus unde se termină jocul textual și unde începe trăirea. O carte de poeme scrisă de Cristian Bădiliță, ilustrată de Șerban Foarță și prefațată de Virgil Nemoianu este din capul locului un eveniment editorial. Iar Editura Brumar (care de o bucată de vreme îi răsfață pe cititorii de poezie
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
au invitat să țin un discurs similar în aprilie 2005 la comemorarea a 200 de ani de la moartea lui Schiller! Așa că vedeți că nemții ăștia nu încetează să mă persecute. Era oralității R.: Ca să ajungem la literatură, permiteți-mi să încep cu o întrebare naivă pe care i-au pus-o și studenții de la Chișinău lui Dominique Fernandez: există astăzi teme predilecte în proza franceză sau pot fi reduse datele, după cum și Fernandez o spune, la scriitură? M.T.: Nu cred că
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
scriitori care sînt foarte apropiați prin originea lor, prin generația căreia îi aparțin, bunăoară, Thomas Mann și Hermann Hesse. Iată, Thomas Mann ține numai de istorie, nu găsești la el un peisaj, în timp ce Hesse ține integral de geografie. Distincția aceasta începe de fapt cu Homer: Iliada reprezintă istoria, în schimb, Odiseea e geografia însăși. Mărturisesc sincer că ador Odiseea, o citesc cu regularitate, pe cînd Iliada mă plictisește de moarte. Revenind, îl consider pe Julien Gracq un imens peisagist și nu
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
enervează că atunci cînd lumea vorbește de peisagiști, se gîndește întotdeauna la pictori. Dar scriitorii sînt și ei peisagiști, mai mult sau mai puțin, unii nu sînt defel, alții sînt admirabili. Unii sînt chiar excesivi, Balzac, de pildă, e ucigător, începînd cîte un roman cu 50 de pagini de descriere și devenind insuportabil, o și spune uneori, în cîte o paranteză a regretelor și a scrupulelor față de cititor: ah, cred că cititorul s-a săturat de această descriere, dar trebuie să
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculența unui Andrei Pleșu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii române superioare, vrând, nevrând, se pare că începu a se calcula, proporțional, doar pe degetele unei singure mâini... Ziaristica, vorba spumoasă, aruncată în mijlocul mulțimii, se bucura pe timpuri de un respect țeapăn până și din partea prostimii drept credincioasă. Făcând o socoteală mai largă, putem începe numărătoarea cu năbădăiosul
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
se pare că începu a se calcula, proporțional, doar pe degetele unei singure mâini... Ziaristica, vorba spumoasă, aruncată în mijlocul mulțimii, se bucura pe timpuri de un respect țeapăn până și din partea prostimii drept credincioasă. Făcând o socoteală mai largă, putem începe numărătoarea cu năbădăiosul cronicar Radu Popescu, luând o pauză de vreo două secole și ceva în dreptul lui Tudor Arghezi, articlerul vitriolant, între două versuri nemuritoare. Au fost oameni ai scrisului care făcură epocă... Acum, nu numai că mulți din ei
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
ramura ieșană. Nu știu dacă o mai fi trăind; oricum, iertată fie-mi indiscreția. Nu îmi mai aduc aminte cum mă cunoscusem cu această ființă rară, inteligentă, talentată, dar retrasă, singuratică. Cert este că, fără să-mi fi spus la început că este nepoata lui Călinescu, între noi se legase o simpatie spontană. Mă duceam destul de des s-o văd în căsuța ei în care stătea, cum spuneam, singură. Până într-o zi când, după ce îmi spusese că este nepoata lui
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
nici patru metri distanță se zărea un cap masiv ce se uita crunt pe fereastră spre noi, care discutam febril. Era, clar, Călinescu... Și, într-o zi, Ioana mă rugă încurcată să nu mai trec pe la ea, întrucât unchiul ei începuse să o spioneze, gelos, certând-o că primea în casă, băieți. }in minte totul, perfect. La despărțire, exclamase veselă, în loc de altceva: să știi, semeni cu Călinescu!... Literată ferventă, nu-i zicea altfel decât ca pe coperta Istoriei literaturii. Naiv, întrebasem
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
vezi, în același microbuz, pe H.-R. Patapievici alături de Adriana Babeți și de leadership-ul Microsoft Romania, Silviu Hotăran și Paula Apreutesei, e, în sine, un spectacol. Pentru că e vorba de oameni uniți de o idee care, de exact un an, începe să prindă nu doar contur, ci și consistență. În decembrie 2003, inauguram la Timișoara o aventură intelectuală, de cunoaștere și comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de ușor de pus în practică. E vorba
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
doar contur, ci și consistență. În decembrie 2003, inauguram la Timișoara o aventură intelectuală, de cunoaștere și comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de ușor de pus în practică. E vorba de . Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existența la Microsoft România a unor oameni neobișnuiți (cuvântul lui era, cred, "improbabili"). Adică niște profesioniști de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spațiul culturii. Am cunoscut-o mai
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
de orice defect. E considerat de critici ca fiind cel mai bun rol al lui Marlon Brando. Un văduv american, Paul (Brando), se întâlnește întâmplător cu tânăra Jeanne (Maria Schneider) într-un apartament pe care ambii vroiau să-l închirieze; încep partide de sex torid, pe care Bertolucci îl filmează frontal, fără pudibonderii. E doar sex, partenerii refuzând să știe orice unul despre altul. Iar când încetează să fie doar sex, tragedia se dezlănțuie... Scenariul (un obișnuit regal la Bertolucci, mare
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri), prevăzut cu un referat pozitiv (între Adam și Eva) al lui Gheorghe Grigurcu, verdictul ilustrului critic fiind: "o creație ieșită din comun". Exact ce și-a propus autorul, adică, începând chiar cu eseul-manifest inaugural despre devitalizarea metaforei. Tot mai convins de resurecția epicului în poezie, dar și de faptul că "tema fundamentală a poeziei este iubirea și echilibrul ei în moarte", Valentin Tașcu crede că lirismul se va salva o dată cu
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
rânduieli creștinești din țară", un alt personaj are planuri de "mântuire morală a nației române" după ce vor fi scăpat de bolșevici și, în fine, comisia de revizuire a pensiilor din Ministerul Muncii se află la camera 666. Țăranii din Deșertul roșu încep să se informeze. Citesc ziare, ascultă posturi de radio serioase, fac speculații cu privire la politica externă anticomunistă a americanilor, încep să se trateze cu cafea și dulceață, fără a renunța definitiv, bineînțeles, la obișnuitul rachiu sau tradiționala țuică. Narațiunea realistă a
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
de bolșevici și, în fine, comisia de revizuire a pensiilor din Ministerul Muncii se află la camera 666. Țăranii din Deșertul roșu încep să se informeze. Citesc ziare, ascultă posturi de radio serioase, fac speculații cu privire la politica externă anticomunistă a americanilor, încep să se trateze cu cafea și dulceață, fără a renunța definitiv, bineînțeles, la obișnuitul rachiu sau tradiționala țuică. Narațiunea realistă a romanului suferă de o fisură inutilă la un moment dat, când Daniel Dragomirescu introduce un pasaj de literatură fantastică
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
vitrinele de la colț așteaptă tramvaiul cuprinse de o adevărată nebunie", "fiece clipă care trece are scheletul ei", într-o gară, noaptea convorbește cu lumea de dincolo; "ființe complementare" îl înconjoară pe omul singur, o taină de la un colț de stradă începe să fie "observată cu tenacitate"; într-un birou de predare a bagajelor ți "se poate clarifica sensul vieții"; un bogătaș oferă o cină în onoarea păpușii sale, ocazie de a trăi "contrastul puțintel desuet" dintre ființele vii și "entitățile mecanice
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
ma agat, să știu ce urmăresc. VZ: Iată-le: subteranele Romei antice, intrigile politice iscate în jurul Papei și al regelui Franței, retorica iezuita, astrologia și medicină, muzica baroca, criptografia. Plus suspansul de bună calitate. Este românul unei puneri în abis. Începe cu o scrisoare semnată de episcopul de Como, Lorenzo dell'Agio, povestind ("în prezent": adică în viitor, în anul de grație 2040) cum s-a trezit cu un manuscris venit din partea unor prieteni italieni, Rita și Francesco (autorii "adevărați"), plecați
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
murit. Ciumă? Otravă? Și bineînțeles, nu se știe criminalul. Detectivul nostru, Atto Mélani, spion la curtea Regelui Soare, se aventurează prin toate ungherele nebănuite ale hanului în căutare de indicii, pana cand descoperă un pasaj secret către subterane. Și-acolo începe un alt român, pentru că sunt introduse două personaje monstruoase, așa-ziși "căutători de relicve". Tipi care vânau, uneori dezgropau rămășițe pământești ale foștilor sfinți, adică foști oameni, deveniți sfinți, pe care mai apoi le puteau comercializa. Mari afaceriști! Ei bine
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]