2,847 matches
-
într-o succesiune. După ochi, urmară brațele, care îi dădură de știre că erau imobilizate. Se strădui să-și amintească: fusese împușcat și acolo? Era posibil să fie paralizat? Încercă să nu intre în panică. În schimb, își simți inima încetinindu-și ritmul până la bătăile acelea slabe, care anunță de regulă momentul morții. Era ca și cum trupul lui ar fi intrat de urgență într-o stare de criogenie, știind că acum era prins într-o luptă pentru supraviețuire. Cunoștea bine toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imobil, încet; un preludiu al morții. Și simțea din nou asta acum. Își aminti cu luciditate incidentul de pe autostrada din Ierusalim: nu putuse să dureze mai mult de treizeci de secunde. Văzuse mașina în spate, urmărindu-i, fără nici o îndoială. Încetinise, intrând brusc într-un loc de parcare, într-un unghi care spera că îi va da voie lui Maggie să iasă nevăzută pe partea cealaltă. În acel moment, acea fracțiune de secundă pe care o avusese la dispoziție ca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vedere tehnic se va realiza un circuit închis cu viteză reglabilă.) BRUNO: Asta-i culmea! (Se apropie și se uită în sus de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții lui viitoare. Îmi încetinesc voit mersul, lăsând ca distanța dintre noi să se prelungească tot mai mult. O urmăresc cum în zorul ei se micșorează tot mai mult, tot mai mult, cu dimensiuni de păpușă înaltă, un fel de cupă de crin grăbit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se dea cu capul de perete, iar eu țineam o mână apăsată puternic pe fruntea lui și mă încordam de fiecare dată când îi simțeam mușchii gâtului trăgând să se îndepărteze de umărul meu. După un moment sau două, mișcările încetiniră până ajunseră să se oprească de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată. Îl mângâiam acum pe frunte, evitând peticul de piele strivită și zdrelită cu care se izbise de zidul de beton, murmurându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
u trecut deja zece săptămâni și nu-mi vine să cred cât am slăbit - aproape 60 de kile. E așa ciudat să mă urc pe cântar și să văd cum coboară acul tot mereu în loc să urce. Știu că slăbitu’ o să-ncetinească la un moment dat, da’ deocamdată-i magic. Două kile, trei kile pierdute - nu-i real. Știu că doctorii mi-au zis că recuperarea completă durează șase luni, da’ pentru mine au trecut abia trei și mă simt mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu? Ce s-a întâmplat între timp? — Am scos Oldsmobilul să fac o tură cu el. Ca să fiu sigur că totul e normal. Da’ nu era. — Nu? — Am accelerat până la o sută, o sută douăzeci, pe urmă am încercat să încetinesc. Greu când n-ai frâne. Puteam să dau colțu’. — Frânele... — Da, frânele. Am adus mașina la garaj și le-am desfăcut. Plăcuțele erau subțiate rău, domn’ Glass, pe ducă. — Și ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă n-ați fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la București, adaugă amicul meu și îmi întinde un print de pe un blog : Turda. Ianuarie 2000. Înmormîntarea lui Ion Rațiu : ardelean și englez prin adopție, cu șarmul de a fi imperfect în ambele. Un frig alb și neiertător îngheța și încetinea totul, chiar și emoțiile celor de acolo. Elizabeth Rațiu era întruchiparea văduvei nobile britanice în doliu. Cu greu puteai să discerni pierderea pe mina ei. Doar uriașul efort de a-și stăpîni emoțiile trăda sentimentele ei profunde. În fața morții trebuie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că-i el, am știut că-i el, de parcă l-aș fi cunoscut dinainte. Era jos, în birou la domnul Peppin Mirto. Era slab și am văzut că avea obrazul neras, înnegrit de-o umbră de barbă, altceva nimic. Am încetinit cât am putut pasul, dar n-am prins decât zvon de voci, nimic deslușit. S-a uitat și el la mine, când treceam, nu mai mult de două secunde, și s-a întrerupt din vorbă. Părea mirat - și cu siguranță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate soiurile, unele aliniate precum militarii din gărzile regale când dau onorul suveranului. E bine că piatra nu a bătut și aici, ar fi distrus truda bieților oameni năpăstuiți!, auzi vocea mamei lui Florin pe care o recunoștea deja. Trenul încetinește pe neobservate. Stația Mărășești. Iată și Mausoleul pe partea stângă. Aici a fost într-o excursie cu școala când era elev în clasa a șasea sau a șaptea. Pe atunci îl văzuse numai din exterior. Sub impresia celor povestite de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puțin, la desfășurarea ei. În felul acesta va da posibilitatea și celorlalți elevi să găsească o alternativă. Cu asemenea planuri de viitor nici nu observă că trecuse aproape și ultima jumătate de oră și că trenul se străduia să-și încetinească viteza. Se apropia Gara Valea Seacă, situată la patru kilometri de periferiile orașului și la zece kilometri de centrul acestuia. În acest timp, Florin și mama lui, preocupați să ajungă mai repede la ieșire, își luau rămas bun din mers
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, în fibra genetică, pe care o mai auzise cândva, demult... nu știa când... poate dintotdeauna! Se avânta în pădure, fără zgomot... încetinind pasul, atent la fiecare mișcare. Dar, deodată... o altă chemare, o chemare de om, tot irezistibilă, pe care o auzea numai el, îl silea să părăsească codrul în goana cea mai mare, și să se întoarcă acasă. Anuca se învățase
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
celălalt se Întoarse și strigă după el: — Ceasul! Cât e ceasul exact? — Opt și patruzeci, spuse Myatt. Nu, patruzeci și două, se corectă și văzu degetele omului ajustând ceasornicul cu grijă, exact la minut. Când ajunse la compartimentul său, trenul Încetinea. Coșurile Înalte din Liége, cu flăcări În vârf, se ridicară În lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage de euroi. Tresări, speriată, de parcă ar fi comis ceva neadmis, și dădu un pas înapoi. Privi mai atentă. Da, erau bani. Se apropie, puse mâna pe bani, îi pipăi. Îi smulse
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și nimic nu-i încetinea, măcar, pasul, din mers. Dimpotrivă. Îi grăbeau bătăile inimii. Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ștefan Atârnovițoaie, de la o școală, mai de prin centrul țării. Amândoi - pe primul loc, la faza finală, desfășurată în frumoasa Italie. Vestea sosită de acolo, în nu mai puțin frumoasa Românie, a făcut lumea să tresară.Să tresară și să încetinească, o fracțiune de timp, mersul, către infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice vești? Pricepeți câtă emoție, cât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
hățișuri și picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și nici măcar nu se odihni. Vârî într-un sac tot ce a găsit și putea fi folositor, îl aruncă pe umăr și se întoarse fără să încetinească marșul, tresărindu-i inima în piept, explodându-i plămânii și nemaisimțindu-și picioarele. Au făcut minuni cu puținul pe care îl aveau. Părintele Carlos se dovedi a fi un infirmier îndemânatic, iar Inti Ávila și Sierralta îl ajutau. Indigenii începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și continuă: Ne-am cunoscut la aeroport. Fata devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și eu grăbesc pasul pentru a trece neobservat. Nu reușesc și femeia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un far strălucitor și brusca ei claritate mă surprinse. Mi-am văzut mintea și eul de șaisprezece săptămâni perfect, în întregime, fiecare detaliu fiind viu și distinct. Puteam să văd până și visul-amintire derulându-se pe ecranul minții mele, banda încetinindu-și rotirea, pierzându-și coerența și avântul. M-am ridicat în capul oaselor pe sofa. Senzația de claritate se extinse. Totul din cameră, toate lucrurile și relațiile lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
viu, zvâcnind de întâmplări reale care se petreceau acum și care-și întindeau necunoscutele degete ale posibilității spre viitor. Pentru mine, schimbarea de perspectivă era uriașă; o schimbare în natura timpului, o derulare rapidă a lucrurilor care nu putea fi încetinită sau reexaminată sau retradusă sau recântărită mai târziu pentru că... pentru că acum făceam parte din tablou, eram implicat. Asta era ceea ce-mi dorisem? Aveam o personalitate suficient de puternică a ieși în față în felul ăsta, în lumina „timpului complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar aerul care ieșea din gaură părea rece și tare, elementar și real, și anunța kilometri întregi de locuri cu totul și cu totul pustii. Am dat să scot lanterna din buzunarul lateral al rucsacului, dar am descoperit că îmi încetinesc mișcările, distrat. M-am întors și m-am așezat, privind fix în întuneric. — Te simți bine? întrebă Scout, lăsându-se pe vine lângă mine. — Am sentimentul că dacă intru acolo, n-o să mă mai întorc niciodată. Părea serioasă, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la stânga, încă un coridor lung de cărți, luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț, reușind dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]