4,058 matches
-
Caroly Rămîi peste noapte, Michael Köhlmeier Bella, Jean Giradoux Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Ziua de ieri nu s-a sfîrșit. Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Ce ți-e scris, Dorin Popa Madia Mangalena, Michael Hăulică Deratizare, Lucian Merișca Încotro?, Ion Gheție Coșmaruri de duzină, Dan Stoica 1784. Vreme în schimbare, Eugen Uricaru My Name is Alzheimer, Tania Lovinescu,. Strigă acum, Magda Ursache Întîmplări, Alex Ștefănescu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Abigél, Magda Szabó
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în memorie și se repetă prin grai; din contra determinarea unei poziții este ceva foarte anevoios. E ușor de a ținea minte că un râu se numește Bistrița; e mult mai greu însă a ști și a expune de unde izvorăște, încotro curge, în ce se varsă și alte împrejurări. Prin urmare cu toată indicațiunea greșită a lui Herodot asupra cursului râurilor Sciției, noi credem că Piretus al lui Herodot este Prutul, Tiarantos Siretiul și Ordessos, Argeșul. Herodot mai amintește însă într-
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și în măsură să-și mute piesele fără să fie prinși și nici observați, Gosseyn va fi în pericol de moarte. Eu cred că și un interval de câteva luni ar putea fi fatal. Patricia, tăcută o vreme, spuse: - Și încotro ne îndreptăm? - Ei bine, trebuie să utilizăm comunicațiile normale. Dar mă gândesc să ne oprim undeva pentru a afla noutățile. Dacă este ce cred eu, nu există decât un loc unde am putea merge. - O! făcu femeia cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Enro. Oamenii au încredere în adulți și nu în copii. Această încredere va fi diferența dintre înfrângere și victorie în momentul critic. Era important să supraviețuiască în acest scop. Gândindu-se la posibilul imediat, ochii i se întunecară. Nu avea încotro. Trebuia să oprească trimiterea Prezicătorilor la flota lui Enro, să captureze nava de război deja aterizată și, cât mai curând posibil, să atace umbra pe insula ei. Nu erau decât preliminarii - dar aceste preliminarii trebuiau să constituie scopul său - scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
apartamentul Discipolului, - Am o întâlnire, zise. și este urgentă. Valetul fu înțelegător. - Nu ați luat-o pe drumul cel bun, zise, dar mergând pe acest culoar lateral, veți ajunge la o mare sală de așteptare. Acolo vi se va spune încotro să mergeți. Gosseyn se îndoia că i s-ar putea spune ce voia să știe. Dar ajunse într-o încăpere mai puțin mare decât se aștepta și atât de obișnuită încât se întrebă dacă nu greșise drumul. Niște oameni așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fugă. Am avut o conversație cam furtunoasă. Și apoi, de la începutul atacului, s-a similarizat la bordul navei lui Paleol. Secoh se întrerupse și ochii mai pierduseră din înflăcărare. Zise, îngândurat: - Enro este un om foarte abil. Recunoștea, n-avea încotro. Dar faptul în sine dădea măsura propriei abilități. Necapturarea lui Enro era o înfrângere majoră; și totuși, deja se adapta. - Atunci, zise Secoh, ești pentru mine, sau contra mea? Un mod brutal de a prezenta lucrurile, mai ales că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am ține de mînă? Atunci, cel care o va lua la vale va fi domolit de cel care va merge în sus. Lanark se uită la ea și strigă: — Ce idee deșteaptă! Ea zîmbi și se ridică. Hai să încercăm. încotro mergem? — La stînga. — Ești sigur? — Da. Aluneci de partea cealaltă fără să-ți dai seama. Noul mod de a merge îi făcea să simtă încordare în brațe, dar se descurcau bine. în cele din urmă, terenul deveni neted pe ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sensibilitatea mea ar putea întâlni marea sensibilitate generală pierdută pe drum, vă rog să mă scuzați că folosesc cuvântul sensibilitate, îmi vine să plâng de necaz fiindcă e vorba de cu totul altceva, dar vedeți cum sunt și n-am încotro, așa mai puteți aprecia și dumneavoastră, cât de cât, sau măcar puteți presimți, știu că sunteți cultă, mi-ați dovedit-o făcându-mi confidența că citiți homane, dar nu de literatură e vorba și nici de cuvinte, puțin mă interesează
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de împrăștierea la fel de urgentă a gazelor, ambele de neconceput în fața unei fete de la Catedra de Filologie Clasică. Curând, am simțit că nu mai pot, m-am trântit cu fața la pământ, izbeam cu pumnii iarba, gemând cât puteam de tare pentru că, neavând încotro, alesesem soluția sonoră, infamă și degradantă, pe care gemetele mele nu izbuteau s-o acopere; domnișoara se uita uluită la mine, se speriase. „Să nu confunzi“, strigam, „dacă vorbesc despre Theodor, am în vedere numai modul lui de viață și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui e că singura constantă, singurul punct comun al pseudoiubirii omenești la ora actuală, zămislit și susținut cu perfidie pentru-contra de o întreagă poliție spirituală, este credința că iubirea nu poate să aducă, până la urmă, decât nenorocire. Aici, n-am încotro, nu pot să-l contrazic, are și exemple...“ și Constantin a început să-mi înșire pomelnicul marilor victime ale iubirii, de la Orfeu și Euridice la Atalanta și Milanion, la Daphnis, Iphis, Ceyx și Alcyone, la nedreptățita Medeea, la Ariadna, la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și în măsură să-și mute piesele fără să fie prinși și nici observați, Gosseyn va fi în pericol de moarte. Eu cred că și un interval de câteva luni ar putea fi fatal. Patricia, tăcută o vreme, spuse: - Și încotro ne îndreptăm? - Ei bine, trebuie să utilizăm comunicațiile normale. Dar mă gândesc să ne oprim undeva pentru a afla noutățile. Dacă este ce cred eu, nu există decât un loc unde am putea merge. - O! făcu femeia cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Enro. Oamenii au încredere în adulți și nu în copii. Această încredere va fi diferența dintre înfrângere și victorie în momentul critic. Era important să supraviețuiască în acest scop. Gândindu-se la posibilul imediat, ochii i se întunecară. Nu avea încotro. Trebuia să oprească trimiterea Prezicătorilor la flota lui Enro, să captureze nava de război deja aterizată și, cât mai curând posibil, să atace umbra pe insula ei. Nu erau decât preliminarii - dar aceste preliminarii trebuiau să constituie scopul său - scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
apartamentul Discipolului, - Am o întâlnire, zise. și este urgentă. Valetul fu înțelegător. - Nu ați luat-o pe drumul cel bun, zise, dar mergând pe acest culoar lateral, veți ajunge la o mare sală de așteptare. Acolo vi se va spune încotro să mergeți. Gosseyn se îndoia că i s-ar putea spune ce voia să știe. Dar ajunse într-o încăpere mai puțin mare decât se aștepta și atât de obișnuită încât se întrebă dacă nu greșise drumul. Niște oameni așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fugă. Am avut o conversație cam furtunoasă. Și apoi, de la începutul atacului, s-a similarizat la bordul navei lui Paleol. Secoh se întrerupse și ochii mai pierduseră din înflăcărare. Zise, îngândurat: - Enro este un om foarte abil. Recunoștea, n-avea încotro. Dar faptul în sine dădea măsura propriei abilități. Necapturarea lui Enro era o înfrângere majoră; și totuși, deja se adapta. - Atunci, zise Secoh, ești pentru mine, sau contra mea? Un mod brutal de a prezenta lucrurile, mai ales că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai asculta comentariile celorlalți, îndreptându-și privirea spre locul unde văzuse până mai adineaori felina aceea uriașă, constata că nu mai era acolo și se mustră că fusese atât de neatent. Survola apoi în mare viteză întreaga zonă, dar ori încotro privea, întâlnea numai obstacole - prea multe clădiri, prea multe mine, un adevărat haos. Coborî din mica lui aeronavă și începu să-i descoasă pe tehnicieni, care lucrau de zor. Mai toți își aminteau că zăriseră pisica în urmă cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
siluetă dublă. Degetele acesteia erau îndreptate spre encefalostat, ceea ce însemna că-și îndeplinise obligațiile față de Grosvenor și că aștepta să și le îndeplinească și el pe ale sale, ceea ce era o naivitate din parte-i. Și totuși, Grosvenor nu avea încotro. Trebuia să-și îndeplinească obligațiile. 11 - Sunt calm și destins, spunea vocea înregistrată a lui Grosvenor. Gândurile mele sunt clare. Ceea ce văd nu se leagă neapărat de lucrurile pe care le privesc. Ceea ce aud ar putea să pară lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ochi un simbol universal valabil, începu Grosvenor. Întrucât von Grossen este fizician, simbolul folosit de el poate fi lesne ghicit. Făcu o pauză pentru a-și roti privirea prin sală. Își dădea seama că fusese cam melodramatic, dar nu avea încotro. În ciuda simpatiei pe care i-o arăta Morton, nu era recunoscut ca o autoritate de către ceilalți, astfel încât socotea nimerit să le ofere măcar unora dintre ei ocazia de a ghici singuri. - Hai, tinere, îl încuraja Morton. Nu ne mai ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o pe maica stareță, cu ochii sclipind de mirare: „Valeu, da’ de ce stați voi acilea și bărbații voștri la zece kilometri?“ Bătuse atâta drum, când pe jos, când în car, când în tramvaiul cu cai, alles
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să cumpăr un pistol. Dar ușa n-a vrut să se deschidă. În timp ce vorbea, ochii i se luminară, dar în scurt timp se întristară din nou: - Sunt exact în situația în care vreți să-i aduceți pe toți. N-am încotro. Trebuie să mă supun legilor dumneavoastră. Trebuie să accept declarația secretă de război împotriva unei instituții care, în egală măsură cu Casa imperială, face parte din civilizația Isher, termină el calm. După ce-l expedie, Împărăteasa îi trecu numele în agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel din cabină. Omar nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-său. Teheranul de nord, unde locuiau, era o cazarmă cu mobilă stil, în care ei toți își țineau respirația. Și? Unde venise? Parcă adormise pe puntea unei vechi corăbii de lemn și atunci se trezea în larg, fără să-nțeleagă încotro merge. Când Godun îi deschisese ușa mansardei, fusese luat de leșin, ca și cum ar fi stat deasupra unei prăpăstii: era o cutie ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]