5,366 matches
-
Într-o căsătorie: el trădează Încrederea și, prin aceasta, subminează o relație ca nici un alt păcat). Pentru a-și asuma totalitatea vieții și suferinței omenești, Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, Îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. FINAL PASAJ RETRAS Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii Îl consideră pe Iuda, aproape În bloc, un trădător mânat de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
abatele, să fii scufundat În fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda Îi atrage atenția că, În comparație cu torturile pe care le Îndură zilnic În fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. Și, Într-adevăr, Iuda se află În micul lui concediu săptămânal, care Începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
privește pe țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în scene comice. Cele mai numeroase (dintre care foarte multe rămase în periodice) sunt
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
folosind semnăturile Aron Grămadă sau Silviu Turdeanu; de asemenea, este prezent în câteva numere ale revistei „Mele” (Honolulu). În 1981, tipărește eseul Jurnalul unui anonim, iar Editura Dacia din Madrid îi scoate cartea Din împărăția morții, o evocare a suferințelor îndurate în pușcăriile comuniste. Între 1981 și 1986 a fost director al revistei „Curierul”. Cu învârtejiri verbale alunecând, printre nebulozități și contorsionări, într-un delir ce mimează ideația febricitantă, B. se avântă în publicistică ținând „sabia”într-o mână și „crucea
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
suferinței, rezistența absolută contra răului; bă Încercarea de a reduce În interiorul nostru suferința produsă de către rău, printr-o rezistență instinctivă și automată, cu efect superior. Biserica susține că suferința este consecința răului din lume. Ea nu poate fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru păcate, fie mântuire. În orice situație, ea are semnificația unui act de trecere către mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mare a băieților (64,4%) decât a fetelor în stradă, lucru confirmat și de cercetările anterioare asupra copiilor străzii. Această distribuție reflectă în mod direct situația statistică din stradă. Fetele sunt dispuse într-o mai mare măsură decât băieții să îndure conflictele familiale, violența din familie sau sărăcia în care se zbat familiile lor, decât să înfrunte pericolele străzii trăind într-o totală lipsă de siguranță. Un alt argument l-ar putea constitui ușurința de integrare și adaptare la grup, ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
manuscrisului, Valeriu Cristea, pe atunci redactor la Editura Cartea Românească, „scrisă cinstit, cu nepărtinire, cu înaltă obiectivitate, o carte care depune mărturie despre o conștiință morală exemplară, o carte care demonstrează încă o dată că, fără a altera memoria justițiară, suferința îndurată de firile nobile și alese nu înrăiește, nu secretă ură.” Cu devotament și competență, C. a îngrijit editarea memoriilor și a corespondenței tatălui său, pentru volumul al treilea al corespondenței fiind distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. SCRIERI: Mama
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
-n mine însumi / Clădit cu ce-aș tânji după tine? / Cu cât sunt mai singur cu-atât ți-aud / Mai limpezi poruncile și-alerg smintit / Să le împlinesc. M-am uscat ca pielea / Întinsă la fum de când aștept să te înduri / Ești întunecatul acela străin cu corăbii de foc / Pornit pe bietele mele pâraie. Încăperea mea-i / Strâmbă, abia-i loc pentru un mormânt / și tu ameninți să primesc omenirea.” Adoptând imaginea poetului-profet în anii ’70-’80, A. își face cunoscută
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
nisip, cu o formă ovală, ce ai vrea să fii în viață? -Văzduhule, cel etern, eu aș vrea să fiu gheață, mi-e tare cald aici, în deșert, nisipul e fierbinte, mă arde pe tălpi, simt că nu mai pot îndura, de aceea aș vrea să mă răcoresc cât mai repede! Văzduhul, atunci, îl atinsese cu sabia de foc și îl transformase într-un munte de gheață și îl așezase la Polul Nord. -Tu, al doilea ou, care mergi spre sud, care
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
punând lângă fiecare farfurie tacâmurile corespunzătoare, pentru că eu și fratele meu nu mâncam decât cu tacâmurile pe care le alesesem de când aveam vârsta de șase ani; Lângă tacâmuri punea întotdeauna un șervețel. Petrișor, ca de obicei, s-a lăsat așteptat, neîndurându-se să lase jocul de fotbal. În timp ce se spăla pe mâini își lua de la mama săpuneala meritată. Începând să mănânce din supa cu găluște pe care mama o turnase în farfurie, brusc se opri din mâncat și exclamă răstit: - Eu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Într-un incendiu arde și compania de asigurări. Și-atunci ce te faci? ― Dar trei... ― Ne trebuie trei, insistă Lefty. ― Fă cum spune el, Îl sfătui Tessie pe Milton mai târziu În acea seară. Părinții tăi au avut multe de Îndurat. ― Știu că au avut multe de Îndurat. Dar noi suntem cei care trebuie să plătească polițele astea. Cu toate acestea, făcu așa cum Îi spusese soția și păstră toate trei polițele. Casa Zebrei, așa cum mi-o amintesc din copilărie, era ticsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asigurări. Și-atunci ce te faci? ― Dar trei... ― Ne trebuie trei, insistă Lefty. ― Fă cum spune el, Îl sfătui Tessie pe Milton mai târziu În acea seară. Părinții tăi au avut multe de Îndurat. ― Știu că au avut multe de Îndurat. Dar noi suntem cei care trebuie să plătească polițele astea. Cu toate acestea, făcu așa cum Îi spusese soția și păstră toate trei polițele. Casa Zebrei, așa cum mi-o amintesc din copilărie, era ticsită cu plante artificiale: lalele galbene, trandafiri roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi nu chiar delicat, Începu să se arcuiască. Sprâncenele, din ce În ce mai dese, se arcuiră și ele. Ceva sinistru, viclean, „satiric“ la propriu, Îmi pătrunse În expresie. Prin urmare, ultimul lucru pe care mingea de hochei (acum apropiindu-se, sătulă să mai Îndure expunerea), ultimul lucru pe care mingea de hochei Îl simboliza era Timpul Însuși, imposibilitatea de a-l opri, felul În care suntem prizonierii corpurilor noastre, care, la rândul lor, sunt prizonierele Timpului. Mingea de hochei se năpustea Înainte ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcuse Milton sau de ce nu cumpărase aur când o făcuse Milton sau de ce nu pusese bani deoparte În Insulele Cayman, așa cum făcuse Milton; o alegere care Îl condamnase pe părintele Mike la eternul statut de rudă mai săracă, obligat fiind să Îndure lipsa de respect a lui Milton, acceptându-i În același timp ospitalitatea și fiind constrâns să Își ducă un scaun de la masă În sufragerie dacă voia să stea jos. Da, a fost un șoc imens pentru Milton să-l descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
da seama încă de la începutul eșecului că încercarea mea este sortită nereușitei și îmi voi pune capăt zilelor? Mă vor considera laș în cazul ăsta? Nu pot suporta nici gândul că mă vor considera laș, nici că nu voi putea îndura responsabilitatea morților ce vor urma. M-am pripit. Acum, când scriu paginile astea și îmi aștern gândurile pe foile astea boțite pe care le-am găsit printre rafturile vechi ale bibliotecii, se sfârșește cea de-a doua zi în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să distrugă releul de comunicare al colegiului scufundându-i pe cei dinăuntru și blocurile din jur în tăcere. Astfel, ei nu puteau cere întăriri decât trimițând pe cineva dinăuntru, caz pentru care noi eram pregătiți. Mulțimea de elevi nu se îndura să plece acasă, căci simțea că se va întâmpla și altceva, că vor urma represalii din partea Guvernului și, știind că ei vor fi actorii teatrului care va urma, și nu spectatorii, tot nu doreau să plece. Am aflat abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ne vor omorî odată ieșiți afară! Băieți, asta e! zise Corvium resemnat. Cei care vor să plece, sunt liberi să facă ce vor. L-ați auzit pe om! Eu, unul, voi suferi repercusiunile! Vă invit, pe toți care vreți să îndurați alături de mine, să coborâți la nivelul doi al subsolului, unde veți fi îndrumați către siguranță. Am coborât spre parter. Parcurgând scările, îi chemase pe cei anunțați dinainte: Sergheiov, Soliteraj, Velail și alți cinci. Ajunși în fața intrării profesorilor, se opri. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe toți. O privește drept în ochi. Am instituit puterea suverană în vederea siguranței celor guvernați - să nu-și pricinuiască daune unii altora și să nu sufere prejudicii din partea unor neamuri străine... Înalță mânios brațele către cer: — Pe Zeus! Nu ca să îndure neajunsuri de la cei ce au pu terea! — Așa? face batjocoritor Livia. Bravo ție, joacă-te cu vorbele astea stoice! Crezi că instituția imperiului are nevoie de o atare justificare de ordin moral? Spune repezit, cu palmele în lături: — Știi la fel de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe cine? Se frământă zadarnic. Nu-și poate da seama. Încântată de propria-i elocință, Augusta merge un pic prea de parte: — Nu încape îndoială că un om de viță, cu suflet nobil, ar alege mai degrabă moartea decât să îndure asemenea umilințe... — Și eu care credeam că exilul e preferabil unei condamnări la moarte, o întrerupe candid soțul. Abandonează aerul binevoitor. — Despre cine e vorba? întreabă autoritar. Tonul e acuzator. Livia îi scrutează trăsăturile cu atenție. Nu-și poate da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mult jumătate, mai de grabă cinci șesimi - chiar și mai puțin - din solda unui legionar. Abandonează aerul furios și ridică brațele către cer, ca pentru a cere divinităților din Olimp să fie martore la nedreptățile pe care le are de îndurat: — Nefericiții ăștia slujesc sub arme peste treizeci de ani, iar cei care supraviețuiesc se mulțumesc cel mai adesea cu dreptul la cetățenie. — Și prime în bani, și imunități fiscale, la fel ca și ceilalți vete rani, adaugă Ianuarius lugubru. Vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
maturitate... Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt. Ca romanii ăștia, cărora a ajuns să li se pară sub dem nitatea lor să îndure asprimea serviciului militar și-i caută prin tot imperiul pe cei dispuși s-o facă în locul lor. Preferă să se bucure de distracțiile oferite gratis de principe și de magistrați. Privirea îi fuge la statura monstruos de înaltă a tânărului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
divizați pe naționalități în fața urnelor electorale, așa că, în loc să se urmărească un scop de înfrățire, noi ne vedem alungați (...) fără voia noastră"2067. În încheierea memoriului, petiționarii precizau că "venim prin aceasta numai să atragem atenția Majestății Voastre asupra suferințelor ce îndurăm, rugându-vă să binevoiți a ordona o cercetare imparțială a celor ce cu supunere îndrăznim a vă anunța"2068. Pornind de la textul acestui memoriu, săptămânalul Constanța a publicat, la 26 octombrie 1897, un articol intitulat Bulgarii din Tulcea în cuprinsul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește De închide-a ei pleoape. Cu o mână îl respinge, Dar se simte prinsă-n brațe, De-o durere, de-o dulceață Pieptul, inima-i se strânge. Ar striga... și nu se-ndură, Capu-i cade pe-a lui umăr, Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură; O desmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața și-o ascunde Și așa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. Tot alături călăresc, Nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lampa, Inima din loc îmi sare, Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta casă Dintr-odată-mi pare plină, În privazul negru-al vieți-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau șoptind cu draga Mînă-n mână, gură-n gură. {EminescuOpI 107} DEPARTE SUNT DE TINE... Departe sunt de tine și singur lângă foc, Petrec în minte vieața-mi lipsită de noroc, Optzeci de ani îmi pare în lume c-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făr-de lege de voiu muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci vieață! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]