5,200 matches
-
Eu merg de trei ori pe săptămână, s-a oprit Leon din plâns îndeajuns cât să-mi spună. Spune că mă descurc bine. Apoi a bocit tot restul mesei, oprindu-se doar cât să comande prăjitură cu ciocolată amară și înghețată de vanilie în loc de cea de caramel din meniu. Prea multe arome la un loc, i-a zis lui Diego cu un zâmbet palid. Capitolul 7tc " Capitolul 7" „...a chemat-o pe mama, care mi-a zis unde-și ascunsese verigheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
păstrasem speranța. Acum știam, cu adevărat, de parcă ultima bucată din puzzle și-ar fi găsit în sfârșit locul: Aidan n-avea să se întoarcă. Pentru prima dată după un lung răstimp am plâns. După luni de zile în care fusesem înghețată până în adâncul ființei, lacrimi calde au început să se reverse. Încet m-am pregătit să plec la serviciu, zăbovind mult mai mult ca de obicei și, în timp ce închideam ușa în urma mea, am auzit în minte vocea lui Aidan spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în văluri, cu soldații înșiruiți în ordine pe laturi. Trupa a trecut prin fața porții celor Șapte Caturi, a mers de-a lungul meterezelor, a ieșit din cetate prin poarta către Najd spre a ajunge la Genil, a cărui suprafață era înghețată. Caravana tăcută și tremurătoare se opri pentru prima oară într-o livadă de cireși, la malul râului. Se luminase deja de ziuă, dar încă se mai deslușea pe cer luna nouă ca o seceră. Bărbatul înfășurat în văluri își descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în gât. Îngrozită, concubina se scutură și dădu din mâini ca o marionetă dezarticulată, dar fără să se desprindă de sol. Nepricepând latura tragică a situației, am izbucnit într-un sănătos hohot de râs, pe care tata mi l-a înghețat pe buze dintr-o singură ridicare de sprânceană. Răufăcătorul zbiera: Sări mai sus! Warda sări în sus cât putu mai bine și un clinchet ușor de monezi se făcu atunci auzit. — Dă-mi-le pe toate! Băgând mâna pe sub rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind asupra pufului firav de pe chipul meu. Ce știi tu despre femei? — Știu ce trebuie să știu. A schițat un zâmbet; privirea mea hotărâtă l-a înghețat. S-a întors spre maică-mea, părând să întrebe dacă trebuia să continue o astfel de conversație cu mine. Cum ea îi făcea semn că da, Sara răsuflă adânc și își puse greoi mâna pe umărul meu: — Femeile lui Zeruali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu fi auzit. Se aplecă spre Vitellius cu aerul jucătorului care știe că va câștiga partida. — Dacă Galba a fost ales de soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe ai tăi să te aleagă imperator? Râsul îi îngheță lui Vitellius pe buze. Deschise gura, apoi o închise, încremenit de uimire. — Imperator, eu? îngăimă în cele din urmă. Valens își înăbuși un zâmbet. Galba greșise când subestimase lăcomia lui Vitellius, reducând-o la mâncare. Vitellius era înfometat, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații noștri nu au uitat capetele tovarășilor lor înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în mână. — Mirosul ăsta - Valerius adulmeca aerul... Camfor. Se ung cu camfor... Vara e răcoros și alungă insectele, și iarna... Pe frigul ăsta, important e nu câte haine ai pe tine, ci ca sângele să circule repede și să nu îngheți. Pentru asta e bun camforul. La poalele dealului, uneltele și coșurile de nuiele trecură din mână în mână, iar oamenii păreau ocupați să culeagă legume. Loveau pământul cu dolabra, rapid și precis. Umpleau cu pământ coșurile, pe care le descărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de oameni. Strânseră la piept scuturile, alcătuind un zid a cărui culoare - un ocru intens, pe care se desena acvila în două nuanțe de albastru - se distingea limpede pe întinderea uniformă a câmpiei. Quazii înaintau. La auzul urletelor lor, Valerius îngheță. Îi văzu pe cei care se ocupau de care cum vărsau conținutul coșurilor... Nu erau sfecle și napi, ci pământ. Îl turnară de-a lungul celor două șanțuri, formând două bariere. Ca să treacă peste ele, barbarii trebuiau să sară. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pieptul unui quad prăbușit la pământ. Am învins! Glasul lui triumfător acoperi strigătele quazilor rămași, care încă mai încercau să se apere. — Antonius Primus a învins! Antonius trase de frâu și își opri calul. În fața lui, scena luptei păru să înghețe, să rămână pietrificată în timp și spațiu, o reprezentare a tuturor victoriilor armatei romane care, de-a lungul veacurilor, transformaseră Roma în Imperiu. Se gândi că epoca acelor bătălii fantastice ar fi trebuit să se încheie acolo, pe câmpia pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în partea centrală. Alții îi puseră la glezne și la încheieturile mâinilor inele de fier, fixate cu două lanțuri. Cineva îi smulse mantia. Flăcările torțelor luminară trupul său gol, uns cu ulei. Antonius simțea frigul arzându-i pielea, simțea piatra înghețată sub picioarele goale. Într-o mână ținea daga, iar în cealaltă - scutul. În liniștea templului se auzeau timpanul și răsuflarea grea venind de nu se știe unde. Siluetele albe, mascate, nemișcate ce stăteau aliniate de-a lungul pereților păreau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să mor. Acum începe drumul tău. Acum începe misiunea ta. Să nu-ți fie teamă să lupți. Tu vei fi Orpheus - un surâs îi lumină privirea. Adu-ți aminte... Orpheus... Puse apoi mâna pe buzele lui Valerius; atingerea ei era înghețată. — Taci... Nu întreba nimic. — Nu muri, o imploră Valerius. Îmi vei îngropa cenușa acolo unde m-am născut. Acolo vor trebui să te găsească atunci când... Suspină, apoi tăcu. — Cine te-a înjunghiat? hohoti Valerius, și în clipa aceea îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Te-am auzit. 31 Banchetul dat de Vitellius în cinstea legaților Valens și Caecina în vila ce-i fusese pusă la dispoziție de rectorul din Ticinum fu atât de somptuos, încât magistrații orașului rămaseră muți de uimire, iar cei avari înghețară de spaimă. A doua zi ploua, iar împăratul vizită taberele, îi lăudă pe soldați, cărora le oferi bani și vin, și nu-i băgă în seamă pe auxiliari. Porunci ca batavii să fie trimiși în Germania, iar galii în ținuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cofetar. — Grăbește-te! strigă Asiaticus. Urcă în lectică... Hai să plecăm. Vitellienii au pierdut. Hai să plecăm, cât nu e prea târziu! Când Vitellius era pe punctul să se urce în lectică, cineva îl strigă. Glasul acela făcu să-i înghețe sângele în vine. Se întoarse și îl văzu pe Ausper, care îi făcea semn cu degetul să se apropie. — Vino, șopti Ausper. Tu nu trebuie să fugi. Nu ești tu împăratul? O clipă, Vitellius rămase încremenit, apoi alergă spre Ausper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe care el însuși o oferise. — Vaiiii, ce-ai făcut? zbieră familia când Sampath se întoarse acasă fără slujbă, liniștit și ud până la piele. — Te rog să dispari, îi spusese cu atâta răceală domnul D.P.S, că lui Sampath îi înghețase inima. Nu mai e nevoie să te prezinți la serviciu. Oricum își ura slujba. Nu voia slujba aia. Nu o voia, nu putea face ce i se cerea și nu voia nici altă slujbă. N-ar putea s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mii de dolari... Încă se mai petrec o grămadă de lucruri pe aici, și ceva așteaptă să mi se întâmple și mie. Sunt sigur. În ultima vreme am impresia că viața mea a devenit o glumă care face să-ți înghețe sângele. În ultima vreme viața mea a început să capete formă. Ceva așteaptă. Eu aștept. Curând așteptarea va înceta - asta se poate întâmpla oricând. Oricând se pot întâmpla lucruri groaznice. Acesta este lucrul cel mai groaznic. Frica își plimbă trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cară-te dracu de-aici“. L-am văzut în oglinda din spatele barului cum placă, mut, înțepat, speriat. Mi-am jucat câștigul până la 30, de la 50 la 70, la o liră 40. Am jucat din nou. Robotul s-a oprit, a înghețat și a scuipat o monedă de zece penny. Beat fiind, am pus moneda din greșeală în fanta câștigurilor. S-a blocat și eu am fost aruncat afară, ca de obicei, pentru că am dat cu pumnii în automat... Poate crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi- Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost, Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost... Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta, Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și încercând să se decidă cum să-și formuleze problemele în fața ei. în cele din urmă, pentru că ea continua s-o ignore, a tușit. Ea s-a întoars către ușă, cuvântul Virgil! i s-a format pe buze, apoi a înghețat. Gura i s-a deschis și s-a mișcat fără zgomot într-un țipăt fără sunet. S-a tras încet înapoi până când s-a împiedicat de cufăr. — Doamnă O’Toole, îi spuse stafia. Nu vă simțiți bine? Arătați ca moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mei erau indieni. Ăsta nu-i un motiv de sfadă, nu? E diferit, corect? Completează un loc liber, corect? Așa că de ce nu, ce dracu’? Peckenpaw era singurul om care-l putea înfrunta pe Flann O’Toole pe teritoriul acestuia. Expresia înghețată de pe fața lui O’Toole se relaxă, dând la iveală rânjetul acela larg. — OK, spuse el, o să-l lăsăm în pace și bunul conte o să hotărască. Nu mă deranjează să vorbim despre Grimus. îmi plac basmele. Se spune că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost tras de o sfoară invizibilă din vârful capului și un chip năstrușnic precum al unui pui de drac se uită la noi, privirea răutăcioasă a ochilor ei albaștri arătând că știa că ne trăsese o sperietură zdravănă. Suki, care înghețase, își reveni brusc, de parcă cineva apăsase întrerupătorul ca să o pornească. —Bells! Iar ai leșinat? Vocea îi era plină de îngrijorare, fără tonul de fluturaș de societate. Se aplecă spre ea repede, împiedicându-mă să o mai văd pe fată. —Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care mă dezgustă. Sam, te rog înțelege, nu am vrut să... Am fluturat mâna în semn de acceptare a scuzelor; auzisem tot ce trebuia să aud. M-am îndreptat către cealaltă parte a ringului de dans, spre James, care era înghețat de frică. — James! l-am întâmpinat. Cred că ne ești dator cu două sticle cu șampanie. James păru întâi zăpăcit, apoi îngrozit. — Poftim, le vrei acum? Un pariu rămâne un pariu. Haide, plătește. Sebastian abia acum își intra în rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-am spus. Și ce s-a întâmplat cu vocabularul sofisticat? Începi cu fiecare secundă să semeni din ce în ce mai puțin cu Jeeves și din ce în ce mai mult cu un personaj din The Bill. Asta l-a dat total peste cap. Mâna i-a înghețat în aer, iar gura i-a rămas pe jumătate deschisă. Sunetul limbii zbătându-i-se în gură era atât de scârbos, încât l-am călcat cu tocul cui pe un picior, apăsând până a țipat. Cât timp era încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare, încât te făcea pe tine, privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au luat la întrebări. Ce caut, de unde sunt și alte macaroane de-astea. Mă pierdusem. Buletin n-aveam, îl lăsasem la cămin pentru viza de flotant. Aveam doar legitimațiile de student și de la cămin. Unul le-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]