4,243 matches
-
dincolo de care urmau carierele de granit dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se agățau pe pereții caselor ca și cum cineva le Învelise În vată sclipitoare. Pomii de Crăciun străluceau și luminau ferestrele Întunecate; Moși Crăciuni veseli agățați la geam. Și, pe ici pe colo, unii Încercaseră să refacă ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din buzunarul inspectorului bâzâi discret. Watson și Rennie erau pe poziții. Numărul 25 avea o ușă În față care nu mai văzuse un strat de vopsea de ani buni. Cojeala albastră lăsa la vedere lemnul cenușiu umflat de dedesubt, sclipind Înghețat. O pereche de panouri de geam cu model erau montate În ea, lăsând la iveală un hol Întunecat. Insch Încercă soneria. După treizeci de secunde, sună din nou. Apoi a treia oară. — Gata! Gata! Ai naibii răbdare! Vocea venea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
contează unde se duce. În mod sigur, micțul Jamie McCreath era deja mort. Oftând, Întoarse mașina către North Anderson Drive. Telefonul său mobil lansă soneria cea deranjantă și Logan trase pe marginea drumului, lovind mașina de un val de zăpadă Înghețată care ascundea șanțul de evacuare. — Logan. — Laz, omule! Cum merge? Afurisitul de Colin Miller. — Ce pot face pentru tine, Colin? spuse el cu un oftat obosit. Am ascultat știrile, am citit comunicatele de presă. Care-i treaba? Un autobuz cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Alo, sergent McRae? Inspectorul Insch zice că sunt pe drum. Iar agenții de la Bucksburn ar trebui să ajungă În două minute. Auzea deja urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan forță mai departe printre nămeți, cu apa Înghețată scurgându-i-se În pantaloni, Îngreunându-i picioarele. Șuiera ca un tren, iar respirația Îi ieșea sub forma unor nori groși de abur, care stagnau În jurul capului său În noaptea liniștită, ca un banc personal de ceață. Un sentiment greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul Îi era rece, Înghețat bocnă. Un tremur o cuprinse, scuturându-i oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu ce mi-a făcut Gerald Cleaver... Tu vei fi liber. N-o să simți nimic. Watson simțea lacrimile din glasul lui. O să fii În siguranță. Se zvârcoli ca să se-ntoarcă pe spate, icnicnd cînd carnea goală se atinse de betonul Înghețat. Martin culese copilul din geantă și-l așeză pe podea lângă Watson. Jamie Încă mai purta costumul lui pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa cu doi ciucuri. Ochii săi erau uriași, și plini de lacrimi, iar din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al balustradei podului de care aproape uitasem că era acolo. În fața mea sclipea ceva ca un vârtej de raze care prindeau culori și intensitate pe măsură ce priveam mai mult. Îi simțeam răsuflarea ca o căldură ce ajungea la mine din depărtări înghețate, dezmorțindu-mi gândurile. Ai deschis ochii, mi-a spus vocea și mi s-a părut că zâmbește binevoitoare. Acum ridică-te și hai să urci scările... Asta e prea mult... nu cred că aș reuși, am zis abia găsind cuvintele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
spre orizontul izvorului, lăsând speranța să strălucească în soare... Etajul senin Etajul senin este asemenea cerului limpede și nesfârșit... ajungi acolo dacă închizi ochii în exterior și deschizi ochii în interiorul minții. Însă până să ajungi acolo, ai de întâmpinat filtrul înghețat. Acest filtru este asemenea unei pâlnii, un vârtej care înghite orice și pare o prăpastie fără capăt... Am aterizat acolo după ce speranța a zburat spre soare. Era liniște, însă de undeva parcă se auzea un zgomot permanent, un zornăit greoi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
marginile care înghițeau spațiul. În partea cealaltă, dincolo de filtru, am zărit deodată imaginea fantomatică a Libertății, ca o apariție iluzorie, însă mi-a vorbit destul de clar, vocea ei acoperind oarecum zornăitul infernal al filtrului și distingându-se limpede prin frigul înghețat: Ar fi mai bine să zbori dincolo de filtru. Ar fi bine, i-am răspuns bucurându-mă de prezența ei, chiar fiind așa cum era, aproape ireală. Dar cum să ajung în partea cealaltă? Am înțepenit de frig, nu mai pot zbura
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de arborele luminii și se desprind, se pierd, se estompează, își uită sensul... Atunci eu n-ar trebui să fiu aici, am zis dorindu-mi deodată să plec de-acolo, însă picioarele păreau să mi se fi lipit de zăpada înghețată. Cum am ajuns eu aici? Ce caut eu lângă clepsidra asta? Eu zburam spre soare... ce m-a adus aici? m-am mirat. Ai ajuns din cauza frigului. Ai înfruntat prea mult frig, fără să ai o sursă de căldură care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sau îndoială pe care aș fi avut-o de la un moment la altul. Începusem să mă mai înviorez de când mă îndepărtasem de pâlnia frigului, de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale! am auzit un glas ca un clinchet de pahare de cristal. M-am întors ca să văd cum prin cadrul unei uși invizibile apăruse
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
urmă, Chereas se apropia. Împăratul îi auzi pașii grăbiți; într-o fracțiune de secundă înțelese că, după atâtea comploturi dejucate, moartea i se cuibărise în casă. Nu avu timp să se întoarcă încă o dată: o lovitură în spate, o lamă înghețată, pierderea echilibrului, răsuflarea tăiată. Într-o secundă își aminti: „Așa e un pumnal înfipt în spate: o lovitură, senzația de frig, nici o durere...“, spusese în Syria, cu ani în urmă, tatăl său. Și, într-adevăr, așa era. Împăratul se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până să dăm de gura fluviului. Știam că trebuie să trecem de mai bine de cincizeci de fortărețe, cele cincizeci de castella care păzesc granița. Și la urmă vezi că fluviul se varsă într-o mare întotdeauna furtunoasă, cu vânt înghețat. Dar asupra celuilalt mal legiunile nu se înstăpâniseră. Iar decurionul decretă, cu înțelepciunea multelor războaie pe care le purtase: — Zeii au trasat granița pe malul ăsta. Limes Germanicus e aici. Se sprijini de parapet, meditând: — În fluviul acela se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de nestăpânit care trăiau pe malul celălalt, spuse. Niciodată n-am înfruntat luptători atât de puternici. Nu seamănă deloc cu grecii sau cu sirienii, care după primul asalt deschid larg porțile cetăților și te întâmpină cu flori. Băiețelul privea torentul înghețat și, întorcându-se spre el, întrebă: — De unde vine? — Ca să ajungi la izvoare, răspunse decurionul - și se înfioră amintindu-și -, ai nevoie de tot atâtea săptămâni câte îți trebuie ca să ajungi la gura lui, săptămâni încă și mai grele. Fluviul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai grele. Fluviul se năștea în munții înalți și veșnic înzăpeziți ai Rhetiei: — Piscuri unde nu se avântă nici măcar urșii, vezi doar vulturii pe cer, și capre negre pe stânci, și auzi țipetele marmotelor care-și sapă vizuini în pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după o măsură mai mare. Copilul fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub presiunea mulțimii, următoarea pornire, cu greutate, ocupară întreaga după-amiază. Apusul timpuriu de ianuarie îi surprinse, și marile porți de bronz ale mausoleului încă nu se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse noapte de-a binelea, pe un vânt înghețat. Și dintr-odată, în piață, în grădini, pe malul Tibrului se aprinseră mii de torțe, flăcări mari, întețite de vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neobișnuită, cu vânturi puternice și cu zăpadă pe muntele Soracte și pe colinele Albani, cu zăpadă și pe trandafirii din grădină, și pe acele papyri pe care Augustus le adusese de la Alexandria. În dimineața aceea, văzu ivindu-se din iarba înghețată violetele aduse de la lacul vulcanic Nemorensis. Văzu, după multe săptămâni, bobocii de trandafir, mierlele țopăind pe pământul proaspăt săpat, văzu ieșind din papirusul înnegrit și putred o mlădiță verde. Se întrebă cum de nu văzuse nimic din toate acelea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu sperase să trăiască asemenea zile. „O minune teribilă“, murmura. Întotdeauna cuvintele lui dădeau dovadă de o inteligență pe măsura situației. Imediat însă își lua seama, ascunzându-se. „Mă consum ca să fiu în slujba ta“, îi spunea, cu o pasiune înghețată; asta era tot ce putea auzi de la el. — Te rog să mă asculți, Augustus, îi zise cu blândețe. E necesar pentru imperiu. Știa prea bine că senatorul Asiaticus hotărâse deja care dintre marile familii avea să ajungă la putere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care se neliniști la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și mai terorizat, pe măsură ce își dădea seama că se îndreptau nu spre dulcea Umbrie, ci spre nord, dincolo de munții înghețați și înfricoșători, Alpes infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura cu nimeni -, tânărul Împărat începu un marș călare căruia numai gărzile germanice îi făcură față, în timp ce tot mai mulți Augustinieni se pierdeau pe drum, rămânând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să ajungă niciodată pe deplin sub controlul roman. Legiunilor - „aceștia sunt oameni de uscat, nu sunt acea classis de la Misenum“ - nu le plăcea să părăsească provinciile sigure din civilitas pentru insula aceea necunoscută din Marea de Miazănoapte, străbătută de vânturi înghețate, în adâncul căreia se aflau nenumărați monștri. — Și totuși, va trebui să le ducem acolo, spuse Galba cu calmul absolut al strategului. Împăratul răspunse: — N-aș vrea să trimit oamenii în marea aceea. A făcut-o tata odată, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Spuse, ca și cum s-ar fi acuzat pe sine de neglijență: — Trebuia să-l destituim de mult. Trebuie să trimitem pe cineva după el, să-l aducă în lanțuri la Roma. Ordinul de arestare a nevinovatului legatus porni imediat în noaptea înghețată, cu viteza fulgerătoare a mesajelor imperiale. Annius Vinicianus șopti cu o ironie plină de cruzime: — Caii pot să alerge, corăbiile pot să aibă parte de vânt bun, însă distanța e mare; zeii ne-au dat destul timp pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acea tăcere, ea șopti în timp ce el o îmbrățișa: — Te rog să te gândești la numele lui, fiindcă mi-au spus că au cercetat stelele îndelung, însă n-au reușit să-l citească... El se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Domus Gaj, fără ca nimeni să se îngrijească de ele. La căderea nopții, un singur om în toată Roma, un prieten care asistase la tragedie pentru că se afla în sala isiacă, găsi curajul de a se duce pe Capitolium, în ciuda vântului înghețat, și de a se prezenta în fața senatorilor întruniți acolo. Era Herodes Agrippa, etnarhul din Judaea, care purta la gât lanțul de aur care avea aceeași greutate ca vechile lui lanțuri de fier. Senatorii îl primiră, iar el, invocând vechea lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frisoane de gând, de aceea, intelectul e asociat totdeauna cu un cadru boreal. Dacă ar fi așa, ar Însemna că indivizii nu cunosc voluptatea Împreunării corporale și că se iubesc numai În concepte. N-ar fi mai probabil că albul Înghețat cere concupiscența pasională pentru armonie și echilibru? (miercuri) Ninge vârtos afară și simt că lectura nu-mi mai procură nici o satisfacție. Îmi furnică ochii. Nici nu mai știu ce citesc; nu văd decât imaterialitatea albă ce se strecoară Între literă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]