4,859 matches
-
așteptare sau de pe unde se aflaseră până atunci. Chiar trebuie să pleci, Gaston? Gaston zâmbi și-și lăsă mâna uriașă pe umărul ei, în gest de consolare. Îi simți, prin haine, căldura mâinii. — Te rog, nu pleca! Lasă, nu te îngrijora. Gaston zâmbea ca și când nu el era cauza îngrijorării ei. Zău că nu-nțeleg. Ce nu-nțelegi? Nu te înțeleg și pace. Se simțea oarecare ciudă în glasul ei. Gaston, care nu fusese nimic altceva decât obiectul bătăii ei de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca și a mea și ar trebui să mă gîndesc de două ori Înainte să mă mărit cu unul din membrii ei? Cam așa ceva. Emma ridică din umeri, apoi rîde la vederea expresiei de groază de pe chipul meu. — Nu te Îngrijora, Ellie. Gradul de disfuncționalitate al familiei mele nu e mai mare decît al altora și, una peste alta, nu ne merge chiar atît de rău. Ai fi putut să nimerești mult mai prost, crede-mă. Cu toate astea, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Sophia, iubita lui din studenție și de cîțiva ani după aceea, dar e și ea măritată și locuiește În Spania. CÎnd Îi mai trimite cîte un e-mail, mi-l citește cu voce tare, așa că nu-i nici un motiv să mă Îngrijorez. Și au mai fost aventurile „obligatorii“ de cînd avea douăzeci de ani, plus o relație de trei ani care s-a Încheiat acum vreo doi, pentru că Dan nu se putea vedea petrecîndu-și restul vieții alături de ea. Iar cu cîteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Înainte să mă cunoască pe mine, fusese Lainey, cea care fugise cu un actor. CÎnd ajunge omul la trezeci de ani, are deja o istorie În spate, dar pe mine nu m-a deranjat niciodată lucrul ăsta. M-ar fi Îngrijorat mai tare dacă n-ar fi avut nici o relație stabilă. N-a mai păstrat legătura decît cu una din fostele lui iubite, Sophia, spun. Dar relația lor a fost acum mult timp, iar ea locuiește În străinătate. Nu mă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trecea prin minte În acel moment era că eu și Tom ne luptam cu Întreaga lume și Îi uram pe toți, cu excepția bebelușului mititel și neajutorat care dădea din piciorușe și țipa În brațele mele. Intră asistenta, cu o privire Îngrijorată pe chip, și-l conduse pe Dan afară, spunîndu-i că efortul era prea mare pentru mine și că nu era voie să mă tulbure, căci o cezariană era, În fond, o operație serioasă. Știu că Dan, care ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe podea sau Întinsă pe fețișoara lui. Acum spune „mama“ și „E-ii“, care e numele lui Harry, pisica de jucărie. Amy pare a vorbi ceva mai mult, iar, la cele șaisprezece luni pe care le-a Împlinit Tom, mă Îngrijorează lipsa unui vocabular mai bogat. SÎnt, Însă, conștientă de faptul că fiecare copil se dezvoltă În ritmul său propriu, iar Oscar nu știe mai multe cuvinte decît Tom. Mergem la Gymboree pentru jocuri educative și lecții de muzică și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu mine vom regăsi fericirea de odinioară. Rana e prea adîncă, iar distanța dintre noi, prea mare. Spre dimineață, mă duc În camera lui Tom și-l privesc cum doarme. Stă pe burtică acum, lucru care, la Început, m-a Îngrijorat (cazurile de moarte subită a bebelușilor și alte asemenea grozăvii), dar se spune că, de Îndată ce se pot Întoarce siguri pe spate, totul e În regulă. El se Întoarce singur deja de luni de zile, ajungînd pînă În cel mai Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta, nu? — Da. Ca În fiecare sîmbătă. — Și te Împaci cu ideea că Tom e la socrii ucigași? Oftez. Ăsta a fost cel mai dificil aspect al separării noastre. În fiecare weekend, Tom stă În casa Lindei. Urăsc asta, mă Îngrijorez În fiecare clipă În care e plecat, dar nu am altă alternativă decît să suport situația actuală, deși l-am făcut pe Dan să-mi jure că n-o să-l lase pe Tom niciodată singur cu ei, lucru cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noi ceilalți eram cufundați În conversațiile noastre și că Îi arunca priviri lungi, pline de Înțeles. Din fericire, bărbatu-meu nu e genul care să aibă o aventură, rîde ea ușor. Dacă n-aș fi știut asta, m-aș fi Îngrijorat de moarte. Nu știe nimic. Dar cum e posibil să nu știe? Cum e posibil să fi adunat doi cu doi și să-i fi dat trei virgulă cincizeci? — Deci, Între ei n-a fost nimic? Nu mă pot abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă mai apăr. Deocamdată, însă, n-am atins această limită. Încă mai sunt convins că inima mea are dreptate. Și, oricum, dacă voi fi "victimă", se pare că destinul meu e să fiu o victimă discretă. Singurul lucru care mă îngrijorează e că nopțile mele nu se liniștesc. XVI ― Într-o zi, Galilei, pământul se va învîrti nu numai cu mormintele noastre, ci și cu mormintele celor de care ne temem. Ceea ce contează este ce vor ține minte oamenii ― Și ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
auzea nimic în afară de ceea ce era firesc într-o pădure. Dar a fost de ajuns să văd creasta muntelui, la ceasul când asfințea soarele. Culmea ardea. Și, în loc să mă gândesc că se făcea noapte, m-am gândit la ruguri... XXV ― Mă îngrijorează tot mai mult nopțile tale. ― Crezi că pe mine nu? Și încă nu cunoști totul... Am încercat să rămân cât mai departe de o pasăre ciudată care făcea ouă negre pe care le clocea îndelung și matern, pentru ca, în clipa
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că mă retrag aici, în dorința de a nu mai auzi decât vîntul? N-o fac din vanitate rănită, te rog să mă crezi. Poate, chiar nu mai am vanități. O fac dintr-o mare nevoie de liniște. ― Nu te îngrijorează această nevoie, Galilei? ― La început, m-a îngrijorat Nu eram obișnuit să rămân singur. Dar când am auzit cam ce se sporovăiește pe seama mea, m-a cuprins o revoltă surdă. Am înțeles că nu mai interesa pe nimeni, de fapt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu mai auzi decât vîntul? N-o fac din vanitate rănită, te rog să mă crezi. Poate, chiar nu mai am vanități. O fac dintr-o mare nevoie de liniște. ― Nu te îngrijorează această nevoie, Galilei? ― La început, m-a îngrijorat Nu eram obișnuit să rămân singur. Dar când am auzit cam ce se sporovăiește pe seama mea, m-a cuprins o revoltă surdă. Am înțeles că nu mai interesa pe nimeni, de fapt, ce gândeam eu. Nu mai eram decât un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să vin la ea ori de câte ori aș fi fost în dificultate. Eram sigur că astfel de ocazii nu mă vor ocoli, dar nu atât de iute cum s-a întâmplat. Încă de la întoarcerea mea la Brescia l-am găsit pe Rotari îngrijorat din pricina unei scrisori din partea regelui, prin care spunea că mă amestecasem în treburile sale de familie, lezându-i tutela asupra soției. Lucruri absurde, de vreme ce el aproape că o repudiase. Ulterior regele a trimis după mine să vin la Pavia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la fiecare zece pași; pe Mesè, o lampă la cinci pași, pe ambele laturi, care lumina de se vedea ca ziua. Ajungând la capătul drumului, m-am întâlnit cu Callisto, gâfâind de-atâta alergat. Mi-a spus că Giuliano era îngrijorat. A trebuit să-mi cer iertare de la gazda mea, căci socotisem prost distanța dintre Sfânta Sofia și casa lui, și i-am povestit și de întâlnirea neașteptată cu Garibaldo. El a căutat în chip delicat să mă facă să pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Garibaldo a răspuns: - Acolo unde deja m-ai găsit. A doua zi m-am întors să-l iau și l-am adus din nou la palat. Giuliano nu se întorsese acasă, și nici Calinic, ceea ce a avut darul să mă îngrijoreze foarte tare. Pe drum ne-am întâlnit cu un pâlc de gardieni ai împăratului, trimiși să-l ia cu o lectică pe Garibaldo. Acesta a refuzat-o. Încet, încet am ajuns la porțile de bronz, și doi funcționari cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am făgăduit: - Îl ai, regina mea. Dorințele noastre pășesc umăr la umăr pe aceeași cărare și, probabil, spre aceeași țintă. Întorcându-mă la Pavia, m-am gândit mult la acea discuție. Ansoald, văzându-mă tăcut și cam mohorât, s-a îngrijorat: - S-a întâmplat ceva, tată? I-am surâs. - Nu. Mă gândeam doar. Orice rău produce și o sămânță de bine și orice noroc ascunde mugurii răului. Cu cât sunt mai mulți, cu atât norocul e mai mare. Văzându-l nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost Adeodato, care suferea pentru pedepsele tuturor și îi era rușine la gândul că Gundeperga săvârșise asemenea fărădelegi în numele Mântuitorului și al bisericii romane. După aceste întâmplări, eu, împreună cu un Rotari taciturn, i-am făcut o vizită Gailei. Era îngrijorată de veștile ajunse până la mănăstire, pe care noi i le-am relatat cu lux de amănunte. Pentru prima oară și-a îmbrățișat din nou soțul, privindu-l cu dor în ochi. Rotari era atât de emoționat, încât a roșit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi căzuse pe mâini. Și-a ridicat privirea, în care am citit nedumerire și o cerință mută. A lăsat deoparte lucrul, mi-a luat mâinile și mi le-a sărutat, punându-mă în mare încurcătură. - Stiliano, dragă prietene, sunt foarte îngrijorată de soarta verilor mei. Au mare nevoie să fie sfătuiți în acest moment greu. N-a fost nevoie să adauge altceva, căci dragostea curată dintre noi ne îngăduia să ne-nțelegem fără prea multe vorbe. - Prea bine, surioară. Îl voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
picioare. De altfel, era paralitic, și nu s-ar fi putut târî mai departe. Era o javră bălțată, păroasă, o Încrucișare ratată Între un tera nova și un chow chow. Când Îi spusese că adoptase Încă un câine Ea se Îngrijorase. Unde ai să-l pui? Îl Întrebase. Ei nu-i plăceau câinii. Ei nu-i plăceau bastarzii și lucrurile murdare și abandonate. Ei Îi plăceau lucrurile frumoase. Pe la șase, pe Isola Tiberina, nu era nimeni. Din toată Roma, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gând Înfiorător. Poate că Maja avea vreo boală și a avut puterea de caracter de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei electorale. GINECOLOGIE. Boli venerice? Cistită? Cancer? SIDA? Villa Stuart. Aris Începu să se Îngrijoreze. La urma urmelor, Villa Stuart era clinica membrilor familiei Fioravanti. Acolo se operase bunicul de prostată, iar tata Își făcuse o biopsie atunci când fusese suspect de cancer la stomac. Ar fi vrut să-i ceară niște lămuriri - dar Maja intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încă nu știa ce-i aia spermă. Privind-o cum stătea pe veceu, Miria Îi arătă absorbantul și-i spuse că la meci, prin pantalonașii strâmți chestia aia s-ar fi văzut. O sfătui să-și pună un Tampax. O Îngrijora prietena ei nepricepută. Spectatorii bărbați observă dacă o jucătoare nu e În zilele ei bune. Da’ ești nebună? țipă Valentina. Nu intră! — Atunci pune-ți un OB mini, e făcut pentru virgine. Eu Îl pun de ani de zile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seama că Axel Rose Îi examina cu o privire clinică push-up-ul - care Îi sporea cu trei numere măsura sânișorilor albi ca niște rodii, Încrețiți de stânjeneală. Miria observă că țâțele ei erau destul de puțin dezvoltate. Dar nu trebuia să se Îngrijoreze, avea vreme să-i mai crească, Încă vreo trei ani. Ea, la cincisprezece ani, era plată ca o anorexică. Depinde de conformație. Mama ta cum e? Totul depinde de asta. — Le are mari, răspunse Valentina privindu-l neliniștită pe Axel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru cicatrizare. Te dai cu ea de două ori pe zi. Dacă ești norocoasă, Îți dispare În două luni, dacă nu, durează un an. Dacă vezi că Îți iese un lichid, nu te Îngrijora, e normal. E o rană. Pentru o vreme ar fi mai bine dacă n-ai mai juca volei. Și fii atentă la nisip și la apa de mare, vara asta. Dacă se infectează, revii și ți-l scot, spuse Axel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a cumpărat-o la mâna a doua, comentă băiatul cu ochii albaștri care nu mai simțea nici un interes pentru Kevin și se prefăcea interesat de bufetul pe care erau așezate pizzele, pentru a nu lăsa să se vadă că era Îngrijorat din cauza faptului că nici el nu era ales. — N-nu e adevărat, protestă Kevin. — Ba-i adevărat. Polițiștii câștigă puțin. Tatăl meu zice că nu e drept să fie atât de mizerabil plătiți slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]