3,744 matches
-
suferea la fel de intens: Acela a fost un semn! Oricând se poate desprinde o altă țiglă! Oricând! Și atunci..." Julius Zimberlan era tot mai panicat. Suferea sincer: gândul că va rămâne singur, doar pentru a-i jelui pe ai săi, îl înnebunea. "Și pentru ce?". Într-o frumoasă dimineață de primăvară, când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră bine țintită spre acoperiș și o altă țiglă aflată într-un echilibru fragil se despărți de suratele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
slujesc viața, ci moartea, minciuna și nu Adevărul ? Fiecare spionează pe fiecare, se atacă, se luptă, în loc să se ajute. La ce bun atîta risipă de resurse ? Văd state care au arme nucleare, dar poporul moare de foame. Oare chiar ați înnebunit ? Omul e supus oricum temporalității. Dacă i-a fost dată putere s-o folosească spre binele altora nu pentru a aduna averi și spinteca vieți. Viața și cunoașterea sunt realități de slujit, de la Dumnezeu la om, nu ignoranța și moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
tehnologia aduc și ele bulversări majore și foarte multă incertitudine. Viitorul este deschis... 2.8. PRIMIȚI CU APOCALIPSA ? Secolul trecut a inaugurat dezintegrarea sensului, fără legătură cu impasurile logicii și nici cu descoperirile științifice. Impresia generală este că lumea a înnebunit iar civilizația e într-un puternic declin. Pare că o veche ordine se prăbușește și, dintre dărîmături, se ivește alta. S-a crezut că cunoașterea poate îmblînzi moravurile, dar a fost o credință falsă. De fapt, cunoașterea a fost înlocuită
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
suferea la fel de intens: Acela a fost un semn! Oricând se poate desprinde o altă țiglă! Oricând! Și atunci..." Julius Zimberlan era tot mai panicat. Suferea sincer: gândul că va rămâne singur, doar pentru a-i jelui pe ai săi, îl înnebunea. "Și pentru ce?". Într-o frumoasă dimineață de primăvară, când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră bine țintită spre acoperiș și o altă țiglă aflată într-un echilibru fragil se despărți de suratele
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
gustat și noi, oarecum, odată cu extinderea influenței ruse după Tratatul de la Adrianopol asupra principatelor dunărene. Pe vremea Regulamentelor Organice, a fost adus nu doar jocul de cărți, prin care odrasle fudule de boieri risipeau averi, sau moftul vestimentației occidentale ce înnebunise domnițele aflate în căutare de amanți printre ofițerii ruși. Atotputernica curte de la Sankt Petersburg a așezat Valahiile pe fundamente constituționale. Timpurile păreau a-i fi favorabile atât timp cât întreaga națiune aștepta să fie salvată de sub stăpânirea musulmană a turcului de frații
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul vedea înălțându-se în soare cadavre spânzurate în ștreang. Un nor de bâzdâganii hidoase, înnebunite de duhoarea cărnii putregăite și al sângelui năclăit, s-a așternut peste ele. PARTEA A II-A DESPRE NEAMUL NOSTRU 1. PE CĂI RĂTĂCITE a. Imagini deformate Înainte de a ne ocupa concret de modul cum a apărut și evoluat identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a murit încă rămîne sub semnul de întrebare. Matei motiva că ar fi căzut de pe cal și a murit bolnav de tuberculoză, iar Mihai le-a spus lui Slavici și lui Caragiale că s-a împușcat. Slavici știa că, după ce înnebunise, s-a împușcat. Sigur se știe că tatăl său l-a înmormîntat fără autori zația medicului legist. De-abia la 2 noiembrie bătrînul s-a dus la primăria comunei, ca să declare această moarte. Din complezență, notarul a scris un act
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
plecarea spre București a rămas vorba ca poetul să mai împrumute bani, de unde va putea. Dar numai vreo cinci zile au trecut de cînd poetul plecase de acasă și a și primit scrisoare de la Ipotești că fratele său Nicolae a înnebunit. "Mi s-a urît viața, îi scria bîtrînul, fă ce faci și vino de-l ia, ca să-l duci în vreo casă de sănătate"246. Această știre a fost cea mai grea lovitură primită de poet. Șerban murise, nebun, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vântul înghețat ce șfichiuiește trupul mamei sale. Mama și copilul, oameni încă vii, dar aproape niște fantome, acestea sunt personajele din prima parte a piesei. Și iată că, în partea a doua, copilul pășește cu adevărat în moarte, iar mama înnebunește. „Prin zăpada albă vorbesc în neștire...” Nebunia ei e legată, ca și în cazul întoarcerii fantomei, de chinuitoarea despărțire prin moarte, prelungire a la fel de chinuitoarei despărțiri din timpul vieții. Intensitatea amintirilor o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu ele. Să ne amintim că Prospero însuși, vorbind despre forța magiei sale, evoca puterea de a provoca o stare delirantă, puterea de a „distrage”, în sensul forte al termenului distract: a-i lua cuiva mințile, a-l face să înnebunească. Gonzalo îl întreabă pe Alonso de ce a rămas încremenit, cu privirile ațintite în gol. Oare nu sunt acestea semne că Alonso a văzut o fantomă, că a zărit-o pe Gorgo? Încercând să descrie vedenia care l-a făcut să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piese cu forme ciudate au vrut, fără succes, să schimbe lumea. Arme ieftine ale tuturor paria de pe pământ, fabricate În mii de unități, cu mațele În vânt pe picioarele mele băgate În blugi foarte scumpi. Acest ready-made i-ar fi Înnebunit pe suprarealiști. Nu crezi, Faulques? Mă Întreb ce nume i-ar fi pus. Șansa pierdută? Funeraliile lui Marx? Arma asta au e o armă? Când războiul se duce, poezia se Întoarce? Tocmai mi s-a năzărit că semnătura domnului Kalașnikov
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
apropiată definiție avea s-o dea Olvido chiar În acea noapte la Mogadiscio, pe când beau În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă pare bancul de probă al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe mulți nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața călăului nu le garantează nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la cale, asistă, ca de obicei, la supravegherea ludică montată cu grijă de adversarii lui Malvolio. El li se alătură, amuzat, celor ce-și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul se termină dezastruos: întreaga operațiune eșuează jalnic, Malvolio înnebunește și trebuie internat într-un ospiciu. Supravegherea ludică la care spectatorul fusese un martor bine dispus și pus, la rândul lui, pe glume și pe șotii, se soldează cu sfârșitul tragic al personajului manipulat. Concepută inițial ca o capcană ironică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
catastrofe iminente ce pot să ni se întâmple oricând și nu le putem preveni. Această frică poate apărea în legătură cu diferite boli de care ne putem îmbolnăvi (de pildă, infarct), cu diferite probleme emoționale grave (de exemplu, teama de a nu înnebuni) sau alte catastrofe externe (cum ar fi prăbușirea avioanelor). Protecționism /sine nedezvoltat (EM) - o relație de apropiere și o implicație emoțională exagerată cu una dintre persoanele apropiate (deseori părinți), relație care împiedică dezvoltarea propriei identități și a relaționării sociale. Este
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
Revenim la sfeclă: acum, că o luase, ce să facă cu ea? A târât sacul prin piață câțiva metri, apoi l-a abandonat... L-a vrăjit ea pe managerul de la poliție (și Lady s-a implicat și realmente l-a înnebunit pe câinele polițist care-l însoțea), dar tot a luat amendă pentru - și aici citez din procesul-verbal - „nerespectarea normelor privind aruncarea gunoiului în locuri special amenajate“. A și nimerit într-un moment nepotrivit; polițistul i-a spus că în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mă fugărea prin dormitor cât să se întărâte un pic. Atunci era momentul să mă împiedic... Până să încheie, ascultam CD-ul de două-trei ori... Depășea de departe tot ceea ce cunoscusem până atunci în materie de bărbați; colegele mele erau înnebunite după el, ajunsesem cea mai invidiată persoană din firmă... Tocmai mă mutasem în afara orașului, într-o vilă cu amplasamentul ideal: de la nicio fereastră nu vedeam ce se întâmplă în bucătăriile caselor vecine. O rupsesem definitiv cu gospodăria (credeam eu) și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
încercat să mă disculp, apoi m-a lovit. Nu era o noutate, o mai făcuse și cu alte ocazii și din motive la fel de neîntemeiate, dar de data asta parcă s-a dezlănțuit iadul; nu știu de unde acumulase atâta ostilitate, dar înnebunise de-a binelea. M-a bătut două ore încontinuu, întâi cu pumnii și picioarele, iar când a obosit, a folosit o coadă de mătură. Practic m-a zdrobit, am stat la reanimare vreo trei săptămâni... Eu îl iubeam, am refuzat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu știu ce blestem Ă uneori mă satur de toate, în ciuda setei mele, a setei mele de nestins” (II, 126). În alt loc, în miezul unei nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați îmi provoacă dureri. Aceleași furnicături mereu. Să-nnebunești, nu alta. Boala veghează zi și noapte. Totul doarme, totul se odihnește, afară de ea” (I, 198). Afecțiunile fizice devin pentru Cioran o veritabilă tortură. Notează spre sfârșitul lunii aprilie, în 1959: „Practic, din ianuarie, sunt bolnav; îmi este imposibil să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
straniu comic. Nici urmă de tragic. Celelalte două personaje ale piesei există mai mult de dragul cenzurii... Mișar fi plăcut, dacă aș fi avut voie, ca Vera și Mihai să fi fost parteneri în această orgie a desființării, să sufere, să înnebunească și să vomite în patru. Constantin Popa Personajele: Ilie Popescu: funcționar de asigurări sociale, 47 de ani Mina Popescu: casnică convinsă, 43 de ani Vera: funcționară, 34 de ani Ștefan: soțul Verei, inginer constructor, 38 de ani TABLOUL I (Apartamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te aperi și să-i dovedești că e un mincinos, tu îl ierți? În loc să te duci să-l reclami? Ilie: (vlăguit) Unde să-l reclam? Mina: Acolo unde trebuie... La Municipiu, la Județ... Ilie: Acolo au probleme mai importante. Sînt înnebuniți cu alte treburi. Planuri, norme, case, pîine, gaz, benzină... Nu-i interesează nici minciunile lui Pândele, nici adevărurile mele... Pe ei îi interesează altele... Mina: Dar omul? Omul nu-i interesează? (renunță) Ilie: Îi interesează oamenii... Și asta e cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vilă nu m-ai ascultat. Mihai: Și dacă stăteai la vilă n-ai fi avut vecini! Maria: Ba da... dar... i-am fi avut mai... departe... (tăcere lungă; ciocăniturile încep și în celălalt perete, apoi încetează) Mihai: Ei nu, că înnebunesc! Că acum doar tăceam! Val: Mai mult decît orice, îngrijorează tăcerea... Mihai: Da' ce dracu își închipuie ăștia! Maria: Crezi că au aflat că... Mihai: Pe dracu! Maria: De fapt, așa-i. Abia am aflat noi. Val: Au mai bătut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un bărbat le poate face... Și eu... Maria: Păi dacă vi-i așa dor de-acasă, de ce nu plecați odată? Vecin 1: (enervat) Pentru că ne țineți voi aici! De asta! Maria: Am auzit-o și pe asta! Domnule, dumneata mă înnebunești! Ba chiar îmi vine să cred că sînt nebună! Mihai: (conciliant) Vecine, da' parcă noi am discutat ceva, nu? Vecin 1: Am discutat, dar văd că degeaba. Mihai: Vecine, eu zic să discutăm ca niște vecini buni. Eu zic așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noi nu vrem să fie nici duminică, nici joi... chiar dacă e duminică sau joi... Și așa rămîne! Hm! Ciudat mai e și chiriașul ăsta al meu! în capul lui chestia asta cu... azi e miercuri sună a libertate... Da, e înnebunit după libertate... ca și cum ar ști ce-i aia... Octav: (iese din cort; se spală cu apă dintr-o canistră) Ce spuneai de libertate! Parcă spuneai ceva de libertate... Groparul: Ei, bolboroseam și eu... bolboroseli... Octav: Auzi, chiar e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și ai dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor) Mamă, am hotărît... Nu te mai trimit la mănăstire... Tu ești în stare să înnebunești toți călugării... și călugărițele... și chiliile... și clopotele... Te las în lume... și fii așa cum ești... Marieta: Știi ce? N-o mai fă pe deșteptul cu mine, termină cu țigănia asta de-aici și du-te de-ți cîștigă pîinea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să cadă... Mda! Am primit niște colivă... mere... găina a luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]