3,427 matches
-
fiică a nefericirii, îi spusese: „N-am să mai trăiesc mult, fiule: mă cheamă tatăl tău. Se vede că mai mult îi lipsesc lui decât ție. Așa că de cum mă voi duce din lumea asta și tu vei rămâne singur aici, însoară-te, însoară-te cât mai curând. Adu o doamnă și-o stăpână în casa asta. Nu pentru că n-aș avea încredere în vechii și credincioșii noștri servitori, nu. Dar adu o stăpână a casei. Și să fie stăpâna casei, copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nefericirii, îi spusese: „N-am să mai trăiesc mult, fiule: mă cheamă tatăl tău. Se vede că mai mult îi lipsesc lui decât ție. Așa că de cum mă voi duce din lumea asta și tu vei rămâne singur aici, însoară-te, însoară-te cât mai curând. Adu o doamnă și-o stăpână în casa asta. Nu pentru că n-aș avea încredere în vechii și credincioșii noștri servitori, nu. Dar adu o stăpână a casei. Și să fie stăpâna casei, copile drag, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a-l îndurera, îl înflăcăra și mai mult și-l însuflețea. Lumea i se părea mai mare, aerul mai pur și cerul mai albastru. Era ca și cum ar fi respirat pentru prima oară. În străfundul urechilor îi răsuna vorba mamei sale: „Însoară-te!“ Aproape toate femeile care-i ieșeau în drum pe stradă i se păreau bine făcute, multe foarte frumoase și niciuna urâtă. S-ar fi zis că lumea începea să fie scăldată pentru el într-o o nouă lumină misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ta, Augusto, pe admirabila doamnă doña Soledad; dacă nu, te-aș sfătui să te căsătorești. Am cunoscut-o, don Avito, dar am pierdut-o, și acolo, în biserică, mi-o reaminteam... — Ei bine, dacă vrei s-o ai din nou, însoară-te, Augusto, însoară-te! — Nu, pe ea nu, pe ea n-o voi regăsi niciodată. E adevărat, dar însoară-te! — Și cum? - adăugă Antonio cu un zâmbet forțat și amintindu-și ce auzise despre una din doctrinele lui don Avito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
admirabila doamnă doña Soledad; dacă nu, te-aș sfătui să te căsătorești. Am cunoscut-o, don Avito, dar am pierdut-o, și acolo, în biserică, mi-o reaminteam... — Ei bine, dacă vrei s-o ai din nou, însoară-te, Augusto, însoară-te! — Nu, pe ea nu, pe ea n-o voi regăsi niciodată. E adevărat, dar însoară-te! — Și cum? - adăugă Antonio cu un zâmbet forțat și amintindu-și ce auzise despre una din doctrinele lui don Avito -. Cum? Deductiv sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Avito, dar am pierdut-o, și acolo, în biserică, mi-o reaminteam... — Ei bine, dacă vrei s-o ai din nou, însoară-te, Augusto, însoară-te! — Nu, pe ea nu, pe ea n-o voi regăsi niciodată. E adevărat, dar însoară-te! — Și cum? - adăugă Antonio cu un zâmbet forțat și amintindu-și ce auzise despre una din doctrinele lui don Avito -. Cum? Deductiv sau inductiv? — Lasă astea acum; pentru Dumnezeu, Augusto, nu-mi mai aduce aminte de tragedii! Dar..., în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zâmbet forțat și amintindu-și ce auzise despre una din doctrinele lui don Avito -. Cum? Deductiv sau inductiv? — Lasă astea acum; pentru Dumnezeu, Augusto, nu-mi mai aduce aminte de tragedii! Dar..., în fine, dacă e să-ți continui umorul, însoară-te intuitiv! — Și dacă femeia pe care o iubesc nu mă iubește? — Însoară-te cu femeia care te iubește, chiar dacă tu nu o iubești. Mai bine e să te căsătorești ca să ți se cucerească ție iubirea decât ca să o cucerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Avito -. Cum? Deductiv sau inductiv? — Lasă astea acum; pentru Dumnezeu, Augusto, nu-mi mai aduce aminte de tragedii! Dar..., în fine, dacă e să-ți continui umorul, însoară-te intuitiv! — Și dacă femeia pe care o iubesc nu mă iubește? — Însoară-te cu femeia care te iubește, chiar dacă tu nu o iubești. Mai bine e să te căsătorești ca să ți se cucerească ție iubirea decât ca să o cucerești tu. Caută pe cineva care să te iubească. Prin mintea lui Augusto trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nevoia să iau o gură de aer, hai să ieșim; noaptea e foarte frumoasă; am să-ți povestesc. Víctor, deși cel mai intim prieten al lui Augusto, era mai vârstnic decât el cu vreo cinci sau șase ani și era însurat de mai bine de doisprezece, căci se căsătorise foarte de tânăr, dintr-o datorie de conștiință, după cum se zicea. Nu avea copii. Când se văzură pe stradă, Víctor începu: — Știi doar, Augusto, că a trebuit să mă însor de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și era însurat de mai bine de doisprezece, căci se căsătorise foarte de tânăr, dintr-o datorie de conștiință, după cum se zicea. Nu avea copii. Când se văzură pe stradă, Víctor începu: — Știi doar, Augusto, că a trebuit să mă însor de foarte tânăr... — A trebuit să te însori? — Da, hai, nu face pe miratul, pentru că bârfa ajunge la toată lumea. Ne-au căsătorit părinții noștri, ai mei și-ai Elenei, când eram niște puștani. Și căsătoria a fost pentru noi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căci se căsătorise foarte de tânăr, dintr-o datorie de conștiință, după cum se zicea. Nu avea copii. Când se văzură pe stradă, Víctor începu: — Știi doar, Augusto, că a trebuit să mă însor de foarte tânăr... — A trebuit să te însori? — Da, hai, nu face pe miratul, pentru că bârfa ajunge la toată lumea. Ne-au căsătorit părinții noștri, ai mei și-ai Elenei, când eram niște puștani. Și căsătoria a fost pentru noi un fel de joacă. Ne jucam de-a bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu pricina a făcut explozie și-au apărut învinuirile reciproce și povestea cu „nu ești bun de nimic“ și „ba tu nu ești“, și toate celelalte. — Oare din cauza asta a fost o perioadă, la doi, trei ani după ce te-ai însurat, când te-ai simțit atât de rău, atât de îngrijorat, de neurastenic? Când a trebuit să te duci singur la sanatoriul acela? — Nu, n-a fost asta... A fost ceva mai rău. A urmat o tăcere. Víctor privea în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea. La mine acasă trăim după ceasornic. Mă rog, da; asta-mi amintește ce zice amicul nostru Luis despre menajul Romera, care obișnuiește să spună că sunt soț și soție necăsătoriți. Într-adevăr, nu există burlac mai înrăit decât bărbatul însurat fără copii. Odată, ca să înlocuim lipsa copiilor, deoarece la urma urmelor sentimentul paternității nu murise în mine, după cum nici în ea cel al maternității, am adoptat sau, dacă vrei, am înfiat un câine; dar când l-am văzut într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
facă unde e atâta lume care-o cunoaște și care poate ar mai veni s-o și felicite pentru asta. Cei doi prieteni tăcură o vreme și după ce scurta lor tăcere puse capăt relatării, Víctor zise: — Așa că du-te și însoară-te, Augusto, du-te și însoară-te, ca să ți se-ntâmple poate ceva asemănător; du-te și însoară-te cu pianista! — Și cine știe!... - zise Augusto parcă vorbind cu sine însuși -. Cine știe!... Poate, dacă mă voi însura, voi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-o cunoaște și care poate ar mai veni s-o și felicite pentru asta. Cei doi prieteni tăcură o vreme și după ce scurta lor tăcere puse capăt relatării, Víctor zise: — Așa că du-te și însoară-te, Augusto, du-te și însoară-te, ca să ți se-ntâmple poate ceva asemănător; du-te și însoară-te cu pianista! — Și cine știe!... - zise Augusto parcă vorbind cu sine însuși -. Cine știe!... Poate, dacă mă voi însura, voi avea din nou mamă... — Mamă, da - adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru asta. Cei doi prieteni tăcură o vreme și după ce scurta lor tăcere puse capăt relatării, Víctor zise: — Așa că du-te și însoară-te, Augusto, du-te și însoară-te, ca să ți se-ntâmple poate ceva asemănător; du-te și însoară-te cu pianista! — Și cine știe!... - zise Augusto parcă vorbind cu sine însuși -. Cine știe!... Poate, dacă mă voi însura, voi avea din nou mamă... — Mamă, da - adăugă Víctor -, a copiilor tăi! Dacă va avea copii. Și mamă a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-te și însoară-te, Augusto, du-te și însoară-te, ca să ți se-ntâmple poate ceva asemănător; du-te și însoară-te cu pianista! — Și cine știe!... - zise Augusto parcă vorbind cu sine însuși -. Cine știe!... Poate, dacă mă voi însura, voi avea din nou mamă... — Mamă, da - adăugă Víctor -, a copiilor tăi! Dacă va avea copii. Și mamă a mea! Poate acum, Víctore, începi să ai în soția ta o mamă a ta. — Ce-o să-ncep acum e să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noi. Și eu, în ce mă privește, cred c-aș reuși să mă resemnez; dar biata mea Elena, sărmana mea Elena... Sărăcuța de ea! — Vezi? Ai și-nceput s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor. Aproape nu-și mai amintea de Eugenia și de ipoteca răscumpărată sau de juna călcătoreasă. Când intră și Orfeu îi sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
amintești, Augusto - îi spunea Víctor -, de don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro? — Funcționarul ăla de la Fisc, atât de amator să umble după fuste, mai ales dacă nu-l costa prea mult? — Chiar el. Ei bine... s-a însurat! — Halal boșorog pentru femeia care și l-a luat pe cap! — Uluitor e însă felul în care s-a însurat. Află și ia exemplu. Știi, cred, că don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, în ciuda patronimelor sale, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de amator să umble după fuste, mai ales dacă nu-l costa prea mult? — Chiar el. Ei bine... s-a însurat! — Halal boșorog pentru femeia care și l-a luat pe cap! — Uluitor e însă felul în care s-a însurat. Află și ia exemplu. Știi, cred, că don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, în ciuda patronimelor sale, abia are unde să-și pună capul și singurul lui venit e leafa de la Fisc, ca să nu mai vorbim că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că mă duc...“ „Păi dacă așa stau lucrurile, îți rămâne un mijloc pentru ca femeia asta de treabă să nu te-azvârle pe stradă și să te oblige s-ajungi la spital.“ „Și care-anume?“ „Să te însori cu ea.“ „Să mă însor cu ea? Cu patroana? Cine, eu? Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro! Domnule, nu-mi arde de glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
arde de glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu fără motiv. — Dar, de îndată ce și-a revenit din prima supriză, amicul i-a demonstrat că, dacă se însura cu patroana, îi putea lăsa treisprezece duros pe lună ca pensie de văduvă, de care altminteri n-ar profita nimeni și-ar merge la Stat. Vezi deci și tu... Da, știu, nu e singura persoană, prietene Víctor, care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la nuntă. „Păi cum, don Eloíno, vă căsătoriți?“ „Da, Correíta, da, mă însor cu patroana, cu doña Sinfo, eu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, închipuiește-ți! Eu, pentru ca ea să aibă grijă de mine cele câteva zile câte-mi mai rămân de trăit..., nici nu știu dacă frații mei o s-ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de văduvie de treisprezece duros pe care i-o las.“ Și se povestește că, ajuns acasă, Correíto, i-a povestit totul soției sale, Emilia, și aceasta a exclamat: „Zău, Pepe, ești un dobitoc! De ce nu i-ai spus să se însoare cu Encarna - Encarnación era o slujnică, nici tânără, nici frumoasă, pe care Emilia o adusese ca zestre la căsătorie -, că ea, pentru cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mea... — Taci din gură! Cum vreți. Dar vă repet, femeia aia vă înșală. Dacă n-ar fi așa, și dacă dumneavoastră ați iubi-o și v-ar plăcea și ea, ce mi-aș putea dori mai mult decât să vă însurați cu ea? — E-adevărat tot ce spui? — Adevărat. — Câți ani ai? — Nouăsprezece. — Vino-ncoace - și, prinzând-o cu amândouă mâinile de umeri, o aduse față-n față cu el și rămase privind-o în ochi. Și nu ea, ci Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]