3,317 matches
-
însă să le și mijlocească astfel întreolaltă încît în viața celor precese să fie (coprinse) învelite și cele următoare. Daca reprezentațiunea nu e-n stare de-a ni da aceasta, atunci în diferitele catastrofe nu ni se prezintă decât sărituri întîmplătoare ale individualității, cari nu câștigă pentru intuițiunea noastră niciodată o viață organică. Închipuiască-și cineva pe Lear când, în actul al doilea, vine înaintea palatului lui Gloster pe jumătate esilat. Întâmplarea cea mare din actul întîi și plecare fiicei sale Regan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ținută a artei noastre, în care fiecare actor singular are să se privească și să se simtă ca parte a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l reproduce în măsura însemnătății rolului său. Abnegațiunea de sine a personalității întîmplătoare, care am recunoscut-o ca o condiție sine qua non a reprezentărei dramatice, primește la reprezentarea unui op poetic întreg încă un caracter spețial, acela de-a se abnega neîntrerupt în interesul întregului și de-a se coordona în el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate acestea. Acestei poziții îi corespunde în arta dramatică monopolul rolelor, o stare adică în care rolul odată distribuit se privește ca proprietatea ca drept câștigată a aceluia căruia nu i s-a distribuit parte din început decât prin o întîmplătoare favoare, de la a cărui reprezentare este esclus oricare alt membru, asemenea ca și de la esersarea drepturilor unei caste, o stare de lucruri în care cel esclus se răzbună asemenea prin exclusivitate față cu alții, o dezdăunare în genere fără multă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic decât percepție, observare, empirie. Deci ar avea toată cazualitatea întîmplătoare ale percepției și nici ar fi necesar ca-ntre două puncte să fie numai o linie dreaptă, ci numai experiența ne-ar arăta-o aceasta întotdeauna. Ceea însă ce-i împrumutat de la experiență nu are altă generalitate decât comparativă, adică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
găsește undeva, nici poate fi găsită măcar, determinând această natură subiectivă forma ei ca fenomen. Astfel distingem într-adevăr între fenomene ceea ce inerează esențial intuițiunei și-i valabil pentru oricare simț omenesc de aceea ce li revine numai în mod întîmplător, nefiind valabil în privirea sensibilității în genere, ci numai în a situației particulare și organizației simțului cutărui sau cutărui. Și-n această accepție se numește cunoștința întîia una care reprezintă lucrul în sine însuși, iar a doua numai arătarea sa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apriori certe. Ceea ce eu numesc logică aplicată (împrotiva sensului ce în de comun se dă acestui cuvânt, care-ar cuprinde exerciții anumite la cari logica pură dă reguli) este reprezentația inteligenței și regulelor întrebuințărei ei necesare in concreto, adică condițiile întîmplătoare ale subiectului, cari condiții pot stânjeni sau favoriza această întrebuințare și cari cu toate nu pot fi date decât în mod empiric. Ea tratează despre atenție, piedeca și urmările ei, despre originea erorii, despre starea îndoielii, a scrupulului, a convingerei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea, fie a cugetărei). Noțiuni ce constituiesc fundamentul obiectiv al posibilității experienței sânt tocmai de asta necesare. Iar dezvoltarea experienței în care ele se pot găsi nu este deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin toate obiectele cunoștinței, referarea lor la vrun obiect, oricare ar fi, nu s-ar putea pricepe niciodată. Există însă trei izvoare primordiale (facultăți sau capacități ale sufletului) cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei asemenea unități generale a naturei, căci s-ar putea împrumuta de la obiectele naturii chiar. Dar fiindcă aceasta nu s-ar putea face decât în mod empiric, de aceea nici s-ar putea deduce din ea o altă unitate decât întîmplătoare, care însă-i departe de a ajunge la conexul necesar pe care-l socotim când zicem natură. CAPITOLUL AL TREILEA AL DEDUCEREI NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE DESPRE RAPORTUL INTELIGENȚEI LA OBIECTE ÎN GENERE ȘI DESPRE PUTINȚA DE A LE CUNOAȘTE PE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci numai mijlocit și indirect, deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul necesară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
experiență, prin urmare a taxat de închipuite toate principiele pretinse apriori ale lor și au găsit că ele nu sânt decât un obicei născut din experiență și din legile ei și că ar fi niște reguli numai empirice, prin urmare întîmplătoare, cărora li arogăm pe nedrept pretinsa lor necesitate și generalitate. În susținerea acestei teze stranie el se referea la principiul (Grundsatz) generalminte recunoscut al raportului între cauză și efect. Fiindcă nici o putere a minții nu ne poate duce de la noțiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i totdeauna empirică; prin asta a făcut dintr-un principiu al afinității, care rezidă în minte și predică combinarea necesară, o regulă a asociațiunei care se află numai în puterea de imaginație imitatorie și care nu poate reprezenta decât combinări întîmplătoare și nicidecum obiective. foarte bună reprezentare a cauzalității lui Hume în antiteză cu idealismu 1 lui Rătăcirile sceptice ale acestui bărbat altfel foarte pătrunzător s-au născut dintr-o lipsă care-i era comună cu dogmaticii, și anume că n-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în mod aprioric, deși el n-a supus unei aprețuiri această capacitate; astfel i se întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu pe principie cari ar putea efectua o abdicare necesitată la dreptul aserțiunilor dogmatice. Fiind însă că el nu distinge între pretențiile fundate ale minții și arogările dialectice ale rațiunei, contra cărora este [sînt] principalminte îndreptat[e] atacurile [sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e congruent cu ea. Unitatea scopului la care se referă toate părțile, și prin ideea scopului și întreolaltă, face ca o parte oarecare să poată și lipsi de cunoști numai pe celelalte și că nu poate avea loc o adăugire întîmplătoare sau mărime nehotărâtă a complectării care n-ar avea marginele ei hotărâte apriori. Întregul este așadar comembrat (articulatio), iară nu conglomerat ori grămădit (coacervatio); poate așadar crește numai pre dinlăuntru (per intussusceptionem - întrususcepție) nu prin adăogire pre din afară (per
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe cari o rațiune fără legi le-ar comite negreșit în morală și-n religie. Dar să fim siguri, oricât de desprețuitori sau rezervați s-ar ținea cei cari nu măsură o știință după natura ei, ci după efectele ei întîmplătoare, totuși s-ar întoarce ca la [o] iubită cu care s-au dezbinat de mult, pentru că rațiunea, atingîndu-se aici de scopurile ei esențiale, e silită fără răgaz să lucreze sau la căpătarea unei priviri și cunoștințe solide, sau la dărâmarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sens adevărat filozofia. Aceasta referă totul la înțelepciune, dară prin calea științelor, singura carea, fiind bătută o dată, nici se-nburuienează, nici permite rătăcire. Matematica, științele naturale, chiar cunoștința empirică a omului au mare valoare ca mijloace la scopuri în mare parte întîmplătoare, dar în urmă totuși necesare și esențiale ale omenirei; dară atunci numai prin mijlocirea unei cunoștințe raționale din noțiuni numai carea, numeasc-o cum or vrea, nu este alta nimic decât metafizică. De aceea metafizica este și complectarea a toată cultura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
NAȚIONALE ÎN SPIRITUL PUBLIC Alăturăm observarea cum că limba, alegerea și cursivitatea expresiunei în (reprezentarea) expunerea vorbită sau scrisă e un element esențial, ba chiar un criteriu al culturei. Din vorbirea (sau, fiindcă aceasta atârnă adesea de procedee {EminescuOpXIV 930} întîmplătoare) din scrierea unui om se poate cunoaște gradul său de cultură; stilul e omul se-nțelege de-aceea fiindcă nu e numai forma limbistică și fiindcă nu consistă numai în cunoștința limbei, ci fiindcă exprimă totodată maniera de cugetare și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dintr-o corabie ce arde. Daca privim la totalitate, sistemul repartiției sociale e ca și când am privi la un regiment unde pe de-o parte vedem ordine și aptitudine, pe de alta zdrențe, femei părăsite, copii lăsați în seama unei pomene întîmplătoare. O umb[r]ă de viciu și de mizerie trece în urma instituțiunilor noastre mult lăudate. (Hugh Miller) ["ECONOMIA POLITICĂ... "] 2264 Economia politică-l consideră pe om numai întru cât câștigă sau consumă bunuri 328 r și încearcă a arăta ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adrese, nici un carnețel cu tîrfe. Un teanc de „Pagini Galbene“, amestecate - comitatele Los Angeles, Riverside, San Bernardino, Ventura. San Berdoo era singura carte de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan Lefferts era născută În San Berdoo. Ochii lui Bud fotografiau: clic-clic-clic. Baia și bucătăria erau imaculate. În comodă cămăși Îngrijit Împăturite. Covorul curat, puțin cam soios pe la colțuri. Un ultim clic mental: cotețul fusese cercetat, curățat și aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
criminalistică, psihologia infractorului și proceduri. A decis să aplice cele Învățate pe un caz mai vechi, care Încă Îl rodea: afacerea Kathy Janeway. A cercetat dosarul de caz al lui Joe DiCenzo: nici un indiciu, nici un suspect, caz clasat drept ucidere Întîmplătoare, motivată sexual. A citit reconstituirea de la autopsie: Kathy fusese omorîtă În bătăi cu lovituri În figură, venite de la un bărbat cu inele pe degetele ambelor mîini. În plus, spermă În gură, În anus și În vagin - trei ejaculări diferite. Ticălosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
necesitate al unei instanțe. * Din punctul de vedere al unei teleologii extra-umane, orice destin este menire, este lucrarea în finit a spiritului infinit. În cazul acesta, destinul apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întîmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că această inerție devine scopul suprem, nici o dorință întîmplătoare (care ar tulbura-o) nu o poate concura. Victimă și răsfățat al naturii noastre nemișcătoare, leneșul dorește singurul lucru pentru a cărui obținere nu e nevoie de efortul vreunei depășiri: repaosul. Or, pe acesta îl are din capul locului, el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce altceva am putea medita dacă nu la acea lume care a ctitorit cândva începutul artelor și științelor în Europa occidentală!"1 Prin raport cu condițiile conferinței, tema ei - proveniența artei în Grecia - apare astfel necesară. Însă nu mai puțin întîmplătoare vor fi și punctul ei de pornire și desfășurarea ei: Deoarece am dori ca în meditația noastră să evităm arbitrarul gândului, cerem aici, la Atena, sfat și însoțire din partea străvechii protectoare a orașului și a ținutului atic, din partea zeiței Atena
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
persoane și nimeni nu pleca nemarcat de pe urma acestei întîlniri. În orice caz, toți aflau că există "un mod de a fi nespălat" și în ordinea spiritului, nu numai a trupului, și că pentru un om cultura nu este o podoabă întîmplătoare, ci însuși mediul său de existență, așa cum este apa pentru pești și aerul pentru păsări. Avea o asemenea forță de persuasiune când trebuia pledată cauza spiritului și a culturii, încît a fost capabil să-i subordoneze țelurilor sale până și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
purități, deci atunci când mobilurile unor gesturi lasă în urmă persoana căreia îi aparțin și migrează către o instanță supraindividuală. Puritatea acestor imagini este revendicată aici în numele gândului că atât eu, cât și celelalte personaje ale Jurnalului nu sîntem decât agenții întîmplători ai unei situații exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții, însăși persoana lui Noica devine întîmplătoare, și tot ce este aici episod, anecdotă, nume - într-un cuvânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]