3,412 matches
-
denumit, mai tîrziu, pedagogia existenței; ea a fost, totodată, încă o încercare de constituire a pedagogiei ca știință. Spre deosebire de pedagogia experimentală, care aprecia că pedagogia va deveni știință prin cercetarea copilului pe cale experimentală, pedagogia socială tindea spre același țel prin întemeierea ei pe știința despre societate. Dacă pedagogia experimentală se întemeia cu prioritate pe psihologie, pentru a cunoaște trebuințele copilului, pedagogia socială își avea sursa metodologică în sociologie, vizînd cunoașterea trebuințelor societății. Ideea științifizării pedagogiei prin fundamentarea ei pe cunoașterea vieții
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihice. Selecția instinctelor, pe care urma să-și bazeze educatorul intervenția, este una arbitrară; în afară de aceasta, în sistemul său de educație morală lipsește tocmai ideea cultivării conștiinței morale, a unui sistem de norme capabile să devină călăuză în viața socială. Întemeierea procesului de educație pe anumite particularități ale naturii psihice a copilului constituie numai începutul procesului de dezvoltare a ființei umane, fără a acoperi însă integral acest proces. Pe de altă parte, educația morală presupune un efort conștient de învingere a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în care limba română să fie limba de predare, iar manualele să pună în valoare spiritualitatea poporului român (20, p. 14). Mai mult, P. Șpan susținea necesitatea legării conținutului disciplinelor școlare de mediul natural și social în care trăiau copiii, întemeierea educației din vatra școlară pe specificul celei primite în vatra părintească era o garanție a realizării unei educații naționale. Pentru aceasta era necesară o bună cunoaștere a poporului. P. Șpan stimulat poate și de lucrarea lui W. Wundt, Völkerpsychologie (Psihologia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ocupăm, la autentice cercetări de pedagogie experimentală. Așa au fost GRIGORE TĂBĂCARU (1883-1939) și VLADIMIR GHIDIONESCU (1878-1948). Aceștia din urmă pot fi socotiți drept cei mai frecvenți susținători ai pedagogiei experimentale din România, în accepțiunea de atunci a termenului de întemeiere a educației pe cercetarea copilului prin metoda experimentală. Așa se și explică confuzia care apare uneori la Tăbăcaru între pedologie și pedagogie experimentală. Acest tînăr și entuziast pedagog își manifesta adeziunea la pedagogia experimentală încă din 1903, într-o broșură
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Dacă spre sfîrșitul secolului al XIX-lea termenul de progresivist exprima mai ales opoziția față de școala tradițională, în cel de-al doilea deceniu al secolului XX acest termen semnifica ceva mai mult: adeziunea la teoria pedagogică a lui John Dewey. Întemeierea, în 1919, a Asociației pentru educația progresivă (Progresive Education Association) n-a însemnat altceva decît oficializarea teoriei pedagogice a lui J. Dewey și începutul unei largi aplicări mai mult sau mai puțin consecvente a acesteia. Așa cum se întîmplă în cele mai multe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o continuare a principiilor fundamentale formulate de pedagogia clasică se justificau; cele care se opuneau acestor principii nu prezentau garanția vreunei valori (15). Nu era negată posibilitatea de dezvoltare a teoriei pedagogice; se admitea însă o dezvoltare organică, evolutivă, prin întemeierea noului pe vechi și continuarea vechiului prin nou. G. G. Antonescu adopta o poziție de mijloc între conservatorismul acelora care nesocoteau contribuția noilor teorii în explicarea fenomenului educației și pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
convingerilor. Acestea se formează ulterior, la conturarea lor contribuind și capacitatea de punere în aplicare a normelor morale. Ideea morală se sprijină astfel pe o tendință activă ce decurge din însăși deprinderea morală. Nota caracteristică a disciplinei libere o constituie întemeierea ei pe convingere. Potrivit concepției lui G. G. Antonescu, convingerea are un triplu caracter: rațional, afectiv și volițional, antrenînd astfel întreaga viață psihică. Orice convingere presupune deci: a) înțelegerea normei morale, b) acceptarea ei (uneori numai pe baza încrederii pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
într-adevăr, o puternică tendință spre elaborarea unui sistem educațional pe bază inductivă; numai în acest sens se poate vorbi de o tendință spre unitate. Procesul de științiifizare presupune nu numai utilizarea experimentului, a căilor inductive în general, ci și întemeierea acestor tehnici pe o concepție filosofică coerentă, care să asigure și interpretarea obiectivă și unitară a datelor obținute. Din acest punct de vedere teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-l ignoreze, nici să i se supună fără critică" (42, p. 15, s.n.). Mai concentrat spus, idealismul educativ presupune adaptarea școlii la viața reală, în mijlocul căreia își desfășoară activitatea. Această adaptare implică două momente foarte strîns legate între ele. Primul: întemeierea procesului de instruire pe contactul nemijlocit cu obiectele și fenomenele din mediul înconjurător. În acest sens, Stanciu Stoian consideră localismiul ca un corolar al principiului intuiției, adăugînd: "dar și o consecință mai profundă" (a acestuia) (42, p. 16). Așa după cum
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
socială și în accepția lui H. Nohl. 11.2.3. Pedagogia psihologică și experimentală După cum s-a văzut într-unul din capitolele precedente, încă de la începutul secolului se conturase în România o mișcare pedagogică, cu oarecare ecou, ce își propunea întemeierea afirmațiilor sale pe cunoașterea, pe cale experimentală, a legităților de dezvoltare a copilului, precum și verificarea, pe aceeași cale, a ipotezelor pe plan educativ. În deceniile trei și patru, mișcarea se dezvoltă, cîștigă noi aderenți, se pun la punct unele tehnici experimentale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-se pe studierea realității școlare. Tot acum este făcută și distincția dintre cercetările de psihologie a copilului și cele de didactică asupra școlarilor (47). Gr. Tăbăcaru depășește astfel faza în care punea semnul egalității între pedagogia experimentală și pedagogie. Ideea întemeierii cercetării pedagogice pe "realitățile școlare" l-a apropiat și de problemele sociale. Spre deosebire de alți adepți ai experimentalismului în pedagogie din acea perioadă, care se limitau la cercetarea unor individualități desprinse de condiționările sociale, el ținea să integreze experimentul pedagogic în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a construi o teorie a educației dedusă din realitățile specifice societății românești, pe baza unei ample investigații cu caracter empiric. Spre deosebire de alți teoreticieni ai educației, pentru care pedagogia, fiind națională, nu putea aspira la statutul de știință, Gabrea vedea posibilitatea întemeierii științifice a teoriei educației tocmai pe investigarea prin colaborarea mai multor forțe științifice a faptului obiectiv al realității sociale și școlare dintr-o țară anume (72). Tocmai pentru a favoriza elaborarea unei "pedagogii românești", propunea el crearea unui Centru național
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
specialitate, unii dintre ei fără studii superioare. Îndată după adoptarea reformei școlii din 1948, a început să pătrundă în țara noastră "pedagogia sovietică", întemeiată pe filosofia materialist-dialectică și istorică. Se aprecia în lucrările traduse din limba rusă că numai prin întemeierea investigației pedagogice pe concepția marxistă, numai prin unitatea metodologică a acestei investigații, se putea asigura elaborarea unei teorii "cu adevărat" științifice cu privire la educație. Pe o astfel de bază metodologică urma să-și desfășoare activitatea și Institutul de Științe Pedagogice, creat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
DUMITRU MUSTER și CONST. MOSCU, E.D.P., București, 1979. 33. Publicat în "Studii filosofice", București (1911-1913). 34. VLADIMIR GHIDIONESCU, Introducere în pedologie și pedagogia experimentală, București, 1915. 35. Cîteva din lucrările mai importante ale lui Ștefan Velovan publicate pînă în 1918: Întemeierea psihologică a actelor elementare ale gândirii, Caransebeș, 1890; Pedagogia, Sibiu, 1892; Cercul apercepției, București, 1895. Cf. G. T. DUMITRESCU, Ștefan Velovan, în vol. Din istoria pedagogiei românești, vol. IV, culegere de studii, sub redacția prof. dr. docent STANCIU STOIAN, E.D.P.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a sugerat-o celebrul comentariu al lui Mircea Eliade „produs folcloric de tip cosmogonic”, deoarece jerfa zidirii este o imitație omenească a actului primordial al creației Lumilor” . Mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab „pe Argeș în gios” a finalizat o completă întemeiere: voievodală, dinastică și religioasă, atât în sensul instituțional al ortodoxismului isihast de tip palamit, „legiferat” de sinodul de la Constantinopol care s-a ținut în 1341 în biserica din Vlaherne - model de credință râvnit de domnitor pentru neamul său, cât și
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
stă la intrepătrunderea liniilor constitutive paradigmatice ale ontofaniei - element concret, real, act de ontologie arhaică, cu cele ale hierofaniei, manifestate în mit, care, se știe, își revelează esența prin simboluri (mitul luptei sacre și mitul jertfei creatoare, care are temeiul întemeierii primordiale, imitatio dei) și ale cratofaniei, explicabile prin gândire magică și ritual (biserica locul minunii canonizării unui sfânt). Experiența religioasă este ontologie pentru Neagoe, deoarece în spiritul ei fondează lumea, care „nu mai este evanescentă și incomprehensibilă”, după modelul biblic
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
stampe au făcut să circule și în afara granițelor țării faima Curții de Argeș, le-au considerat adevărate minuni. Prima datează de la sfârșitul secolului XIII sau începutul secolului XIV și se presupune că a fost paraclisul primei curți domnești, a cărei întemeiere se pierde în legendă. Planul dreptunghiular de tip bizantin al primei biserici, compartimentat în naos și pronaos, „terminat la răsărit cu absida semicirculară flancată de două absidiole” corespundea celui mai simplu și mai vechi model arhitectural religios. Cea de-a
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Șirul domniilor până la Neagoe Basarab a fost un lung șir al detronărilor săvârșite, pe rând, de Dănești și Drăgulești, cu complicitatea turcilor, a tătarilor sau a Coroanei ungare. Nu se cuvine să abordăm diletant subiectul complex al tradiției istorice a întemeierii țărilor române, despre care încă se scrie; de-a lungul timpului, mari istorici s-au lansat în dispute, reformulând, sistematizând, culegând argumente din cronicile românești sau străine despre originea și despre aportul Basarabilor la apărarea bastionului creștin; se încrucișează spada
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
fond între marile mituri si legende ale taurologiei. Legenda vânătorii lui Dragoș e sacrificarea Taurului Primordial de către Mithra, a lui Seth de către Horus, act al regenerării Arborelui Lumii, care înscrie microcosmosului în macrocosmos. Fuga animalului conduce la descoperirea locului consacrat întemeierii. Agentul este învestit cu puterea dragonului, eliberează puterea Kundalini și devine una cu victima, într-un ciclu complet, care duce la perfecțiune. Taina misteriilor e doar pentru cei aleși, spune misticul Lovinescu, amintindu-și un adagio al misterelor: „Le Taureau
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lui: Boldul aruncat de Boar face ca Taurul să fie fiul Dragonului și Dragonul tatăl Taurului?” E investitura voevozilor, aleși de Dumnezeu să refacă ciclurile cosmice ale popoarelor. Necropola Basarabilor și monumentul funerar regal Pentru o integratoare înțelegere a importanței întemeierii unei spiritualități prin reiterarea formelor sale sacre, să facem o scurtă digresiune, imaginându-ne că putem fi părtași la deschiderea unui mormânt voievodal...al lui Basarab, al lui Vladislav, al lui Neagoe, al unui Negru-Vodă. în 1920, după săpăturile întreprinse
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
și mai ales spiritual, în timpul care ne-a fost dat. Viața noastră a început cu copilăria, creșterea și educația în cadrul familiei, apoi a venit vremea învățării în școli de tot felul, teoretice și practice, vremea cunoașterii marilor valori universale, vremea întemeierii unei familii, a creșterii și îngrijirii copiilor, vremea transmiterii către acești copii cu iubire, cu răbdare și cu dăruire, a tuturor cunoștințelor și înțelepciunilor dobândite de noi în întreaga noastră viață, astfel ca ciclul normal și sfânt al vieții să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vom vedea, revoluțiile naționale au fost înfăptuite pe baze individuale, practic cu puțină cooperare între naționalitățile balcanice. Cu toate acestea, activitățile grupurilor separate aveau unele caracteristici comune. De pildă, fiecare mișcare națională a fost însoțită de o renaștere culturală implicînd întemeierea unei limbi literare și reînnoirea interesului față de istoria pre-otomană a poporului respectiv. De asemenea, toți liderii naționali au organizat și au urmărit împlinirea năzuințelor lor prin insurecții armate, fie că acestea au reușit sau au eșuat, și aveau o viziune
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o amintire unică și strălucită pentru poporul grec și să joace un rol esențial în renașterea lor națională. Pentru istoria Balcanilor în general, colonizarea grecească a fost deosebit de importantă. În special grecii ionieni din Asia Mică erau extrem de activi în ceea ce privește întemeierea de cetăți de-a lungul coastelor peninsulei. Exemple de așezări grecești sînt Istros (Histria), Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia), Odessos (Varna) și Mesembria (Nesebur) pe țărmul Mării Negre și Trogurium (Trogir), Epetion (în apropiere de Split) și Issa (pe insula Vis) pe
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
guvernului și noi dușmani, mai ales turcii seleucizi și ungurii, îi amenințau frontierele. Această situație a permis o renaștere a Bulgariei. În 1186, două căpetenii bulgare, Petru și Ioan Asan, au organizat o revoltă încununată de succes. Acțiunea lor marchează întemeierea celui de al doilea Imperiu Bulgar, a cărui capitală a fost stabilită la Tărnovo. Posesiunile bulgare s-au extins foarte mult sub Ioniță (Kaloiannes) (1197-1207), într-un moment cînd Imperiul Bizantin se afla într-o situație disperată. În 1204, Constantinopolul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Occident la organizarea cruciadelor. În ciuda faptului că erau finanțate de papalitate, aceste campanii militare erau dirijate de cavaleri apuseni care nu respectau nici o regulă, erau nestăpîniți și însetați de putere, dovedindu-se curînd mai puțin interesați de religie, cît de întemeierea în Orient a unor regate proprii. Ei nu erau în nici un caz preocupați de recucerirea teritoriilor pierdute de Bizanț în Asia Mică. La vremea aceasta, Imperiul Bizantin a intrat în conflict și cu Veneția. Prin secolul al doisprezecelea, acest oraș
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]