2,667 matches
-
imbold În realizarea demersului despre care vorbeam. În fine, luând În considerare bogata bibliografie străină din acest domeniu, am considerat că și noi trebuie să avem asemenea lucrări, care să facă puțină ordine În acest domeniu de activitate. Așa cum spunea Învățatul D. Russo (1912), problemele tehnice sînt lucruri pe cari parcă toată lumea le știe, profesorii le tratează cu suveran dispreț ca [și] cunoscute sau fără importanță, studenții le consideră ca elementare și trec peste și, cu toate acestea, puțini au o
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
bucurat de o cercetare exhaustivă din diverse motive. Când am elaborat monografia mea consacrată lui Aron Pumnul, am menționat În prefață studiile care s-au scris despre marele dascăl al lui Eminescu de la Cernăuți, arătând cauzele pentru care acest mare Învățat român nu are Încă o monografie pe măsură. Eu trebuia să duc mai departe cercetările făcute deja de I.G. Sbiera, Constantin Loghin, Petru Rezuș ș.a. Am examinat aceste contribuții la modul critic, arătând limitele fiecăreia (impuse de stadiul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1912, p. 85) Persoanele care au același nume de familie vor fi notate cu ajutorul tildei: Roman, Alexandru: 60, 66; ~ Constantin, 48,89; ~ Visarion, 170, 235. După tildă nu se pune virgulă. Intenționând să recomande Întocmirea unui indice cât mai complex, Învățatul D. Russo (1912) recomanda ca În dreptul cuvântului indexat să trecem identificarea numelui localității sau a persoanei, ce se spune despre localitate sau persoană, dacă e vorba de un cuvânt, Înțelesul lui, explicarea formei etc. [...]. Cu privire la fiecare nume propriu, trebuie alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
bun prile j pentru copiii și nepoții noștri să prindă de mici gustul istorie i patriei noastre. Ilustrată la nivelul tehnicii actuale, lucrarea nu ar avea decât de câștigat. * De revistă s‐a interesat Barbu Delavrancea, dar și marele 351 învățat Weigand care dorea să se publice în ea și lucruri despre terminologia agriculturii, lăptăriei, a țesutului, ca și Dr. Ion Urban Iarnic de la Universitatea din Praga, care îi mărturisea lui T. Pamfile că citește revista din scoarță î n scoarță
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și cu serioase preocupări istorice și folclorice, o publicație a Moldovei de mijloc, scoasă de povestitorul Virgil Caraivan, având colaborator apropiat pe At. Mândru. A ființat în perioada 1926 - 1927. La rubrica „Însemnări” „Răzeșul” îl prezintă „p e distinsul și învățatul profesor de drept internațional de la Universitatea din Iași dl. N. Dașcovici, doctor în drept și ș tiințe economice de la Universitatea din Paris care „cu începere de azi se numără printre colaboratorii revistei”; că „pictorul S toica s‐ a stabilit în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai multe. De exemplu, dacă îi cereți cuiva să facă un lucru și vă spune „Ce am să primesc pentru asta?”, știți că ați încurajat comportamentul greșit. Dacă cineva se plânge de ceea ce primește altcineva și dumneavoastră încurajați acest lucru, învățați oamenii să fie invidioși. Când un angajat se plânge în legătură cu ceea ce primește un altul, primul dumneavoastră răspuns ar trebui să fie: „Vrei ceea ce primește el?”. S-ar putea să vă surprindă că, de multe ori, persoana în cauză nu vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
unei comunități umane, constituite istoric"; limba este deci această capacitate care se manifestă prin folosirea unui sistem de semne (de fapt, o cooperare a sistemelor fonetic, gramatical, lexical și stilistic). Fiind o facultate general umană, limbajul este considerat de mulți învățați (René Descartes, Noam Chomsky) ca făcînd parte din zestrea biologică a omului, învățarea limbii materne reprezentînd manifestarea și dezvoltarea acestei facultăți în forma ei primară, ca urmare a unor condiții sociale determinate. Prin urmare, omul posedă în mod potențial aptitudinea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se organizează căpătînd formă și, în acest mod, omul "se eliberează" de ele și le poate privi ca pe ceva de sine stătător și în afara lui, deși ele sînt, în ultimă instanță, un produs al său. De aceea, după acest învățat, limba și arta sînt același lucru, iar nu entități distinctibile și, ca urmare, lingvistica și estetica coincid, fiind aceeași disciplină. În același mod, filozofia limbii și filozofia artei se contopesc (idee susținută în Capitolul XVIII din Estetica). Acest principiu se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din perspectiva semnificației. Neohegelianismul în interpretarea limbii Prin neohegelianism se înțelege un curent de gîndire care are la bază ideile dezvoltate, la începutul secolului al XIX-lea, de către filozoful german Georg Wilhelm Friedrich H e g e l. După acest învățat, omul se caracterizează prin două dimensiuni care-i conferă determinarea originară. Prima dintre ele este dată de faptul că omul, deși ființă biologică, nu acceptă lumea așa cum i se dă, ci o transformă pentru a-și satisface necesitățile ce decurg
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
două situații. Coșeriu arată că limbajul se manifestă întotdeauna ca limbă, ca limbaj istoricește determinat, limbile fiind tehnici istorice ale limbajului 126, și, de aceea, cînd întrebuințează termenul limbaj, accepțiunea obișnuită este aceea de "limbă". În tradiția concepției lui Humboldt (învățat aflat și el sub înrîurire hegeliană), Coșeriu subliniază în repetate rînduri caracterul nonstatic al limbii și manifestarea ei ca sistem generativ ce se realizează parțial în fiecare act lingvistic 127. Arătînd apoi că orice act lingvistic (= act de vorbire) este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unor elemente date ca atare, în afara îndoielii, deci în afara acțiunii acestei activități, înseamnă o concesie făcută spiritului pozitiv, care trebuie să ia act de existența unor realități ca atare, dincolo de posibilitățile de intervenție admise omului. "Sălășluirea" în limbă Unii dintre învățații care apreciază vorbirea ca fiind o creație permanentă pe terenul limbii apropie sau chiar identifică limba cu arta (cum face Benedetto Croce). Eugen Coșeriu 147 consideră limba o activitate, iar nu un obiect (o realitate definitivată), fiindcă ea cuprinde atît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu este decît foarte rar observat și adus în discuție. De obicei, se crede că despre o știință a limbii, deci despre lingvistică, se poate vorbi abia începînd cu primele decenii ale secolului al XIX-lea, cînd o pleiadă de învățați, mai ales de origine germană, în ambianța creată de romantism, încep studiul istoric și comparativ al limbilor, îndreptîndu-și atenția asupra aspectului popular al acestora. De fapt, în ultimă instanță, se statornicește acum ideea valorii inerente a limbilor vorbite, indiferent de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se schimbă permanent, fie prin voința vorbitorilor (în special a celor cu un anumit statut din punctul de vedere al cunoștințelor), fie fără voința lor (și, eventual, chiar fără ca aceștia să fie conștienți de aceasta). Cînd apăreau zorii Renașterii italiene, învățații timpului au ajuns la constatarea că limbile romanice occidentale, deși continuau latina, nu mai erau latina însăși și, de aceea, limba de cultură pe care o foloseau, latina literară, nu mai avea și un corespondent vorbit ca altădată. Deși unele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
corespondent vorbit ca altădată. Deși unele raționamente conduceau la existența a două aspecte ale limbii, popular și literar, iar începutul limbii literare italiene a avut la bază ideea că un nou aspect popular trebuie să aibă un nou aspect literar, învățații multor secole au considerat aspectul popular al limbii ca o formă coruptă a celui literar, deci ca o degradare, ca o decădere a lui. Situația s-a schimbat abia în secolul al XIX-lea, cînd, o dată cu apariția romantismului, s-a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cultură, joacă rolul de cuvinte-cheie, adică de mărci specifice. Un filozof contemporan german, Hans-Georg G a d a m e r281, găsește că însuși cuvîntul cultură, relevă, prin evoluția conținutului în limba de origine, latina, evoluția spirituală a omului. Acest învățat subliniază apoi că pe existența scrisului se bazează transmiterea culturii umane și se realizează tradiția. Există, desigur, și o tradiție transmisă oral, uneori destul de însemnată, dar scrisul și posibilitatea învierii cuvîntului prin scris reprezintă în concepția sa formele cele mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care foloseau limba literară la sfîrșitul secolului al XIX-lea și mai tîrziu. Scrisul lui Eminescu a deschis o cale a cunoașterii și a valorificării limbii naționale și un cîmp de exersare a virtualităților ei, însă trebuie observat că acest învățat a înțeles să pună în valoare mijloacele limbii sale pentru redarea filozofiei, iar nu pentru a extrage o filozofie din ele. Limba ca filozofie Unii dintre intelectualii români din secolul al XX-lea, stăpîniți de dorința de a crea o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale cuvintelor (sau ale altor elemente ale limbii), este foarte important să se păstreze un nivel ridicat al obiectivității și să nu se treacă din registrul rațional în cel ficțional. Dintre limbile moderne, germana s-a impus atenției multora dintre învățații români, întrucît reprezenta, pe de o parte, mijlocul de expresie al unei mari culturi (în care prevala o latură filozofică de o excepțională valoare) și, pe de altă parte, putea realiza inovații lexicale prin combinarea elementelor proprii, încît să poată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, putea realiza inovații lexicale prin combinarea elementelor proprii, încît să poată reda conținuturi de gîndire noi. Acest ultim aspect a făcut din germană un model de limbă ce se bazează pe resursele proprii, care a stimulat pe unii dintre învățații din secolul al XIX-lea, între care cel mai reprezentativ este Aron Pumnul, să încerce să exerseze și limba română în construcția de cuvinte noi pornind de la cele existente, iar pe alții de mai tîrziu, precum Lucian Blaga și Constatin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modernă. Ocupîndu-se de activitatea reprezentanților Școlii ardelene, el stăruie îndelung asupra traducerilor filozofice realizate de Samoil M i c u, pe care îl consideră, pe drept, un întemeietor și un deschizător de drum pentru limbajul filozofic românesc 394. La acest învățat, Blaga constată credința că limba română are prin chiar mijloacele ei genuine capacitatea de a reda forme înalte de gîndire, precum este filozofia, și de aceea el așeza limba sa maternă alături de toate limbile mari în care filozofii și-au
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru înaintașii care au încercat să redea prin cuvinte românești termenii din filozofia universală, de o apreciere deosebită bucurîndu-se Dimitrie Cantemir (prin calcurile sale pentru traducerea categoriilor lui Aristotel: ceință, feldeință etc.), dar și alți învățați din vechime, precum Eufrosin Poteca (la care remarcă pe estime). Atitudinea aceasta este specifică literaților, "împămîntenirea" noțiunilor filozofice prin cuvin-te analizabile nefiind, de fapt, cum crede Noica, o reconstrucție a filozofiei, ceea ce ar presupune și reconstrucția noțiunilor, ci numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
manifestării acestor relații decurg atît interminabilele clasificări în care discursul individual, tipul de discurs și stilul sînt privite nediferențiat, cît și conceperea textului filozofic ca fiind ceva incomparabil cu scriitura caracteristică altor tipuri de opere culturale. Particularizarea scrisului filozofic după învățații alcătuitori de sisteme se realizează în mod eficient, nu prin diferențele pasionale, volitive sau de fantezie, ci prin manierele diversificate și multilaterale, dar întotdeauna coerente, ale manifestării rațiunii. B i b l i o g r a f i e
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
refractar, în asceza sa, la melodioasele plîngeri ale poeților. În marginea ierarhiei din Legile lui Platon - nu și în ce privește poziția Poetului - alungat de filosof din Cetate, Ion Barbu crede că locul întîi în Cetate e al Preotului, celelalte, urmînd, ale învățatului și Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea loc îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stîrpi. În Cetatea Isarlîk, aflată La mijloc de Rău și Bun, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Pentru detalii a se vedea Codruța Cuceu, op. cît., pp. 75-80. 275 Ibidem, p. 77. 276 Ibidem. 277 Ibidem, p. 79. 278 Ibidem. 279 Ibidem. 280 Dragoș Ilinca, op. cît., p. 111. 281 Doctrina Jihadului este legată de numele unui învățat arab, Abu-Yusuf-Jakab. 282 Cuprindea întregul teritoriu locuit de musulmani, fiind o entitate politico-teritorială. 283 Era populată de comunități necredincioase, care trebuiau aduse pe calea dreptei credințe musulmane, "pentru a li se arătă superioritatea islamului". Pentru mai multe detalii a se
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
O dramă vizibilă mai ales la scriitorul-intelectual: de la Virginia Woolf la Radu Petrescu, jurnalele consemnează lamentourile celui care se descoperă nepregătit să Înfrunte greutățile luptei cu bibliografia. E vorba, În fond, de un complex Villon: „Hei, Doamne! Dac-aș fi-nvățat/ În tinerețele-mi nebune,/ Și bine de m-aș fi purtat/ Aveam culcuș și mese bune!”9 Un complex care, de foarte multe ori, se transformă În mecanism al inspirației creatoare. În fine, prin eforturi evolutive, strategia proiectivă a jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unde minciuna, lăcomia, violența, crimele de tot felul și alte nenorociri te umplu de groază. Neoplatonicienii considerau aceste scrieri, drept cea mai sublimă formă de teurgie pe care ar fi trebuit să o cunoască toată lumea. Chiar și cei mai luminați învățați iudeo-creștini au citit și folosit din plin aceste scrieri pentru a dovedi că mozaismul se poate urca fără scară în cîrca creștinismului arimin fiind una și aceeași credință. Se lipesc cele două concepte teologice ca nuca de perete și nimic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]