2,700 matches
-
anarhism (pentru bon ton), detașat-ironici, dar fără sarcasm și fără a sufoca audiența cu paradoxuri. Un dandysm de adevărați gentlemani. „Această nouă generație de bani gata imprimă nota specifică a unui dandysm neoclasic, unde Îndestularea și bogăția ș...ț se Învecinează cu un soi de indiferență În fața hazardului vieții, unde gustul avangardelor europene se asortează cu o Înclinație naturală pentru defazarea nonșalantă, pentru un anacronism delicat.” 1 Constatare perfect valabilă și pentru dandy-i francezi seduși de valul neoclasic. Pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
riscant pentru o condamnare la singurătate. Un risc asumat Însă cu voluptate. Dar despre ce tip de solitudine ar fi vorba În cazul dandy-lor? Baudelaire Îi conferă o dimensiune aproape ascetică, deoarece, pentru el, dandysmul e „un fel de religie”, Învecinată cu „spiritualismul și stoicismul”. Însă proiectul interior al dandysmului - să-i spunem „metafizic” - nu seamănă câtuși de puțin cu autenticele proiecte spirituale, din simplul motiv că temeiurile, dar și țintele celor două experiențe sunt cu totul diferite. Orgoliul exacerbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care Încercam la Începutul cărții să definim lapidar dandysmul, câteva se adună În jurul unui sens mai puțin previzibil până aici: „angelism”, „asceză”, „martiriu”, „mistică”, „ordin monahal”, „religie”. Baudelaire e cel care supralicitează: Iată dar cum, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualitatea și stoicismul. Iar un dandy nu poate fi niciodată o ființă vulgară. Dacă ar săvârși o crimă, el tot n-ar decădea poate din rangul său; dar dacă această crimă ar avea cine știe ce sorginte trivială, nimic nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a nu fi niciodată uimit. Dandy-ul poate să fie un bărbat blazat, poate să fie un bărbat suferind; În acest din urmă caz Însă, va zîmbi ca lacedemonianul mușcat de vulpe. Vedem astfel că, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualismul și stoicismul. Dar dandy-ul nu poate niciodată să fie o ființă vulgară. Dacă ar săvîrși vreo crimă nu ar fi poate decăzut; dar dacă acea crimă ar avea o cauză trivială, dezonoarea ar fi de nereparat. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de grijă, putând să-i terfelească sau să-i Înalțe În slăvi. Dimpotrivă, Virgiliu n-are nici o nevoie de Flaubert, gloria sa există În afara oricărei contribuții individuale. În societatea mitică pe care scriitorul și-a ales-o, fiecare membru se Învecinează cu toți ceilalți fără ca ei să fie angajați Într-o acțiune comună. Altfel spus: sunt Înșirați unii lângă alții, ca morții Într-un cimitir; și nu-i nimic de mirare În asta, deoarece sunt morți. Dar această societate, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
italieni și evrei, aceștia din urmă veniți uneori din Andaluzia după căderea Granadei. Nu sunt mai puțin de patruzeci de mii și cu toții recunosc și aduc laude echității sultanului. În suk-uri, turbanele turcilor și tichiile creștinilor și ale evreilor se învecinează fără ură și fără resentimente. Cu câteva excepții, străzile orașului sunt înguste și noroioase, astfel că oamenii de calitate nu pot circula decât purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă meserie, majoritatea nou-veniți care nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arde de râs. Încerc să bravez, dar pe dinăuntru sunt vraiște, Îngrijorat și speriat. Ce se pune la cale aici? Pe cine serviți, cine vă plătește și cu ce scop? Howard mi-a aruncat o privire În care indulgența se Învecina delicat cu mila cea mai sinceră. Spusesem o prostie? Și Încă una foarte mare? Așa se părea. - Prietene, nu vreau să te supăr, dar cred că ar fi timpul să te degajezi de acest mod primitiv și vulgarizator de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reușesc să vorbesc ca doctorul Wagner, pentru a putea pătrunde pe ușa interzisă. Acolo, Eveline n-avea decât să-și caute liniștită comoara familiei; eu voi avea lucruri mai importante de făcut. N-are sens să revin cu relatarea dificultăților Învecinate cu supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai vadă vreodată chipul, pînă cînd muri de bătrînețe, treizeci și doi de ani mai tîrziu. Lanzarote, ianuarie 1982 Arhipelagul Galápagos se numește astfel de la galápago, care În spaniolă Înseamnă „broască-țestoasă”. (n. t.). Dahomey, actualmente Benin, țară din vestul Africii, Învecinată cu Togo, Nigeria, Burkina Fasso și Niger (n. t.). Vasco Núñez de Balboa (1475-1519), faimos cuceritor și explorator spaniol, primul european care a văzut coasta vestică a Oceanului Pacific. Autorul comite o inadvertență, Întrucît cel care a dat numele de Pacific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rămân foarte puține speranțe. Ateii sunt frustrați de voluptatea mântuirii. Cândva, oamenii se străduiau să împingă efemerul spre sacru. Până și agresivitatea unor religii a fost împinsă tot sub umbrela lui Dumnezeu. Nici deasupra nu prea avem liniște. Deși ne învecinăm cu Dumnezeu. Suntem creați de Dumnezeu, dar și-a băgat puțin coada și opoziția. Important e ca în fiecare suflet să pâlpâie o candelă. Îngrijește-ți sufletul! Oricând poate deveni casă de oaspeți pentru Dumnezeu. Se pare că după merite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
găsesc. Marile talente își cuceresc admiratorii, fără să-i lingușească, după ce ia bruscat violent. Bărbatul model ține minte ziua de naștere a soției, dar uită câți ani are. Când vom stăpâni cauzalitatea și raportul dintre bine și rău, ne vom învecina cu Dumnezeu. Arta ar putea scoate multe reziduuri din noi. O femeie frumoasă e ca un lac în amurg. Pragmaticii mișcă lumea, dar pe drumurile intuite de visători. Încrucișările de specii, ca și cele de idei, sporesc vitalitatea. Nu lumea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
finală sintagma : „m-am înșelat”. Ne scuipă deseori destinul. Uneori cu complicitatea noastră. Oedip - acest Waterloo al destinului. Omul nu este făcut nici pentru necaz, nici pentru fericire. Le combină însă destinul cum îl duce capul. Orice clipă se poate învecina cu neantul. Nu orice oracol a avut șansa întâlnirii cu Oedip. Bunica avea dreptate. Viața e ca o trecere de pietoni : o dungă albă, sub una neagră. În destinul oamenilor se simte ori mâna lui Dumnezeu, ori coada lui Michiduță
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de după care abia se zăresc, suspendate între cer și pământ, întinse pe mai multe zeci de hectare, centre comerciale și supermagazine de tip Mall, iar în continuare, la orizont, vile noi-nouțe, de mărimi și forme arhitectonice variate ce lega comuna învecinată de oraș. Încă puțin și aceasta va deveni un cartier al municipiului. Se apropie "Valea-Seacă" prin care Rapidul va trece ca fulgerul. Tata, se pare că pe aici pe undeva ai lucrat și tu mai demult. Da, ai dreptate. Vezi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii cu spume sub jug și la gură, răsuflau adânc, sufereau... dar, trăgeau mai departe credincioși stăpânului, într-o înțelegere tacită, într-o împerechere de destin și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase legat de unul din cei doi salcâmi înalți, care țineau loc de poartă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și disciplinat, domnul Tinel se întoarse către mașină. Elicopterele-și luau zborul, pe când Tinel Bleneac reveni la copacul în care aruncase căciula plină cu bani, o recuperă, se duse la mașina proprietate personală, urcă la volan și plecă în localitatea învecinată cu frontiera, la finul său. Ăsta, semițăran, semitârgovăț, lucra ceva prin curte. Hai în casă, îl invită părintele. Hai. Vezi ce am aici ? O pungă răpănoasă. De pe unde ai culeso? De printr-un șanț. Ce ai în ea? O căciulă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
satisfacții, de autentice bucurii. Ambii au locuri sigure și stabile de muncă; ambii specaliști în domeniu; ambiirespectându-se reciproc, respectând și pe ceilalți dimprejur; ambii asigurându-și, în felul acesta, dar, nu numai, respectul, stima și dragostea celor cu care se învecinau, ori, măcar, veneau, într un fel sau altul, în contact. Pregătirile pentru căsătorie fuseseră aproape încheiate. În perioada de timp ce mai rămăsese nu mai era aproape nimic de finisat. Aveau casă; aveau masă; aveau servicii sigure și stabile; dispuneau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cinci săptămâni. Dar tristețea a coborât, repede, în uitare. Silistrul Silistrului și-a văzut, în continuare, de micile sale preocupări, de dinaintea și de după cunoștința și conviețuirea cu leoaica. Coboară, în fiecare dimineață și în fiecare după amiază, la malul râului învecinat cu gospodăria sa, unde undește, după noroc, peștișorii din care-și asigură hrana zilnică, iar în rest, își caută de puținele păsări, de vacă, de vițelul acesteia, de pisica și de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dubă. Rumoarea străzii creștea. Artera rutieră respectivă devenea tot mai trezită la viață, și tot mai circulată Cu sânge rece Soția, Milca, împreună cu fetele, a plecat la munte, pentru acel uikend. Dragoș, fiul, cu iubita sa, au luat calea codrului învecinat cu câmpia din josul localității, în care vestita familie, a lui Bodorcea Leonard, își ducea traiul. Acasă rămăsese doar stăpânul, conu Leonardo, întrucât, avea mult de lucru, la traducerile din limbi străine pe care le făcea, cu pricepere și pasiune
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pentru a putea apela la o singură categorie de mușterii. Cărți pornografice franțuzești din secolul al XVIII-lea, cu mici și Încîntătoare stampe Înfățișînd niște persoane elegante care, fără să se dezbrace, făceau amor pe divane În stil Pompadour - se Învecinau aici cu romane din epoca victoriană, cu memoriile unor obscuri vînători de porci mistreți sau cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
întâmplă, cică pe motiv de boală. Ei, nu chiar un fel de boală din aceea în care îți bate la poartă doctorul, sau popa, (depinde de care se simte mai acută nevoia), ci un fel de boală cvasicolectivă, care se învecinează de aproape cu amnezia, știți dumneavoastră, boala ceea în care uiți unde-ți sunt ochelarii pe care-i ai pe nas, dar îți amintești al naibii de bine că pe când erai fecior de militărie, ai mâncat coacăze roșii cu pâine goală. La
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce mi s-a pus a fost naționalitatea bărbatului meu. Am răspuns că e bulgar, supus român. Polițistul mi-a răspuns: „Nu există așa ceva. Sunt doar bulgar.“ Atunci i-am spus: „Înseamnă că nu cunoașteți istoria poporului dv. Bulgaria se Învecinează cu Turcia. Când turcii Îi băteau pe bulgari așa cum astăzi sunt bătuți evreii, bulgarii fugeau În România și primeau acolo supușenia română.“ Polițistul mi-a mulțumit „pentru conferință“ și mi-a pus ștampila. (Cartea neagră - Ilya Ehrenburg, Vasili Grosman, Lew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toropeală aproape plăcută. Mă deranja doar zgomotul făcut de castanele coapte care cădeau pe pietre. La un moment dat, m-am pomenit în fața unei porți ruinate de ploi care s-a prăbușit când am vrut s-o deschid. Cimitirul se învecina cu incinta unei mănăstiri. Călugări îmbrăcați în sutane negre treceau acum pe lângă mine, grăbiți, cu glugile trase peste capete, fără să-mi dea nici o atenție. Primul pe care am vrut să-l opresc și-a făcut o cruce, a bolborosit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la Anul Nou. ( Mă refer la părinții mamei, pentru că nu aveam nici o legătură cu părinții tatei; nici măcar nu mai știam nimic de ei, din câte-mi amintesc.) Timp de câteva zile atmosfera din casa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar beția lui Suvorov n-a însemnat potolirea poftelor rusești. Tratatul de la Kuciuk-Kaynargi din 1774 și pacea încheiată la Huși-Iași, le a asigurat rușilor nu numai controlul la Marea Neagră, ci le a deschis perspectiva ca din 1793 Rusia să se învecineze cu Moldova, pregătindu-se astfel anexarea de la 1812. De la 1801 la 1825 la cârma Rusiei a fost Alexandru I, care, împlinind pofta bunicii sale Ecaterina a II-a, continuă opera de alipire a teritoriilor străine, printre acestea fiind și o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]