3,864 matches
-
porc. Odată ne-am dus mai mulți oameni la cules de struguri la un sas și seara nu ne-am mai Întors acasă și ne-am culcat acolo Într-un grajd, pe jos, și nu aveam cu ce să ne Învelim, și era așa de frig și stăteam acolo mai multe copile și povesteam și am zis: „Tu, măcar un cearceaf să avem și să ne băgăm sub el și să suflăm și să fie cald, ce bine ar fi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nou-născută cu ochii plini de lacrimi de bucurie: —Hello, bebelușule, spuse ea. Ruby Îngenunche lângă tatăl ei. —E frumoasă, spuse ea cu ochii plini de lacrimi. E așa de frumoasă! Medicii de la ambulanță ajunseseră deja. Luară situația sub control repede, Înveliră copilașul Într-o pătură septică și o puseră pe Ronnie pe o targă. —O să ai nevoie de câteva cusături, Îi spuse Sam, dar altfel totul e perfect În regulă. —Mulțumesc, Îi spuse Ronnie lui Sam, luându-i mâna. Mulțumesc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
picoarele când citeam este din nou la locul ei, departe de fotoliul meu, în mijlocul covorului, înconjurată de divanuri. Pe măsuța aceea joasă din lemn intarsiat sunt așezate paharele cu picior trandafiriu, un bol cu crudități și un castron cu prune învelite în șuncă afumată. Elsa i-a invitat pe prietenii noștri la cină. Operasem până târziu, cu multe probleme și câteva absențe în sala de operații, pentru că din septembrie au reînceput grevele. Am aruncat cheile pe farfuria de abanos din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și începuse. — Felicitări, tăticule! — Mulțumesc. — E o veste minunată! — Mă duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie albă. Elsa, distrată, nu-l prinde la timp și pachetul se oprește în sosul de ton. Îl iau și îl curăț cu șervetul. — Mamă, ți-am spus să nu... Numai un mic dar de bun augur. Nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privit în jur, tânărul cu fața trapezoidală mă fixa înspăimântat, iar asistenta, pătată de sânge pe frunte, avea o expresie îngrozită. Am privit apoi fața mică a Italiei, palidă și adormită, pe care se reflecta verdele cearșafurilor cu care era învelită. Acela a fost momentul în care i-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute. Am întins brațele înainte cu pumnii strânși în mănușile însângerate. Aș fi luptat, n-aș fi lăsat-o să plece, și vroiam ca el s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mort, deși o să mor foarte curând, dar nici viu. — Da’ ce tot ziceți acolo? Că nu exist, Liduvina, că nu exist; că sunt o ființă fictivă, ca un personaj de roman... — Ptiu, povești din cărți! Luați un întăritor, culcați-vă, înveliți-vă bine și nu mai dați atenție închipuirilor ăstora... — Dar tu ce crezi, Liduvina, eu exist oare? — Haide, haide, lăsați palavrele astea, domnișorule; la masă și la culcare! Și mâine o să răsară iar soarele! „Gândesc, deci exist - își spunea Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a mea, parcă mi-aș fi pierdut-o..., și ajută-mă să-mi fac cruce... Așa..., așa... Brațul ăsta trebuie să fie mort... Ia vezi dacă am puls... Acum lasă-mă, lasă-mă să văd dacă o să dorm nițel...; dar învelește-mă, învelește-mă bine... Da, e mai bine să dormiți - îi zise Domingo, ridicându-i pliul păturii -; o să vă treacă dacă dormiți. Da, o să se petreacă-n somn... Da’ ia zi, oare am făcut vreodată altceva decât să dorm, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
parcă mi-aș fi pierdut-o..., și ajută-mă să-mi fac cruce... Așa..., așa... Brațul ăsta trebuie să fie mort... Ia vezi dacă am puls... Acum lasă-mă, lasă-mă să văd dacă o să dorm nițel...; dar învelește-mă, învelește-mă bine... Da, e mai bine să dormiți - îi zise Domingo, ridicându-i pliul păturii -; o să vă treacă dacă dormiți. Da, o să se petreacă-n somn... Da’ ia zi, oare am făcut vreodată altceva decât să dorm, să visez? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
kilometri. Și acolo, pe acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în spate, învelită în iederă. Apoi, sărmanul meu cititor tragic s-ar duce să contemple cascada pe care o formează râul Nive și să audă cum apele acelea, care nicio clipă nu sunt aceleași, alcătuiesc un fel de zid. Și un zid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Vrei să mă întorc în gară? Fața ei se posomorî. O încolțisem. Nu am nevoie de doctorul Gabor, am spus. Vreau să zic că nu poate să mă ajute. Psihiatria nu cunoaște remedii împotriva instinctelor criminale. Nu puteam să le învelesc pe fiicele mele seara de teamă să nu le sufoc. Nu îmi puteam lua fiul în brațe și să îl învârtesc în timp ce el țipa de plăcere, pentru că puteam să îmi pierd controlul și să îl izbesc de un perete. Condusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
avea cum să-și facă nici o cafea. Așa că se băgă, complet Îmbrăcat, sub plapuma groasă, de iarnă, potrivi ceasul să sune la doisprezece fără un sfert, Îngropă jurnalul cu vise sub grămada de ziare și reviste de la picioarele patului, se Înveli până la bărbie și se strădui să-și concentreze gândurile asupra femeilor, reușind să ajungă la erecție; o apucă cu toate cele zece degete, ca un hoț care se cațără pe burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca pe un deget acuzator. Până când Fima Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost aruncate și ce s-a făcut nu se mai poate desface. Aproape adormit, simți că Ted Îl Învelea cu o pătură moale de lână. Mormăi nedeslușit: —Adevărul, Teddy? Doar Între noi doi? Arabii au Înțeles deja că nu ne pot arunca În mare. Problema e Însă că evreii nu pot trăi fără cineva care să vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai, Nina? Crezi că Uri se culcă cu Yael? Asta risipi vraja. Nina se eliberă cu duritate din Îmbrățișarea lui, Își puse ochelarii, se Înveli cu fața de masă, aprinse cu mișcări bruște o nouă țigară Nelson și zise: Ia spune-mi, de ce nu ești tu În stare să taci măcar cinci minute consecutiv. Apoi o rugă să-i mărturisească ce anume Îi plăcuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette și o Întrebă cu blândețe dacă mai voia un strop de lichior. Sau poate să-i pregătească un ceai? Ea se ridică dintr-o mișcare, strângând la piept cearșaful lui nespălat, căută o țigară, o aprinse furioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le explice ce se Întâmplase, Fima le părea amândurora complet idiot, dacă nu chiar nebun de legat. De parcă spera că după explicații avea să le fie milă de el și să-l lase să se culce la loc, să se Învelească și să adoarmă din nou. Dar se Încurcă din ce În ce mai rău, la Început susținu că Dimi nu se simțise prea bine, Însă imediat se răzgândi și schimbă linia de apărare, prezentându-le versiunea opusă: Dimi fusese În regulă, dar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
albă și prelungă, parcă atinsă de lună. Și l-a luat În brațe și l-a Încredințat că nu era nimic afară, că silueta pe care o văzuse nu fusese decât un vis. Apoi a tras amândouă perdelele, l-a Învelit și l-a sărutat pe frunte. Cu toate că până la urmă a Încetat să plângă și s-a ascuns cu totul În plapumă, cu toate că ea a rămas așezată pe pat lângă el până când a adormit, Fima știa și acum, cu o siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
contemplarea pasivă de la fereastră. Să Înceapă să pregătească apartamentul pentru renovarea de săptămâna viitoare. Trebuiau date jos tablourile de pe pereți. De asemenea harta țării, pe care trasase cândva cu creionul niște granițe rezonabile. Trebuia adusă toată mobila În mijlocul camerei și Învelită În folii de plastic. Cărțile trebuiau puse În lada pentru așternuturi de sub pat. Toate vasele trebuiau băgate Înăuntru, În dulapurile de bucătărie. De ce n-ar profita de ocazie să arunce afară munții de ziare și reviste vechi, grămezile de broșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simțise nu ca un bărbat care se Împreunează cu o tânără femeie, ci ca și cum ar fi trăit dintotdeauna În pântecul ei, care nu mai era pântecul ei, ci pântecul lor, iar penisul devenise penisul lor, și pielea lui nu mai Învelea trupul lui, ci trupul lor. Spre seară s-au Îmbrăcat, au coborât și s-au plimbat printr-o vale Înverzită de pe un versant al Muntelui Carmel. Au umblat până la căderea Întunericului prin desișul vegetației luxuriante, fără să vorbească sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir de fum. Locul, acoperișurile și străzile erau învelite într-un strat de praf, de parcă în plină vară ar fi fost încă zăpadă. În zilele de caniculă mergeam până acolo, pentru că în sat exista un brutar care deschisese un „Tea Room“ și, după părerea tatei, avea cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Îmbrac, zise Theodora, care era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce doctorul Des Voeux sfârși să Îl examineze. Iar prietenei sale Fanny Prothero, care Îl vizită În aceeași zi și căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vreo două luni la Veneția, fără să se distreze prea grozav. Bănuia că făcuse icter și, neavând Încredere În medicii locali, ceruse sfatul doctorului american William Baldwin, care deservea comunitatea expatriaților din Florența, trimițându-i prin poștă probe de urină, Învelite cu grijă și marcate „a.m.“ și „p.m.“. Elaboră un raport autocompătimitor pentru Fenimore, care Îi propuse cu generozitate să se Întoarcă la Florența, menționând că În Casa Brichieri erau apartamente libere. Îi urmă sfatul și imediat după aceea Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
luat în ajutor compasul și firul cu plumb, mai ales că începutul umerilor sugera o ușoară răsucire spre dreapta a trupului. În plus, era un material nou pentru mine: lut umed și moale, care, atunci când părăseam atelierul, pe seară, era învelit în cârpe muiate în apă. Deoarece prin cap îmi umblau alte siluete și figuri decât cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lut, cu ghipsul și cu cârpele ude a devenit căminul meu propriu-zis. Învățat din perioada uceniciei mele de cioplitor în piatră să mă scol devreme, eu eram primul student care sta în fața caprei de modelaj și adeseori ultimul care-și învelea lucrarea în cârpe. Unde altundeva aș fi putut să fiu - chiar și numai pentru câteva ore? - singur cu mine? Nu, nu singur: toate cele zece degete erau ocupate cu masa modelabilă, cu lutul. Ceva ce semăna cu fericirea se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-o tigaie mică, le-a piperat, le-a amestecat. După ce m-am întins într-un fel de nișă a atelierului său pe unul din cele două priciuri, am adormit repede, dar am mai văzut cum, printre siluetele de ghips învelit în pânză, lustruia cu glaspapir suprafața unui bust de ghips care, din profil, semăna cu iubita lui de departe. A doua zi mi-am găsit, pe Schlüterstraße, pentru douăzeci de mărci pe lună, o cameră de subînchiriat la o văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ridicat iel mâna la măndel, da iera matol și io n-am răspuns când s-a luat dă mine, care iera ziua mea. Da cleveteala și-a băgat coada neagră: lu Juana Musante i să pusese pata că, de cum ne Învelea bezna, io nici că așteptam cina și mă și aruncam la drumu mare, ca să-i joc renghiu lu cârna dă la vulcanizare. E pă cum v-am spus-o: Musante vede negru dă geloasă și, cu toate că știe că mandea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]