9,824 matches
-
Să-mi spui tăceri și să te-afunzi În apa-ți tulburată! În mâl cu dinții de nisip Cu rădăcini de apă Ai să râmâi ca un mic șip Ce sufletul îmi crapă... Referință Bibliografică: În gând pianul mi-a șoptit / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN GÂND PIANUL MI-A ŞOPTIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366094_a_367423]
-
și-o briză îngână un cântec de iubire și de dor norul ia chipul unui înger, îmi mângâie cu-o aripă de ploaie chipul și simt pe buze un zâmbet ca o sărutare a unui gând de zi care-mi șoptește: „hai, trezește-te”! Referință Bibliografică: Vis de vară / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VIS DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366111_a_367440]
-
zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
pârâu. Aici dădu nas în nas cu cerbul, ciuta și iedul lor. - Scumpilor, spuneți-mi, vă rog, ce sunt boabele de rouă? - Boabele de rouă sunt începuturile lumii, spuse cerbul. - Eu cred că boabele de rouă sunt lacrimile Maicii Domnului, șopti ciuta. - Boabele de rouă sunt oușoarele de cleștar ale nopții, adăugă și iedul. - Vă mulțumesc! strigă bucuros ursulețul. Apoi sări sprinten pârâul și începu să urce coasta muntelui. După niște tufe se întâlni cu bunii săi prieteni, ariciul și bursucul
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
atât mi-a mai rămas. De-aș mai avea, Stăpânul vieții mele, cărări-ascunse,-aș vrea să le străbat. De s-ar afla dosite printre stele și astrele prea greu de numărat, Nu Te mira! Oricât ești de departe, Te-aud șoptind chiar și-n tăcerea grea. De crezul meu, nimic nu mă desparte. O zi, un ceas, sau două, de-aș avea. SUNT O HOAȚĂ Declar solemn că sunt o hoață! O spun cu zâmbetul pe față. Am furat aurul din
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
aceasta, întrucât japonezii fac adevărate pelerinaje în parcuri sau păduri, pentru a admira apropierea Toamnei, anunțată de sublima Simfonie a culorilor ce dau o frumusețe ireală copacilor al căror frunziș era verde până mai ieri. Prietena ce mă însoțește îmi șoptește la ureche pentru a nu strica, parcă, magia clipei: „Admirarea frunzelor toamna se practică în Japonia de multe sute de ani, fiind sinonină cu „hanami”, admirarea florilor de cireș, Primăvara. Acum, frunzele colorate în nuanțele fantastice ale toamnei(koyo), sunt
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > PASTELURI DIN CRENELURI 3 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Și se făcea că plouă-n visul meu cu stele din luceferi șoptea încet gonea mereu și nimeni nu știa de-i drumul greau deodat descântce se pogorau pe trup să tac să fug frânturi să rup nu e mai bine las povești să-i ducă vamă timpului scurs într-un tablou cu
PASTELURI DIN CRENELURI 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366227_a_367556]
-
Articolele Autorului Te iubesc cu primăvară Te sărut cu flori de crin Nuferi albi să-ți scalde chipul Buzele ... un trandafir! Pe nisipul fin al plajei Te sărut cu răsăritul Te iubesc cu pescărușii Și te-ador cu infinitul. Îți șoptesc ușor cu vântul Ce saruta-n zare marea Și te strig cu asfințitul Îmi vei auzi chemarea? Când din ceruri curge ploaia Și ne-acopera cu totul Hai cu mine-n lumea mare Și să ne iubim că focul! Noaptea
TE IUBESC ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366238_a_367567]
-
Te-a văzut ieri la debarcader. - Cu ce te pot ajuta? Dar dă-mi voie să-ți prezint logodnica. Roșie ca focul Anica se prezentă. Era șocată de noul epitet folosit de Ionel. Încă nu avea glas așa că și-a șoptit doar numele și atât tot! Ambii flăcăi au zâmbit pe sub mustață și și-au continuat conversația întreruptă de prezentare. - Ionele salvează-mă! - Ai probleme cu Mira? - De fapt cu familia ei. Unde putem sta de vorbă? - Păi ieșim în larg
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
și în mai puțin de-o juma de oră erau în larg. Era aproape de miezul zilei, cu soarele strălucitor în creștet plutind lin pe luciul apei. Puteau începe ședința cu importante probleme la ordinea zilei. Anica, adresându-se Mirandei, aproape șoptind, deoarece se sfiia de cei din jur întrebă: - Știai că ai o soră? - Nu cert. Răspunse ea. Am dedus din frecușul părințiilor mei. Am bănuit că mama este vitregă. Ionel, schimbând o privire cu Ahmed au manevrat scoaterea de sub vânt
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
a dat repede seama că face notă discordantă. A revenit pe punte și, în ritmul melodiei care s-a mai auzit o dată și-a jucat rolul de striptesă. În apă i-a cert lui Ionel pupicul de recompensă. Apoi, oarecum șoptind dar auzibil o întreabă pe Miranda, roșind totuși: - Și tu mai ești virgină? Răspunsul a venit de la Ahmed - Aproape toate fetele din Irak au himen rezistent și elastic. Tatăl vostru este irakian. Și eu sunt irakian. O știu dar nu
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
16 august 2016 Toate Articolele Autorului Demon și Creator Mi-e dor de tine și acum, Cu șoaptele te învelesc, C-o umbră risipită-n fum Într-un abis mă prăbușesc. În visul însetat te strig, Doar numele abia-ți șoptesc, Umbră e ștearsă și mi-e frig, Să te sărut...abia-ndrăznesc. Te recunosc, simt că te-ating, Un foc sunt ochii de-i privești Și doar în ei simt că se sting Dorințele Dumnezeiești. Mi-e dor! Rescriu un
DEMON ȘI CREATOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366265_a_367594]
-
Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MAI SUNT POET ?... autor, Bertoni D Albert Ți-am spus că sunt un desuet Iar viața-mi, este un pamflet Dar tu ai vrut să fim duet Și mi-ai șoptit ușor, discret, Că sunt poet... Într-o scrisoare cu antet Am scris un magistral cvintet Dar ai crezut că e bilet Pentru o piesă de balet... Mai sunt poet ? Ca pe un banal acaret Mi-ai pus inima în colet
MAI SUNT POET ?.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366279_a_367608]
-
poet... Fiind al dragostei atlet Am fost pictat într-un portret Primii în dar și-un epolet Dar din păcate, de valet... Mai sunt poet ? Ca totul să fie complet Mă-njunghiași cu un stilet Și dându-mi ultimul suflet Șopteai duios, încet, discret Că sunt poet... 12.08.2015 Referință Bibliografică: MAI SUNT POET ?.. Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert : Toate Drepturile Rezervate
MAI SUNT POET ?.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366279_a_367608]
-
să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând zările întinse și pârâind în străfunduri oasele străbunilor... Nemurirea Mariei trebuiește apărată lângă Eminescu, în azurul veșniciei românești. Toate astea mi le-a șoptit fiecare adiere de ram, fiecare pală de vânt, fiecare troiță răstignită pe drum de țară.” (ibid. p. 19, 21) „Riscurile gândurilor sale le-a măcinat în făina curată a vorbirii, pe care a dospit-o în aluatul plăcut mirositor al
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Într-o pagină din amintirile sale, scriitorul Alexandru Hodoș unul din apropiații poetului Octavian Goga, povestește: „Era spre sfârșitul unei zile de vară (1937) în casa albă de la Ciucea a lui Octavian Goga. Prin ferestrele deschise se auzea murmurul Crișului, șoptind pădurii povestea lui milenară. Mâna gazdei a întors butonul cutiei de sunete vrăjite și în odaia de lucru a meșterului a răsunat glasul adânc al lui George Folescu. Un haiduc al câmpiei românești de altă dată își cânta aleanul lui
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
culoare, frazarea inteligentă, sinceritatea simțirii, dar i-a surprins mai ales stilul autentic al cântecului popular, proaspăt și nealterat, ca un fruct cules de-a dreptul de pe ramura lui. „Strigă în horă ca un flăcău din Țara Oașului, mi-a șoptit la ureche. E, într-adevăr uimitoare! Transilvăneancă? m-a întrebat. Nu, i-am răspuns râzând. E dintr-o mahala a Bucureștilor. E la ea acasă în toată țara, ca orice artist adevărat. Mi-ar face plăcere s-o privesc cântând
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
următoarei reprize de muzică, își acordau chitarele. George întoarse nemulțumit capul spre ei. Îi răpeau plăcerea de a se produce ca poet în fața celor două fete simpatice. Nu-i nimic, o va invita pe Cristina la dans și îi va șopti câteva strofe de dragoste la ureche, să-i vadă reacția. Poate, poate, obține ceva mai mult de la această întâlnire decât s-ar fi așteptat când Emilian i-a propus să le abordeze, că de, în afara faptului că este poet-prozator, este
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
să le conducă și pe scări, însă din nou au fost refuzați. Ana era la fel de consecventă în tot ce-și propunea, chiar dacă Cristina ar fi vrut să mai stea cu George de vorba. O încântase cu poeziile sale de dragoste șoptite la ureche. Îi plăcea și nu ar fi deranjat-o o idilă cu poetul dacă acesta o dorea. Doar era în concediu și avea de gând să și-l facă cât mai plăcut. [1]Care se pierde, care dispare treptat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
văd în patul meu. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg domnule profesor. Să-și vadă de facultatea lui și de studentele cărora nu trebuie să le mai scrie scrisori parfumate, ci doar să le șoptească seducător la ureche: - Vrei o notă mai mare frumoaso?” Ana se întreba continuu: „Prin ce am putut eu să-l farmec pe Calistrat, când erau și alte fete și femei la fel de frumoase la curs, unele poate chiar mai frumoase decât
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
și cântecul șoptit urca încet pe maluri, în larg corabia cu trup de pescăruș se răsfăța plutind pe-albastre valuri. Îi mângâiam din depărtări de vis aripa răsfirată sus în vânturi și marea mea cu ochi de peruzea o legănau șoptindu-i albe cânturi. Și-apoi sirene-n juru-i au sosit, să-i murmure un cântec de iubire iar eu, la țărmul mării poposit, urcam pe-a valurilor coamă în neștire. Leonid IACOB Referință Bibliografică: la țărmul / Leonid Iacob : Confluențe Literare
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
în hohote în continuare. Nu putea articula niciun cuvânt. Condurache o lăsă să se liniștească mângâindu-i dosul palmei sale fine, îngânând cuvinte de încurajare. După un anumit timp când femeia se mai liniști și putea să vorbească, o auzi șoptind parcă din fundul unei grote. - Sebi, m-a distrus pentru totdeauna. - Cine draga mea? Fii mai explicită dacă poți. - Ernest! - Cum așa, ce-a făcut? L-au găsit vinovat de cele spuse prin ziare sau la TV? Până se pronunță
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
sidef ce ruginesc în vânt, Cu gândul aruncat peste albastră mare În agonia prăbușirii spre pământ. Ce căzătura... Spune poetul. Ce lacrima lăcrimează peste un descânt, Unde se ascunde tot secretul Care se rupe din cuvântul din cuvânt? Mă umilesc, șoptesc o ruga, Hai taină, sfârteca un legământ, Și adu-mi în inima de slugă Cu-vantul rupt adus de vânt. Referință Bibliografica: Cu-vantul rupt adus de vânt / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul ÎI, 03
CU-VANTUL RUPT ADUS DE VANT de PETRU JIPA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361755_a_363084]
-
de făcut căpitane? CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu calm)Nu vă lăsați ispitiți de ele. Vă vor ademeni să le îmbrățișați. Nu cedați tentației că sunteți pierduți! Cei patru călăreți se strecoară tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor și care le șoptesc: FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!... Drumeagul pătrunde într-o poieniță. Călăreții, continuă să înainteze. CĂPITANUL ARNĂUTU:După hartă aici trebuie să fie comoara. În mijlocul poieniței se află un stejar secular cu coroana bogată. Dintr-o dată
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
zgripțuroaica, stăpână pe dibăcia ei în a fraierii credulii, arătându-și dantura asemănătoare ca a unei roți dințate... care-și rupsese „boabele” când prinsese în angrenaj vreun fier ruginit, aruncat de un gură cască. - Mă jenez, măicuță... - Vaită-te... îi șopti smolita vrăjitoare. - Aoleo, aoleooo!... mă prăpădesc, dar nu mai rezist... și „pungașu-conașu” își puse palma la gură să nu care cumva să i se audă râsul pe care și-l curmă cu un sugiț urmat de un strănut bine venit
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]