4,027 matches
-
simplu tabloul îi place, a făcut o pasiune smintită pentru el și nici nu-i trece prin cap să și-o înfrîneze." ― Vi s-a răcit ceaiul, îl trezi bătrâna. Să vă aduc altul? Maiorul clătină mașinal capul. Cuvintele îi țâșniră singure Înainte de a-și da seama că le rostește: ― N-ați putut renunța la ea... ― La cine? ― La Femeia cu evantai, spuse trist maiorul. Nu izbutesc deloc să vă înțeleg. Ați încercat odată și abia ați scăpat ca prin urechile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus totul la cale. Ucigașilor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi de altă părere? ― Încearcă! Amenințarea din glas era evidentă. Melania Lupu continua să rămână în expectativă, plimbîndu-și privirea și surâsul de la unul la celălalt. ― Mă întreb cum ai să mă oprești... ― Încearcă și ai să vezi! Din ochii bătrânului țâșneau fulgere. Sculptorul rămase descumpănit. Aprinse o țigară mai mult ca să câștige timp. ― Mi-ai pregătit și mie o surpriză? Ceva în genul celor gustate de Panaitescu și Valerica înainte de a-și da duhul? Grigore Popa clătină din cap edificat. ― Ești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți o durere sfredelitoare în tot trupul și deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la telefon acum patru zile. Deci, în ajunul morții lui Panaitescu. Din prima clipă sesizase o frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa, tânărul Matei, Valerica Scurtu și Melania Lupu. Cei patru nu se agreau, resentimentele lor țâșneau la suprafață și totuși ceva îi lega. După "dispariția" Valericăi Scurtu, supraviețuitorii continuau să rămână complici... Avu impresia că vede un compas desenând pirueta îndrăzneață a unui semicerc și gândul se avîntă: De ce înainte de a muri, Panaitescu n-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CA EL DEPRINS SĂ ACȚIONEZE DE UNUL SINGUR. DAR ERA PREA DEVREME CA SĂ-I FACĂ VREO CONFIDENȚĂ. ȘI PE URMĂ NICI NU AVEA TIMP SĂ ALCĂTUIASCĂ ÎN TOT AMĂNUNTUL POVESTEA NECESARĂ PENTRU A-ȘI ASIGURA SPRIJINUL LUI NEELAN. ÎN TIMP CE LIFTUL ȚÎȘNEA SPRE ACOPERIȘ, HEDROCK ÎI SPUSE: \ IDEEA MEA ESTE SĂ TE ÎNTORCI ÎN ATELIERUL DE LA LINWOOD ȘI SĂ-ȚI IEI CORESPONDENȚA, ÎN TIMP CE EU MĂ DUC SĂ-L ÎNFRUNT PE INDIVIDUL ANTIPATIC CU CARE AM VORBIT: PE URMĂ ÎNCHIRIAZĂ O CAMERĂ LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi putut stîrni un ciclu de reacții în lanț cu o durată de un milion de unități, ceea ce se apropia de limita primejdioasă a unei explozii atomice imposibil de controlat. Apoi bubui cea de-a treia lovitură, făcînd să-i țîșnească sîngele pe nas, și chiar și din urechi i se scurgea un lichid cald. Cea de-a patra lovitură ― mai știa doar că se află pe la jumătatea drumului spre sala de comandă ― dar căzu jos grămadă. Apoi se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AVEAU SĂ-ȘI DEA SEAMA CE S-A ÎNTÎMPLAT ȘI SĂ DECLANȘEZE ACȚIUNEA DE CERCETARE CARE CU SIGURANȚĂ VA DUCE LA CAPTURAREA LUI. SAU, POATE CHIAR MAI GRAV, POATE SE AFLAU DEJA ÎN PREAJMA ULTIMEI BARIERE ȘI PESTE CÎTEVA MINUTE VOR ȚÎȘNI AFARĂ DIN CASA UNDE SE SFÎRȘEA TUNELUL SI, DÎND CU OCHII DE EL, SE VOR NĂPUSTI ASUPRA LUI ȘI-L VOR UCIDE. SĂRI PESTE UN GARD ÎNALT, ÎNTR-O ALTĂ CURTE DIN DOS. DESCOPERI UN ȘIR DE PAZNICI CU CĂȘTI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și constată că nu e nimeni înăuntru. Oftînd, se lăsă pe scaunul multifuncțional din fața tabloului de comandă, trase aer în piept și cu multă emoție apăsă de lansare. CA O MINGE CARE SE ROSTOGOLEȘTE PE O PANTĂ STICLOASĂ, MICA NAVĂ ȚÎȘNI ÎN VĂZDUH. VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIMEA DE UN KILOMETRU, VECHIUL ȘI MINUNATUL ORAȘ SCÎNTEIA ÎN SOARE. PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI. PRIMA LUI MIRARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CREADĂ. ÎNAINTAREA LUI INCREDIBILĂ SFĂRÎMA CLĂDIRI ÎNTREGI. STRĂLUCEA ÎN SOARE CA UN MONSTRUOS CAVALER ÎNTR-O ARMURĂ ORBITOARE. Chiar cînd privea ea, un distrugător trecu fulgerător pe lîngă uriaș, trăgînd asupra lui cu toate cele patruzeci de tunuri; iar flăcările țîșniră din gigant într-o adevărată jerbă incandescentă, de parcă ar fi fost un ecran de energie. Dar, cu ochii micșorați observă că, după atac, uriașul păși îndărătul unei clădiri înalte și se ghemui acolo cînd reveni la atac distrugătorul. În fața acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
apă din pârâul din apropiere, pe care o turnam în gaură, pentru a-l face să iasă afară, dar pământul uscat absorbea toată apa. Noi nu ne-am lăsat, având timp berechet, până ce, la un moment dat, printre bolboroseli, a țâșnit și popândăul, iar noi ne-am speriat și am sărit în lături, lăsându-l liber. În schimb, pălăriile noastre care erau noi s-au deteriorat dșefinitiv. Așa că, ajungând acasă și văzându-ne tata în ce hal am adus pălăriile, a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întîmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a țâșnit sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. "Să se învețe minte, bine i-ai făcut", l-a aprobat cu un glas pițigăiat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercînd să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborîndu-l. Am închis ochii. Când i-am deschis, Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu stătea foarte bine, deoarece
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe fața lui în acele momente că nu mai iubea decât câinii. Dacă ar fi stat în puterea lui, ar fi lăsat numai câini pe pământ. O lume ca o imensă haită. ― Ucide-l! răsună din nou ordinul. Buldogul a țâșnit. Îl auzeam gâfâind și am închis ochii din nou. Încă două salturi, un salt și colții lui aveau să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce-i făcea trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercînd să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: "Ucide-l!" Câinele țâșni, ajunse din câteva salturi la oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întîmplase. Câinele se izbise cu colții și cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
udă. Guzganul s-a oprit, părând să-și caute un echilibru, apoi a luat-o în fugă spre doctor, s-a oprit iarăși, s-a răsucit de câteva ori cu un mic chițcăit și a căzut, în sfârșit, cu sângele țâșnindu-i prin botul întredeschis. Doctorul îl contemplă un moment și urcă spre apartamentul lui. Nu la șobolan se gândea. Acest sânge țâșnit îl ducea la preocupările lui. Soția sa, bolnavă de un an, trebuia să plece a doua zi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
împărtășesc cu voi. Iată credința, crudă în ochii oamenilor, hotărâtoare în ochii lui Dumnezeu, de care trebuie să ne apropiem. Trebuie să ajungem până la această imagine înfricoșătoare. Pe această culme totul se va amesteca și se va egaliza, adevărul va țâșni din aparenta nedreptate. Astfel s-a întâmplat că, în multe biserici din sudul Franței, ciumații dorm de secole sub lespezile corului și preoții vorbesc pe deasupra mormintelor lor și spiritul pe care ei îl propagă izvorăște din această cenușă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tarrou cu simplitate, ceea ce mă interesează este să știu cum ajungi să devii un sfânt. \ Dar dumneata nu crezi în Dumnezeu. Poți oare să fii sfânt fără Dumnezeu ? este singura problemă concretă pe care o cunosc astăzi. Brusc, o licărire țâșnise din partea de unde se auziseră strigătele și, venind împotriva vântului, o zarvă nedeslușită a ajuns până la cei doi bărbați. Licărirea s-a stins numaidecât și, departe, la marginea teraselor, nu a mai rămas decât o boare roșiatică. Într-o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
știa că această grea bătălie cu îngerul ciumei avea să dureze până în zori. Umerii puternici și pieptul larg al lui Tarrou nu erau cele mai bune arme ale sale, ci mai degrabă sângele lui pe care Rieux îl făcuse să țâșnească adineauri sub acul seringii, și, în acest sânge, acel ceva care era mai tainic decât sufletul și pe care nici o știință nu-l putea da în vileag. Și el trebuia doar să se uite cum lupta prietenul său. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trăgeau în sus mii de cartușe și proiectile trasoare de toate tipurile, culorile și calibrele. Se trăgea cu rachete luminoase iar proiectoarele brăzdau cerul realizând un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. În acele momente
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
gândești că o să-l creadă? Lana privi spre Jones și văzu că tăcerea lui îi dă răspunsul. Acu’ du-te la gramofon. Jones aruncă mătura într-un separeu și puse discul Stranger in Paradise. — Atenție toată lumea că intrăm, spuse Darlene țâșnind în scenă cu papagalul pe braț. Purta o rochie portocalie de seară, foarte decoltată, și în părul strâns într-un coc înfipsese o orhidee mare artificială. Făcu stângaci câteva mișcări lascive, înaintând spre cuier, în timp ce papagalul i se legăna nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unui tramvai care se apropia. Pe mâini îi apărură bubițele, iar valva, după ce fremătă frenetic o clipă, împingându-l să ia o hotărâre, se închise de tot. Disperat, Ignatius împinse cu toată forța chifla de tablă. Roata ieși dintre șine, țâșni în sus, se balansa puțin în aer și apoi se așeză orizontal, în timp ce căruciorul, întorcându-se cu zgomot, se culcă pe o parte. Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]