13,876 matches
-
de vagonet. Un gând însă nu-i dădea pace: bine, dar dacă minerul zăcea mort în galerie, atunci cine închisese intrarea în mină? Să nu fi fost singur? Poate că fuseseră doi ori mai mulți? Nu, exclus. Minerii nu-și abandonau ortacii. Accidente se petrecuseră din totdeauna în subteran. Era un tribut pe care muntele și-l lua de fiecare dată în schimbul minereului scos din adânc, dar trupurile celor dispăruți erau căutate și scoase la suprafață. Mai liniștit puțin la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce decizii absurde iau în acele momente! Pohoață nu se arătă de loc mulțumit de explicația dată de Cristian: Și totuși... Bine agent, îl întrerupse Toma, să ne imaginăm că lucrurile s-au petrecut așa cum spui tu. Șoferul și-a abandonat camionul și a pornit spre oraș. Te rog să reții că încă nu știm de ce a plecat de lângă mașină. Am presupus că aceasta s-a defectat și nu a mai putut pleca de acolo dar, după cum ai văzut și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a văzut, de fapt, sunt sigur că stă la pândă și supraveghează atent împre jurimile. M-a urmărit pas cu pas ca să se asigure că nu descopăr ceva care să mă ducă și mai aproape de el. Probabil că, văzând că abandonez cercetarea și plec, m-a lăsat în pace. De fapt, nici nu i-ar fi convenit să se dea de gol, asta ar fi însemnat ca, după mine, să mai vină și alții, ca să mă caute. Superstiția cu privire la Muntele Rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multe ocolișuri, sigur ar fi dat peste unul dintre ei. Nu, nu putea fi vorba de una ca asta. Pur și simplu i se năzărise lui că aude ceva și se lăsase dus de propria lui fantezie. Se hotărî să abandoneze joaca și să facă cale întoarsă. Ideea cu bandiții încă îi stăruia în minte, așa încât nu o porni de-a dreptul spre tabără ci continuă să se furișeze atent în tr-acolo. Se străduia să meargă ușor și să facă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o interesa nimic. Inspectorul rămăsese în urmă. El se deplasa mai încet, cu capul în jos căutând să sesizeze toate detaliile. Nu se mai aștepta să găsească mare lucru, dar era un tip tenace și nu se arăta dispus să abandoneze căutarea atât de ușor. Dacă ar fi fost nevoit să răspundă la întrebarea ce caută, i-ar fi fost greu să spună ce. Pădurea părea neumblată și nu se vedea nici un semn că cineva trecuse pe acolo de curând. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspectorului. Am urcat la Stânca Adevărului. Trebuia să mă duc, nu am mai fost de trei ani acolo. Crezi că ne vor ajuta? Nu știu. M-am rugat fierbinte să nu ne lase singuri. Sunt sigură că nu ne vor abandona. Ți-au spus cumva unde este toiagul? Nu. Atunci, nu ne rămâne decât să mergem la noapte în cimitir. Ileana clătinase tăcută din cap. Nu-mi place ce am văzut acolo, adăugă ea după un timp. Muntele e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se orienteze la alte afaceri. Nu-l mai atrăgeau vechile îndeletniciri, contrabanda cu alcool și țigări i se părea acum lipsită de importanță. În afacerile cu armament, din care făcuse atât de mulți bani la început și pe care le abandonase, nu mai voia să se bage. I se păreau mult prea riscante. Voia altceva, ceva din care să scoată venituri mari, dar care să nu incumbe nici efort și nici să nu-l expună direct. Jocurile de noroc erau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întemeiată. Nu era de loc bine că poliția intrase pe fir. Încă nu știa cât de multe aflaseră cei doi, însă era nevoit să ia în calcul cea mai pesimistă variantă. În mod normal, într-o atare situație, ar fi abandonat totul și s-ar fi pus de îndată la adăpost. Aceasta era cea mai cuminte măsură pe care ar fi trebuit s-o ia, numai că de data aceasta nu putea să-și permită așa ceva. Dacă renunța acum, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua câțiva metri după care urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu suficientă o singură privire ca să se convingă că muncitorii nu erau nici acolo. Uneltele zăceau abandonate la marginea frontului de lucru, dar nu se vedea nici un om. Trecu dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din perete zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curtea uriașă nu se vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau și alte arme zăcând abandonate care încotro. Le ocoli, atent să nu calce cu roțile peste ele. Bestia nu se vedea nicăieri. Își făcuse mendrele și acum plecase în căutarea altor suflete. Boris opri în mijlocul curții privind la prăpădul din jurul lui. Nu oprise motorul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
erau făcute de un novice. Nodul dublu era chiar deasupra încheieturii palmei, făcut în așa fel încât să se strângă pe măsură ce trăgeai de el. Și aici, o lamă ascuțită ar fi rezolvat problema mult mai simplu. Nu putea însă să abandoneze. Privi cu atenție legăturile, căutând să memoreze cât mai bine felul în care sfoara era petrecută peste mâinile bătrânului. Cel care îl imobilizase pe Simion făcuse un laț la capătul sforii, pe care îl petrecuse peste încheietura mâinii stângi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a citit romane pînă la vîrsta de douăzeci de ani, cînd a Înțeles, nu fără regret, că romanele sînt niște plăsmuiri, după care le-a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într-o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
n-ar fi trebuit să se Încumete a-l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decît orice altă țicneală. Își vor da Însă Întîlnire peste trei luni În aceeași crîșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a-i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mîntuirii. La sfîrșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducîndu-și și manuscrisul Drumul În Canaan, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu el și pe nefericitul Jeshua Krohal, care astfel ar fi fost abandonat la cei treizeci și trei de ani Într-o situație limită (În criptografia sa Franckel va remarca pe drept influența simbolicii cabalistice asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate din manuscris tot ce ar fi putut Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuprins între Pârâul Roșu și Dunavăț, coborând spre sud în pantă lină, aplatizându-se și dispărând la confluența celor două pâraie, în Fruntești. Pe acest deal CAP-ul Fruntești avea 33 de ha vie nobilă care, după 1989, a fost abandonată de proprietari; acum e loc de păscut oile de la stâna lui Ghi Boghiu. Nu se mai cunoaște locul unde a fost curtea lui Vasilică și nici locul unde a fost „mănăstirea”, după cum, dincolo de Valea Boțului, sub Runc, nu se mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apoi în satul Lunca, la 1840, însă locuitorii nu mai păstrează nicio amintire despre existența unui loca de cult. Locul care se cheamă „La mănăstire” este de dată recentă, din pragul secolului al XX-lea, zidirea până la acoperiș a fost abandonată și, în timp, s-a risipit și s-a trecut cu plugul pe deasupra. Biserica din zid, armată cu beton, era destinată pentru a fi necropolă pentru familia Rosetti; în interiorul bisericii era o criptă destinată odihnei de veci. Sălașele în documentele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
secolelor VXI d.Hr., forma principală a locuinței a constituit-o bordeiul semiîngropat și coliba sezonieră, mai mult adăposturi decât locuințe, care presupun un anumit grad de confort. Locuința adăpost nu presupune nici cunoștințe, nici efort prea mare, putea fi abandonată fără regret, nu era o pierdere prea mare și trebuie să fi avut la origini o formă rotundă, copiind bolta cerească, astrele, în primul rând, soarele, alte elemente naturale cu această formă, cu care omul primitiv a luat contact chiar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țigla, plăcile de eternită etc. Despre locuințele luncașilor, cele rămase în Bucovina, după bejenia lor în Moldova, avem mărturii scrise, din care trebuie să înțelegem că nu casa, valoarea ei, constituia un impediment pentru plecarea în bejenie. Dimpotrivă, casa era abandonată fără mari regrete, se luau vitele, eventual carul de lemn, familia și se pleca spre un loc mai bun. Despre primele construcții ale luncașilor pe valea Dunavățului avem descrierea celor doi cronicari din Fruntești [vezi cap. Lunca, sat al bejenarilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind că asta putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă insinuîndu-se pe sub cutele de alpaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu crime și alcovuri. Casa roșie relata viața chinuită a unui individ misterios care spărgea magazine de jucării și muzee pentru a fura păpuși și marionete, cărora ulterior le scotea ochii, și le ducea În sălașul lui, o fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei. Într-o noapte, cînd dădea buzna Într-o clădire somptuoasă de pe bulevardul Foix pentru a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
limpezi. Ceea ce se știa era că duelul avusese loc În zorii zilei cînd Carax trebuia să se căsătorească și că mirele nu se prezentase la biserică. Existau opinii pentru toate gusturile: unii Îl dădeau mort În acel duel, iar cadavrul abandonat Într-o groapă anonimă; alții, mai optimiști, preferau să creadă că, implicat În vreo afacere tulbure, Carax fusese nevoit să-și părăsească mireasa la altar și să fugă din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul fără nume nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită, m-au abandonat indiferente. Camera Clarei era situată În celălalt capăt al apartamentului, lîngă bibliotecă și sala de muzică. Pașii invizibili ai pisicilor mă urmau de-a lungul coridorului, În expectativă. În semiîntunericul intermitent al furtunii, apartamentul lui Barceló mi se părea cavernos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pași ușori. Ușa de la camera Clarei se Întrezărea În fundul coridorului. Mi-am Închipuit-o Întinsă În pat, adormită. Mi-am imaginat degetele mîngîindu-i gîtul, explorînd un trup pe care Îl memorasem de pură ignoranță. M-am Întors, pregătindu-mă să abandonez șase ani de himere, Însă ceva m-a oprit Înainte să ajung În sala de muzică. Un glas șuierînd În spatele meu, Înapoia ușii. Un glas profund, care șoptea și rîdea. În camera Clarei. Am Înaintat Încetișor spre ușă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cerșetorul ne privi, uluit, Îngrozit. — De ce nu urcați În casă să faceți o baie bună, fierbinte? zise tata. Apoi, dacă poftiți, o să mergem pe jos pînă la Can Solé. Fermín Romero de Torres bîigui ceva neinteligibil. Tata, fără să-și abandoneze zîmbetul, Îl conduse spre portal și, practic, trebui să-l tîrască pe scări În sus pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]