3,167 matches
-
Șklovski tânăr. Toți erau Maiakovski și nici un Jivago. Belbo nu se dădea În lături de la tutuiala generală, dar era evident că o utiliza cu dispreț, sancționând-o. Tutuia ca să arate că răspunde la vulgaritate cu vulgaritate, dar că era un abis Între a-ți lua un ton confidențial și a fi În confidență cu cineva. L-am văzut tutuind cu afecțiune, sau cu pasiune, de puține ori și puține persoane, pe Diotallevi sau vreo femeie. Celor pe care-i stima, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
țâșnește, despărțindu-se apoi În diferitele-i brațe, până ce toate se aruncă În marea cea mare a ultimului sefirot - iar În Bina toate formele sunt deja preformate. 4 HESED 23 Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mamă a tuturor dogmelor, e punerea amprentei În loc de sigiliu, a umbrelor În loc de realitate, este minciuna adevărului și adevărul minciunii. (Eliphas Levi, Dogme de la haute magie, Paris, Baillère, 1856, XXII, 22) Ajunsesem În Brazilia din dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ști niciodată că a fost pedepsit? Ai vrut să devii Homer? Ține, mișelule, și crede. Îl urăsc pe cel care Încearcă să-mi vândă o iluzie de pasiune. 41 Când ne reamintim că Daath e situat În punctul În care Abisul retează Stâlpul din Mijloc și că În vârful Stâlpului din Mijloc se află Cărarea Săgeții... și că până și aici sălășluiește Kundalini, vedem că În Daath este taina generării și regenerării, cheia manifestării tuturor lucrurilor prin diferențierea lor În perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deosebire!” „Înțeleg”, zise Belbo. „Dar nu credeți că toate astea-s puțin cam obscure pentru cititorul obișnuit?” Camestres aproape că sări de pe scaun. „Dar e absolut indispensabil. Cine ar Înțelege aceste secrete, fără pregătirea prealabilă necesară, s-ar prăbuși În Abis! Chiar și făcându-le publice Într-un mod Învăluit eu Înfrunt niște riscuri, credeți-mă. Eu evoluez În domeniul adorării Fiarei, dar Într-un mod mai radical decât Crowley, o să vedeți paginile mele despre congressus cum daemone, prescripțiile pentru obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam lumina zilei, când am zărit, aplecându-se pe marginea unuia dintre abisurile acelea, pe cineva care mi se păru cunoscut. Fața lui nu-mi era străină, cenușie și plină de riduri, cu părul alb, cu privirea de bufniță, dar simțeam că Îmbrăcămintea trebuia să-i fie altfel, ca și cum l-aș fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
părți din el în toate direcțiile, bucăți mici de carne care curg în râuri sângerii. Este sfâșiat, lumea este sfâșiată odată cu el și țipă din nou pentru că neavând nimic care să-l protejeze, realitatea este insuportabilă, iar el devine un abis, iar ceea ce a crezut că este el însuși este smuls și aruncat, lăsând doar un coșmar, o dezordine monstruoasă. Luptătorii intră în cercul de lumină, gloanțele albilor prefăcându-se în apă atunci când se lovesc de armura lor magică. Ridică brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
muzică îndepărtată, înainte ca într-o bună dimineață să ne lovească în moalele capului, și să ne chinuie îngrozitor timp de patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar vopselurile șterse îi colorau acum obrajii într-o trandafirie înflăcărare. Zi de zi, Destinat trecea pe la picioarele ei, tot mai decrepit, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu toate astea, până când se aude vocea compasiunii, înfrângând demonul vociferărilor, care se îndepărtează și dispar, rușinate de ele însele, iar ea strigă, umplând întreaga casă, este bolnav, este bolnav, boala vine și îl ia cu ea, îl târăște în abisurile ei. Îmi pun pe mine un halat de baie și mă așez lângă el, încerc să îi dau să bea cu lingurița, apa i se scurge pe fundul pârjolit al gurii, făcându-i mărul lui Adam să tremure. Trage jaluzelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este dincolo de spațiu. Nu are întindere spațială; El este ἀδιεξίτητος. Sfanțul Grigorie gândește la fel cu Aristotel, care menționează că trăsătură a infinității că este imposibil să o traversezi dintr-o parte în alta (Physica 204a). Sfanțul Grigorie concepe un abis uriaș între Creator și natura creată. Creația este caracterizată prin posesia de δiάστημα, adică întindere (atât temporală, cât și spațială), în timp ce Dumnezeu este dincolo de orice întindere 15. Existența diastemică nu este niciodată statică, ci schimbarea și efemeritatea sunt astfel simptomele
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
lasă impresia unui roman-document, realist, încet-încet cititorul poate observa că așa-zisa lume reală, cu „martori oculari“ și „surse“, se transformă în poveste, planurile se confundă, realitatea ia locul ficțiunii și invers, cei trei autori reușind prin numeroase puneri în abis „să enerveze cititorul, să facă deliciile criticii de întâmpinare - și ea, critica (nu-i așa?), tot un fel de frontieră, cu vameșii, grănicerii și traficanții ei“. Romanul devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub braț. M-am speriat atît de tare, Încît o clipă am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd EL a trecut pe aici pentru ultima oară... Luminile de pe străzi se stinseseră și insectele se scufundaseră În iarbă. La ora aceea, vălul de Întuneric ce se Întindea ca asupra unui abis mărginit de linia formată de bolta cerească Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
treizeci și doi de pași, pe EL Îl așteptase ceva neprevăzut și ciudat, drept care nu numai că nu s-a mai dus la Întîlnirea de la stația S, dar faptul respectiv l-a determinat să pășească cu vitejie și ireversibil În abis, Întorcînd lumii spatele... — Bine, bine! CÎnd imaginația prinde aripi, te poți gîndi la orice. De exemplu - dar te rog să nu interpretezi greșit - nu știi pe nimeni care să fi vrut să-l șantajeze pe soțul dumitale, să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul... În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În timp ce la dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Puțin mai Încolo drumul se Înscria toto-o curbă mare spre stînga și ajungea imediat la platoul din vîrful pantei. Dacă mai făceai cinci-șase pași, priveliștea ți se deschidea brusc și devenea vizibil orașul de pe platou. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai este starea orașului dispăruse. Nici vorbă sa mă trezesc În vid. Ba dimpotrivă, o zonă uriașă de locuințe se Întindea cît vedeam cu ochii. Grupul de blocuri cu patru etaje, deși pe teren mai ridicat, se scufundase Într-un abis uriaș dezvăluind o rețea ornamentală de lumini. Nici n-am visat să-mi apară o asemenea priveliște. Din punct de vedere spațial, nu era nici un dubiu că orașul exista, dar din punct de vedere temporal era asemenea unui vid. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să participăm la misterul existenței. Povestirile ne duc dincolo de aici și acum, dincolo de existența noastră zilnică, permițându-ne să intrăm pe tărâmul spiritului în domeniul sacrului. Prin intermediul povestirilor intrăm în contact cu divinitatea. Povestirile ne conectează cu înălțimile și cu abisurile vieții. Funcția cosmologico-filosofică În sfârșit, povestirile pot reda o cosmologie, o imagine interpretativă completă a universului în acord cu nivelul de cunoaștere al epocii, o viziune asupra lumii ce conferă sens proceselor naturale ale universului în care trăim. Povestirile ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
normalitatea occidentală, traiul aproape imposibil. La care se adaugă în fond și fragilitatea psihologică personală tipică, cred eu, pentru orice intelectual, chiar dacă acest din urmă cuvânt nu-mi place, după cum bine știi. Din această cauză, profesorul S.A., fin cunoscător al abisurilor sufletești ale omului, mi-a spus într-o zi că pentru tipi ca noi (citește „papagali“...), Occidentul este de dorit, pentru că ne dă voie pur și simplu SĂ TRĂIM, fiind mult mai tolerant cu cei slabi sau inadaptabili. În fine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lui ating încă odată pleoapele care s-au lăsat peste ferestrele sufletului ei. În fine, cei doi își continuă drumul alături unul de altul, fără să se atingă, fără să își vorbească. Ai zice că sunt sub vraja privirii în abisurile celuilalt și că tremură de teama că ea va rămâne unica de acest fel. Iată-i ajunși în apropierea mănăstirii, care poartă același nume cu satul Arbore. De fapt este o biserică mică, pierdută în imensitatea unei întinderi albe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmă ea deschidea ușa, își scotea capul ciufulit pe hol și făcându-i semn cu degetul, îl chema ca pe un cățeluș s-o însoțească la baie. Și dacă proiectul unui posibil mariaj între ei doi rămânea suspendat undeva în abis asta nu se datora opoziției vehemente a părinților Larisei, medici amândoi, ce ajunseseră la un așa grad de bunăstare încât nu mai reușeau să vadă lumea din jur decât cu ajutorul unor dioptrii foarte puternice, și nici dintr-un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-aveam. „Unde-oi fi?“ mă întrebam. Nu recunoșteam nimic... nici măcar direcția. Ce naiba o fi aici? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit. Keyaki face parte din familia ulmului, atinge înălțimea de treizeci de metri și diametrul trunchiului este de aproximativ doi metri. 1 Steagul }\rii de la Soare-R\sare. Kimigayo este imnul național al Japoniei. (n. tr.) O rogojină măsoară 90/180
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine, dacă nu ești sincer nici măcar cu tine? Își aranjă boa În jurul gâtului. Și povestea aia despre iridescență sau cum s-o numi. Povești de adormit copiii, nu-i așa? Ai inventat-o. — Nu mă crezi? am Întrebat-o din abisul În care am descoperit că am fost aruncat. — Nu. Dar credeam că te-aș putea iubi. Singurul lucru pe care mi l-a mai spus după ce am alergat după ea, gata să-mi pierd aproape și capul, alunecând pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de dedesubt, Începu să intre În panică, temându-se să nu fie Înghițită de abisul flămând. „Opriți-vă!“ strigă pe când pietrele se rostogoleau sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comandă mașinilor care se Îndreptau spre ea În viteză, care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi imploră pe trecătorii care o Împingeau cu umărul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au devenit blasfemii cu care nu voia să aibă În nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum Îi mergea, surorile sale o găseau citind cu voce tare Sfântul Coran. Abisul ei fericit era atât de intens, Încât s-a Înstrăinat de toți cei care o cunoșteau de când se născuse. Apoi, În dimineața celei de-a patruzeci și una zile, În timp ce toată lumea lua micul dejun, mâncând sucuk la grătar și ochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva a căzut pe jos și s-a spart În bucăți. În mijlocul zgomotului urechea lui a prins un suspin; deși era scurt și Înăbușit a recunoscut imediat plânsul soției sale. A sărit În picioare, s-a desprins cu totul de abisul scrisului și a ieșit la suprafață ca un pește mort. Pe când se năpustea spre scări, Hovhannes și-a amintit de cearta din dimineața aia cu Kirkor Hagopian, un avocat renumit și membru al Parlamentului Otoman. — Vremurile astea sunt păcătoase, tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pavaj cădeau una câte una de sus, săpând o groapă dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul flămând. „Opriți-vă!“ striga pe când pietrele continuau să se rostogolească sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comanda mașinilor care veneau spre ea În viteză și care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi implora pe trecătorii care o loveau cu umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]